GUVERNUL ROMÂNIEI
HOTĂRÂRE
pentru stabilirea normelor de aplicare a cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, referitoare la acordarea recompenselor şi răspunderea disciplinară a poliţiştilor

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 628 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale
CAPITOLUL II Recompensarea poliţiştilor
CAPITOLUL III Răspunderea disciplinară
CAPITOLUL IV Dispoziţii tranzitorii şi finale
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Domeniu de reglementare

Art. 1. – Prezenta hotărâre stabileşte normele de aplicare a prevederilor cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Statut, referitoare la acordarea recompenselor şi răspunderea disciplinară a poliţiştilor.

Definiţii

Art. 2. – (1) În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) actele cercetării – orice act încheiat în cadrul procedurii disciplinare;
b) persoana în drept – persoana competentă să acorde recompense, să aplice atenţionări fără parcurgerea procedurii disciplinare sau să dispună cercetarea prealabilă;
c) poliţistul desemnat – poliţistul care efectuează cercetarea prealabilă, potrivit art. 59 alin. (3) – (5) din Statut;
d) poliţistul asistent – poliţistul care, la cererea poliţistului cercetat, îl asistă în cadrul procedurii disciplinare, în condiţiile art. 583 alin. (4) şi (5) din Statut.

(2) În sensul alin. (1) lit. b), prin persoana competentă să acorde recompense ori să aplice atenţionări fără parcurgerea procedurii disciplinare se înţelege persoana care are competenţa de numire a poliţistului, şeful ierarhic superior al acesteia care are competenţă de gestiune a resurselor umane sau, după caz, şeful care îndeplineşte funcţia similară celui care a aplicat sancţiunea disciplinară, identificată potrivit art. 54 alin. (11) şi (12) din Statut.
(3) În sensul alin. (1) lit. b), prin persoana competentă să dispună cercetarea prealabilă se înţelege persoana identificată potrivit art. 59 alin. (2) din Statut, astfel:

a) persoana care are competenţa de numire în funcţie a poliţistului cercetat, inclusiv de împuternicire pentru îndeplinirea atribuţiilor unei funcţii de conducere;
b) şeful unităţii ierarhic superioare celei în care este încadrat poliţistul cercetat care are competenţă de gestiune a resurselor umane;
c) şeful unităţii la care poliţistul este delegat sau detaşat;
d) şeful instituţiei de învăţământ din Ministerul Afacerilor Interne la care poliţistul urmează cursuri sau susţine examene de carieră;
e) şeful instituţiei subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competenţe de coordonare şi control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru poliţiştii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detaşaţi la aceste servicii.

CAPITOLUL II
Recompensarea poliţiştilor

Acordarea recompenselor

Art. 3. – (1) Recompensarea se realizează în scopul recunoaşterii publice a meritelor poliţistului care se evidenţiază în mod deosebit în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi a misiunilor, precum şi pentru motivarea personalului în vederea obţinerii unor rezultate superioare în activitatea profesională.
(2) Recompensele se acordă cu obiectivitate, în mod echitabil şi principial.
(3) Recompensa se aduce, de regulă, la cunoştinţa personalului structurii din care face parte poliţistul recompensat.

Competenţe de acordare a recompenselor

Art. 4. – Recompensele prevăzute de Statut se acordă de persoana în drept, din proprie iniţiativă sau la propunerea şefilor poliţistului care nu au competenţă de numire în funcţie a acestuia.

Elemente de analiză

Art. 5. – Elementele care pot fi avute în vedere la formularea propunerilor de recompensare a poliţistului, de către şefii prevăzuţi la art. 4, fără a se limita la acestea, sunt:

a) comportamentul exemplar şi conduita profesională generală a poliţistului;
b) rezultate deosebite în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi misiunilor;
c) faptele poliţistului care au adus prestigiu instituţiei în societate;
d) implicarea în activităţi profesionale desfăşurate în interesul şi în sprijinul persoanei, comunităţii şi instituţiilor statului;
e) posibilitatea ca recompensa acordată să stimuleze poliţistul în obţinerea unor rezultate mai bune în activitatea sa profesională.

CAPITOLUL III
Răspunderea disciplinară

SECŢIUNEA 1 Dispoziţii comune privind procedura disciplinară
SECŢIUNEA a 2 – a Cercetarea prealabilă
SECŢIUNEA a 3 – a Procedura în faţa Consiliului de disciplină
SECŢIUNEA a 4 – a Măsura administrativ – preventivă
SECŢIUNEA a 5 – a Aplicarea sancţiunilor disciplinare
SECŢIUNEA a 6 – a Contestarea sancţiunii
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii comune privind procedura disciplinară

1. Cadrul procedural
Cadrul procedurii disciplinare

Art. 6. – (1) Procedura disciplinară se realizează cu respectarea principiilor, garanţiilor, regulilor şi competenţelor prevăzute în cap. IV din Statut şi a prevederilor prezentei hotărâri.
(2) Procedura disciplinară este iniţiată prin declanşarea cercetării prealabile, presupune sesizarea şi consultarea Consiliului de disciplină, după caz, şi se finalizează prin soluţionarea definitivă a cauzei.
(3) Persoana în drept care a luat cunoştinţă, în scris, de comiterea unei abateri disciplinare este obligată să dispună, prin rezoluţie, declanşarea cercetării prealabile.

Confidenţialitatea procedurilor

Art. 7. – Procedura disciplinară se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la informaţiile clasificate şi la protecţia datelor cu caracter personal.

2. Citarea
Modalităţile de citare

Art. 8. – (1) Citarea se face, de regulă, prin înştiinţare scrisă cu semnătură de primire, înmânată la sediul unităţii în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul cercetat.
(2) Citarea se poate face şi:

a) prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, expediată la domiciliul, reşedinţa ori la adresa de corespondenţă, indicate de poliţist în scris, din România;
b) prin afişare la domiciliul sau la reşedinţa poliţistului, numai în cazul refuzului de primire sau expirării termenului pentru corespondenţa prevăzută la lit. a);
c) prin intermediul poştei electronice, al oricărui altui sistem de mesagerie electronică ori telefonic, cu acordul poliţistului cercetat;
d) în orice modalitate convenită cu poliţistul cercetat.

(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) lit. c) şi d), poliţistul desemnat sau, după caz, membrii Consiliului de disciplină, denumit în continuare Consiliu, încheie un proces – verbal în care consemnează informaţii privind obţinerea acordului poliţistului cercetat şi modalitatea în care se va realiza citarea. Procesul – verbal se semnează şi de poliţistul cercetat.
(4) Dovada citării se realizează prin confirmarea de primire, procesul – verbal de afişare, un înscris sau înregistrare care confirmă modalităţile prevăzute la alin. (2) lit. c) şi d).

Situaţiile de citare

Art. 9. – Citarea se poate face pe parcursul procedurii disciplinare, ori de câte ori poliţistul desemnat sau preşedintele Consiliului apreciază necesară prezenţa poliţistului cercetat.

Cuprinsul citaţiei

Art. 10. – Citaţia este individuală şi cuprinde următoarele elemente:

a) denumirea şi adresa unităţii la nivelul căreia se desfăşoară procedura disciplinară;
b) data emiterii citaţiei;
c) numele şi prenumele poliţistului citat, motivul citării, precum şi locul unde va fi citat;
d) data, ora şi locul în care se va prezenta poliţistul citat;
e) semnătura poliţistului desemnat sau, după caz, a preşedintelui Consiliului.

Neprezentarea poliţistului citat

Art. 11. – (1) Procedura disciplinară continuă chiar şi în lipsa poliţistului cercetat, atunci când:

a) refuză să semneze de primire înştiinţarea scrisă;
b) deşi a fost citat conform procedurii, nu se prezintă şi nu face dovada imposibilităţii de prezentare.

(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1), se întocmeşte un proces – verbal.

Confirmarea procedurii de citare

Art. 12. – Prezenţa poliţistului cercetat în faţa poliţistului desemnat sau a Consiliului, la data, ora şi locul citării, înlătură orice viciu de procedură legat de citarea acestuia.

3. Exercitarea drepturilor poliţistului cercetat
Dreptul de a cunoaşte actele cercetării

Art. 13. – (1) În vederea exercitării dreptului poliţistului cercetat de a cunoaşte actele cercetării, cu ocazia prezentării în urma primei citări, poliţistul desemnat prezintă acestuia, spre studiere, materialul de sesizare care stă la baza declanşării cercetării disciplinare.
(2) În vederea studierii celorlalte acte ale cercetării, poliţistul cercetat poate formula o cerere scrisă, adresată poliţistului desemnat sau preşedintelui Consiliului, după caz.
(3) Cererea prevăzută la alin. (2) se înregistrează la secretariatul unităţii la nivelul căreia se desfăşoară procedura disciplinară.
(4) Poliţistul desemnat sau, după caz, preşedintele Consiliului ia măsuri pentru ca în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii să permită poliţistului cercetat să consulte, în întregime, actele cercetării.
(5) Poliţistul asistent are acces la actele cercetării în acelaşi timp şi în aceleaşi condiţii cu poliţistul cercetat.

Exercitarea dreptului la apărare

Art. 14. – (1) În scopul exercitării dreptului la apărare, poliţistul cercetat are dreptul:

a) să solicite administrarea de probe în apărarea sa;
b) să depună orice înscrisuri doveditoare pe care le deţine, inclusiv rapoarte personale şi rapoarte de expertiză extrajudiciară;
c) să noteze date şi informaţii din actele cercetării, care nu sunt clasificate potrivit legii;
d) să primească, în fotocopie, raportul de cercetare prealabilă, inclusiv în stadiul de proiect, încheierea Consiliului, actul administrativ de sancţionare şi decizia motivată a persoanei în drept, care nu sunt clasificate potrivit legii.

(2) În exercitarea dreptului la apărare al poliţistului cercetat, poliţistul asistent are drepturile prevăzute la alin. (1), cu excepţia întocmirii în nume personal a declaraţiilor şi rapoartelor poliţistului cercetat.

Consemnarea accesării actelor cercetării

Art. 15. – (1) Poliţistul desemnat sau, după caz, preşedintele Consiliului întocmeşte un proces – verbal, în care consemnează condiţiile în care a fost asigurat accesul la actele cercetării, inclusiv situaţiile în care au fost realizate şi predate fotocopii ale unor acte ale cercetării. Procesul – verbal se prezintă pentru semnare poliţiştilor care au accesat actele cercetării.
(2) În procesul – verbal se consemnează şi situaţiile în care consultarea actelor cercetării sau doar a unora dintre acestea nu a fost posibilă din cauza neîndeplinirii condiţiilor privind accesul la informaţii clasificate ori neprezentării poliţistului cercetat.

4. Suspendarea şi încetarea suspendării procedurii disciplinare
Suspendarea şi încetarea suspendării procedurii disciplinare

Art. 16. – (1) Situaţiile privind suspendarea procedurii disciplinare, potrivit art. 60 alin. (2) şi art. 625 din Statut, se constată de poliţistul desemnat sau, după caz, de membrii Consiliului.
(2) Disjungerea unei cauze, în situaţiile prevăzute la art. 60 alin. (3) şi art. 625 din Statut, se realizează cu aprobarea persoanei în drept.
(3) Atunci când suspendarea este consecinţa sesizării organelor de urmărire penală, după disjungere, procedura continuă pentru acei poliţişti sau pentru acele fapte care nu fac obiectul sesizării.
(4) Suspendarea procedurii disciplinare şi încetarea suspendării acesteia se constată printr-un proces – verbal întocmit de persoanele prevăzute la alin. (1), care se prezintă spre aprobare persoanei în drept.

5. Desemnarea unor persoane în cadrul procedurii disciplinare
Criterii pentru desemnarea unor persoane

Art. 17. – (1) Poliţistul desemnat, membrii Consiliului şi secretarul acestuia nu pot fi din rândul persoanelor care:

a) au calitatea de şef nemijlocit sau subordonat al poliţistului cercetat;
b) au calitatea de soţ, rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, cu poliţistul cercetat ori se află într-o altă situaţie de conflict de interese prevăzută de lege;
c) sunt subiectul unei proceduri disciplinare în curs;
d) sunt sub efectul unei sancţiuni disciplinare;
e) au calitatea de suspect sau inculpat ori au fost trimise în judecată;
f) sunt condamnate sau faţă de acestea s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

(2) Dispoziţiile alin. (1) lit. d) – f) se aplică şi cu privire la numirea membrilor colectivului de poliţişti, denumit în continuare colectiv.
(3) Nu pot fi membri ai Consiliului poliţistul desemnat şi poliţistul asistent.

Abţinerea, recuzarea şi alte situaţii

Art. 18. – (1) Poliţistul aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 17 este obligat să se abţină de la efectuarea de acte ale cercetării şi să formuleze, de îndată, cerere de abţinere.
(2) Poliţistul cercetat poate să formuleze cerere de recuzare a poliţistului aflat în situaţiile prevăzute la art. 17, de îndată ce are cunoştinţă despre existenţa vreuneia dintre acestea.
(3) Cererea de abţinere sau de recuzare, temeinic motivată, se face în scris şi se depune la secretariatul unităţii la nivelul căreia se efectuează cercetarea prealabilă sau, după caz, este constituit Consiliul.
(4) Cererea se analizează şi se soluţionează în termen de două zile lucrătoare de către persoana în drept. În vederea soluţionării cererii, structura de resurse umane întocmeşte un referat pe care îl prezintă persoanei în drept.
(5) Persoana în drept se poate sesiza şi din oficiu cu privire la existenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 17.
(6) Persoana în drept dispune, prin rezoluţie, respingerea cererii ca neîntemeiată sau admiterea acesteia. Până la soluţionarea cazului de abţinere sau de recuzare, poliţistul desemnat sau membrul Consiliului nu mai poate îndeplini acte de cercetare.
(7) Poliţistul va fi înlocuit prin act administrativ al persoanei în drept, atunci când din motive întemeiate, altele decât cele de abţinere sau recuzare, nu îşi poate desfăşura activitatea în cadrul procedurii disciplinare, precum şi în situaţia admiterii cererii de abţinere sau de recuzare. În această situaţie, persoana în drept indică actele îndeplinite de poliţist care rămân valabile.

6. Termene procedurale
Calculul termenelor procedurale

Art. 19. – La calculul termenelor privind depunerea sau comunicarea unor documente în cadrul procedurii disciplinare se ia în considerare data depunerii documentului la secretariatul unităţii, la oficiul poştal sau la serviciul de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare.

SECŢIUNEA a 2 – a
Cercetarea prealabilă

Declanşarea cercetării prealabile

Art. 20. – Cercetarea prealabilă se declanşează de persoana în drept, prin act administrativ, în condiţiile art. 59 alin. (3) – (5) din Statut.

Iniţierea cercetării prealabile. Citarea poliţistului

Art. 21. – (1) După emiterea actului administrativ prevăzut la art. 20, poliţistul desemnat procedează la citarea poliţistului cercetat.
(2) Cu această ocazie îi aduce la cunoştinţă poliţistului cercetat actul administrativ de declanşare a cercetării prealabile şi îi solicită rapoarte scrise cu privire la faptele cercetate ce pot constitui abateri disciplinare.

Administrarea probatoriului

Art. 22. – (1) Poliţistul desemnat este obligat să strângă probele care pot conduce la aflarea adevărului cu privire la existenţa sau inexistenţa abaterii disciplinare, gravitatea şi condiţiile care au cauzat sau favorizat săvârşirea acesteia, să evalueze şi să se pronunţe motivat, prin proces – verbal, cu privire la pertinenţa, concludenţa şi utilitatea probelor solicitate de către poliţistul cercetat.
(2) Pe timpul cercetării prealabile, cu respectarea prevederilor legale, se pot desfăşura următoarele activităţi: verificarea unor înscrisuri, inclusiv privind activitatea desfăşurată anterior de poliţistul cercetat; constatarea, la faţa locului, a unor situaţii de fapt; inventarieri, audieri de martori, controale financiar – contabile, ridicări de înscrisuri, precum şi alte activităţi necesare lămurii cauzei.

Prezentarea dosarului de cercetare prealabilă

Art. 23. – (1) Dosarul de cercetare prealabilă se prezintă, la finalizarea cercetării prealabile, persoanei în drept pentru a decide una dintre măsurile prevăzute la art. 593 din Statut.
(2) În cazul în care dispune restituirea dosarului, pentru completarea cercetării prealabile, persoana în drept trebuie să indice, în scris, motivele care justifică măsura.

Conţinutul dosarului de cercetare prealabilă

Art. 24. – Dosarul de cercetare prealabilă cuprinde toate documentele întocmite în cadrul operaţiunilor administrative aferente procedurii de cercetare prealabilă, după cum urmează:

a) materialul de sesizare a faptei care face obiectul cercetării prealabile;
b) copia actului administrativ prin care s-a declanşat procedura disciplinară şi, după caz, a actelor administrative de înlocuire a poliţistului desemnat;
c) proiectul raportului de cercetare prealabilă, respectiv raportul de cercetare prealabilă;
d) toate actele întocmite/administrate în perioada desfăşurării cercetării prealabile;
e) opis privind documentele existente în dosarul de cercetare prealabilă.

Actele realizate în activitatea de control

Art. 25. – (1) Atunci când pe timpul activităţilor de control se constată existenţa unor fapte care pot constitui abateri disciplinare, organele de control pot sesiza, prin notă motivată, persoana care a dispus activitatea de control, pentru a decide cu privire la declanşarea cercetării prealabile.
(2) În cazul în care pe timpul activităţilor de control nu a fost întocmită nota motivată prevăzută la alin. (1), raportul prevăzut la art. 594 din Statut, prin care se constată fapte care pot constitui abateri disciplinare, reprezintă material de sesizare.

SECŢIUNEA a 3 – a
Procedura în faţa Consiliului de disciplină

Constituirea colectivului

Art. 26. – (1) Constituirea colectivelor prevăzute la art. 623 din Statut se realizează prin acte administrative ale persoanelor în drept, din rândul poliţiştilor din cadrul unităţilor pe care le conduc.
(2) La nivelul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne şi al structurilor din cadrul acestuia, colectivul se constituie prin act administrativ al ministrului afacerilor interne, la propunerea conducătorilor acestor structuri.

Desemnarea membrilor colectivului

Art. 27. – (1) Membrii colectivului se desemnează în condiţiile prevăzute la art. 623 din Statut.
(2) Membrul colectivului care are cunoştinţă despre existenţa vreuneia dintre situaţiile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. d) – f) are obligaţia de a informa în scris emitentul actului administrativ de stabilire a colectivului şi de a depune, după caz, documente doveditoare ale susţinerilor sale.

Durata mandatului membrilor colectivului

Art. 28. – (1) Membrii colectivului sunt desemnaţi pentru o perioadă de 3 ani de la data emiterii actului administrativ de nominalizare în colectiv. În aceleaşi condiţii are loc reînnoirea mandatului, cu aceeaşi perioadă, o singură dată.
(2) Mandatul de membru al colectivului încetează înainte de data prevăzută la alin. (1) în următoarele situaţii:

a) la data mutării sau transferului din unitatea condusă de persoana în drept care l-a nominalizat;
b) la data încetării raporturilor de serviciu;
c) atunci când intervine una dintre situaţiile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. d) – f).

(3) Încetarea mandatului de membru al colectivului se dispune sau, după caz, se constată prin act administrativ. De regulă, prin acelaşi act administrativ, se desemnează ca membru al colectivului un alt poliţist cu aceeaşi specialitate, potrivit art. 27 alin. (1).

Constituirea Consiliului

Art. 29. – Atunci când, la finalizarea cercetării disciplinare, se dispun sesizarea şi consultarea Consiliului, prin act administrativ al persoanei în drept prevăzute la art. 20 se constituie Consiliul.

Desemnarea membrilor Consiliului

Art. 30. – Desemnarea poliţiştilor în Consiliu se realizează în condiţiile art. 624 alin. (3) şi (4) din Statut.

Încetarea calităţii de membru al Consiliului

Art. 31. – (1) Calitatea de membru al Consiliului încetează de drept la încetarea calităţii de membru al colectivului.
(2) Încetarea calităţii de membru al Consiliului se dispune sau, după caz, se constată prin act administrativ. De regulă, prin acelaşi act administrativ se desemnează ca membru al Consiliului un alt poliţist cu aceeaşi specialitate, potrivit art. 30.

Atribuţiile preşedintelui Consiliului

Art. 32. – Preşedintele Consiliului are următoarele atribuţii principale:

a) stabileşte locul, data şi ora la care au loc şedinţele Consiliului;
b) conduce şedinţele Consiliului;
c) coordonează activitatea Consiliului;
d) coordonează activitatea secretarului şi verifică documentele întocmite de acesta;
e) reprezintă Consiliul în faţa persoanei în drept.

Atribuţiile secretarului Consiliului

Art. 33. – Secretarul Consiliului are următoarele atribuţii principale:

a) înregistrează actele necesare desfăşurării activităţii Consiliului;
b) îi convoacă, la cererea preşedintelui, pe membrii Consiliului şi citează poliţistul cercetat, precum şi persoanele care urmează a fi audiate;
c) redactează încheierile, procesele – verbale de şedinţă şi alte acte emise de către Consiliu;
d) ţine evidenţa şi asigură securitatea documentelor gestionate de Consiliu şi efectuează alte lucrări necesare în vederea desfăşurării activităţii Consiliului.

Activitatea Consiliului

Art. 34. – (1) Lucrările fiecărei şedinţe a Consiliului se consemnează într-un proces – verbal semnat de preşedinte, de membri şi de secretarul acestuia, precum şi de către poliţistul cercetat şi poliţistul asistent, atunci când aceştia sunt prezenţi.
(2) În cazul în care poliţistul cercetat sau poliţistul asistent nu poate sau refuză semnarea procesului – verbal ori nu este prezent, se face menţiune despre acest fapt, activitatea desfăşurându-se în continuare.
(3) Pentru îndeplinirea rolului şi atribuţiilor specifice, de regulă, Consiliul are următoarele atribuţii principale:

a) citează poliţistul cercetat;
b) evaluează probele administrate;
c) dacă apreciază că se impune, poate solicita poliţistului desemnat să ofere clarificările necesare;
d) audiază persoane, administrează probe şi verifică documente;
e) deliberează asupra cauzei;
f) întocmeşte încheierea prevăzută la art. 62 alin. (5) din Statut.

Încheierea Consiliului

Art. 35. – (1) Propunerea din încheiere se formulează pe baza majorităţii de voturi. Încheierea Consiliului se semnează de toţi membrii şi de secretar şi se prezintă, împreună cu celelalte acte ale dosarului de cercetare disciplinară, persoanei în drept, pentru a decide una dintre măsurile prevăzute la art. 622 din Statut.
(2) Membrul Consiliului care are o altă părere va redacta şi semna opinia separată, cu prezentarea considerentelor pe care aceasta se sprijină.
(3) Dosarul de cercetare disciplinară cuprinde toate documentele întocmite în cadrul operaţiunilor administrative aferente cercetării prealabile şi procedurii în faţa Consiliului, după cum urmează:

a) dosarul de cercetare prealabilă prevăzut la art. 24;
b) copia actului administrativ prin care s-au dispus sesizarea şi consultarea Consiliului;
c) toate actele întocmite/administrate în perioada desfăşurării procedurii în faţa Consiliului;
d) încheierea Consiliului;
e) opis privind documentele existente în dosarul de cercetare disciplinară.

SECŢIUNEA a 4 – a
Măsura administrativ – preventivă

Scopul şi consecinţele atenţionării

Art. 36. – (1) Persoana în drept dispune atenţionarea poliţistului atunci când consideră că aplicarea măsurii administrativ – preventive este proporţională cu gravitatea faptei şi suficientă pentru atingerea scopului răspunderii disciplinare.
(2) Atenţionarea poliţistului constă în atragerea atenţiei cu privire la fapta săvârşită şi la luarea unor măsuri de îndreptare, respectiv în indicarea faptului că poate fi sancţionat disciplinar pentru fapte ce constituie abateri disciplinare.
(3) În cazul atenţionării, pentru aceeaşi faptă nu mai poate fi dispusă o sancţiune disciplinară.

Gestionarea măsurii

Art. 37. – Atenţionarea poliţistului se dispune în scris şi se comunică acestuia.

SECŢIUNEA a 5 – a
Aplicarea sancţiunilor disciplinare

Aplicarea sancţiunilor disciplinare

Art. 38. – (1) Sancţiunea disciplinară se stabileşte şi se dispune numai după cercetarea prealabilă şi după consultarea Consiliului, cu excepţia mustrării scrise şi a diminuării salariului funcţiei de bază cu 5 – 20% pe o perioadă de 1 – 3 luni, când persoana în drept poate decide aplicarea sancţiunii fără consultarea Consiliului.
(2) Sancţiunea disciplinară se dispune prin act administrativ al persoanei în drept, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 60 alin. (1) şi (7) din Statut.

Termenul de prescripţie a faptei

Art. 39. – (1) Termenul de 6 luni prevăzut la art. 60 alin. (1) din Statut se calculează de la data la care persoana în drept a luat la cunoştinţă, în scris, de comiterea faptei.
(2) În situaţia prevăzută la art. 25, termenul se calculează de la data luării la cunoştinţă a notei motivate sau, după caz, a raportului de control de către persoana care a dispus activitatea de control.

Comunicarea actului administrativ de sancţionare

Art. 40. – (1) Actul administrativ de sancţionare se comunică poliţistului, prin grija structurii de resurse umane, de regulă, prin înmânare cu semnătură de primire, la sediul unităţii în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul cercetat sau la domiciliul/reşedinţa acestuia.
(2) În cazul în care comunicarea nu se poate realiza în condiţiile alin. (1), actul administrativ se comunică în condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (2) – (4), cu excepţia comunicării telefonice.
(3) Actul administrativ de sancţionare clasificat potrivit legii se aduce la cunoştinţă poliţistului sancţionat disciplinar prin intermediul structurii de resurse umane din unitatea în care îşi desfăşoară activitatea. În acest caz, se întocmeşte un proces – verbal privind modalitatea de comunicare a actului administrativ.

SECŢIUNEA a 6 – a
Contestarea sancţiunii

Depunerea contestaţiei

Art. 41. – (1) Poliţistul sancţionat poate formula contestaţie împotriva sancţiunii disciplinare, care se depune la secretariatul unităţii conduse de persoana în drept care a dispus sancţiunea disciplinară, în termen de 10 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă.
(2) În situaţia prevăzută la alin.(1), persoana în drept care a dispus sancţiunea disciplinară înaintează, cu celeritate, şefului unităţii ierarhic superioare dosarul de cercetare disciplinară şi un raport motivat cu privire la sancţiunea disciplinară dispusă şi la motivele propunerii de respingere sau de admitere a contestaţiei.
(3) În situaţia în care poliţistul sancţionat este încadrat în unităţi ale aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne, precum şi în situaţia în care şeful ierarhic al persoanei în drept care a dispus sancţiunea disciplinară este ministrul afacerilor interne, documentele prevăzute la alin. (2) se prezintă acestuia, pentru a dispune cu privire la soluţionarea contestaţiei.
(4) În cazul sancţiunilor dispuse de ministrul afacerilor interne, contestarea se realizează potrivit art. 44 alin. (2).

Soluţionarea contestaţiei

Art. 42. – (1) Şeful unităţii ierarhic superioare soluţionează contestaţia, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data înregistrării la secretariatul acestei unităţi, prin decizie motivată.
(2) Decizia motivată trebuie să cuprindă una dintre soluţiile şi, respectiv, elementele prevăzute la art. 61 alin. (6) şi (7) din Statut.

Comunicarea actelor la soluţionarea cauzei

Art. 43. – (1) Decizia motivată se comunică poliţistului sancţionat, prin grija structurii de resurse umane, de regulă, prin înmânare cu semnătură de primire, la sediul unităţii în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul cercetat sau la domiciliul/ reşedinţa acestuia.
(2) În cazul în care comunicarea nu se poate realiza în condiţiile alin. (1), se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 8 alin. (2) – (4), cu excepţia celor de la art. 8 alin. (2) lit. b), precum şi a celor de la art. 8 alin. (2) lit. c) referitoare la comunicarea telefonică.
(3) Actul administrativ de sancţionare şi decizia motivată se comunică şi unităţii care asigură gestiunea resurselor umane.
(4) Prin grija structurii de resurse umane a unităţii prevăzute la alin. (3), actul administrativ de sancţionare şi decizia motivată se comunică structurii financiare care asigură plata drepturilor salariale ale poliţistului sancţionat, dacă sancţiunea disciplinară are efecte pecuniare.
(5) Prevederile art. 40 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Sesizarea instanţei

Art. 44. – (1) După soluţionarea contestaţiei, poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii, fără parcurgerea procedurii prealabile. Cu această ocazie pot fi contestate şi celelalte acte care au stat la baza emiterii actului administrativ de sancţionare.
(2) Sancţiunea aplicată de ministrul afacerilor interne poate fi contestată de poliţistul nemulţumit, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Aplicarea normelor la procedurile disciplinare declanşate

Art. 45. – (1) Pentru procedurile disciplinare declanşate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, stabilirea poliţistului desemnat şi a membrilor Consiliului se face cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri.
(2) Poliţistul desemnat sau Consiliul analizează actele de cercetare disciplinară administrate anterior şi întocmeşte un raport sau, după caz, o încheiere, prin care propune spre aprobare persoanei în drept:

a) continuarea procedurii disciplinare, arătând actele care se menţin;
b) clasarea cauzei, în situaţia în care sancţiunea nu mai poate fi aplicată.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2) lit. a), poliţistul cercetat este citat în vederea continuării procedurii disciplinare.
(4) Soluţia de clasare a cauzei aprobată potrivit alin. (2) lit. b) se comunică poliţistului cercetat, cu aplicarea corespunzătoare a art. 40.

Radierea sancţiunilor disciplinare

Art. 46. – Sancţiunile disciplinare aplicate se radiază, de drept, la împlinirea termenelor prevăzute la art. 627 din Statut.

Actualizarea evidenţelor de personal

Art. 47. – (1) Atunci când poliţistul este recompensat, precum şi la rămânerea definitivă a actului administrativ de sancţionare în condiţiile art. 61 din Statut ori la împlinirea termenelor prevăzute la art. 627 din Statut, se efectuează menţiunile necesare în documentele de evidenţă.
(2) O copie a actului de recompensare sau sancţionare disciplinară se introduce în dosarul personal al poliţistului sancţionat.

Păstrarea şi distrugerea actelor de cercetare disciplinară

Art. 48. – (1) Dosarul de cercetare disciplinară, o copie a contestaţiei poliţistului sancţionat, raportul motivat prevăzut la art. 41 alin. (2) şi o copie a deciziei motivate de soluţionare a contestaţiei se păstrează la structura de resurse umane a unităţii la nivelul căreia s-a desfăşurat cercetarea disciplinară.
(2) După împlinirea termenului legal privind radierea sancţiunii, respectiv la anularea ori ridicarea unei sancţiuni, documentele prevăzute la alin. (1) se predau, pentru păstrare, la arhiva unităţii.
(3) Documentele prevăzute la alin. (1) se distrug în conformitate cu normele legale care reglementează termenele de păstrare potrivit caracterului documentelor şi, după caz, nivelului de clasificare a informaţiilor conţinute.

Intrarea în vigoare

Art. 49. – Prezenta hotărâre intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRIM – MINISTRU
VICTOR – VIOREL PONTA

Contrasemnează:
p. Viceprim – ministru, ministrul afacerilor interne,
Ilie Botoş,
secretar de stat

Bucureşti, 2 septembrie 2015.
Nr. 725.