După ce Curtea Constituţională a României a admis recent o excepţie de neconstituţionalitate ridicată de Avocatul Poporului, executorul judecătoresc nu mai poate cere ajutorul Ministerului Public în cursul procedurii de executare silită.

Executarea silită este reglementată de Codul de procedură civilă la Cartea a V-a, “Despre executarea silită”, şi este definită astfel: “metoda juridică de recuperare a unor debite/datorii care au fost stabilite prin titluri executorii, precum hotărâri/sentinţe ale instanţelor de judecată, contracte notariale de bunuri sau bani, credite bancare”.

Potrivit Codului de procedura civilă, executorul poate solicita informaţii inclusiv terţilor, adică celor care datorează sume de bani debitorului urmărit sau deţin bunuri ale acestuia supuse urmăririi.

De asemenea, la art. 659 alin. 3 din Codul de procedură civilă este prevăzut rolul Parchetului General în cadrul executării silite.

Parchetul nu va mai putea efectua cercetări asupra conturilor sau depozitelor bancare ale debitorului şi nu va mai interveni in procesul executării silite pentru a afla dacă debitorul este acţionar ori asociat sau dacă deţine titluri de stat, bonuri de tezaur şi alte titluri de valoare susceptibile de urmărire silită.

Chiar dacă nu a fost încă publicată în Monitorul Oficial, decizia va deveni definitivă şi general obligatorie şi se va comunica celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului.