Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:

“Sintagma «veniturile realizate ilicit» prevăzută de art. 73 pct. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 trebuie interpretată în sensul că se referă la toate veniturile brute realizate pe perioada suspendării activităţii operatorului economic, fără a se scădea din acestea cheltuielile ori alte obligaţii, sau doar acele venituri nete (care au mărit patrimoniul persoanei în mod efectiv), după ce au fost scăzute cheltuielile, obligaţiile fiscale ori alte sarcini asemenea din venitul brut?”

Potrivit textului de lege criticat, confiscarea priveşte «sumele încasate», autorul dorind micşorarea acestui cuantum prin interpretarea textului de lege criticat în sensul constituţionalităţii acestuia, în măsura în care priveşte doar profitul net al agentului economic. Argumentele autorului excepţiei nu se referă însă la existenţa unei sarcini exorbitante impuse operatorului economic, sub aspectul unei atingeri grave a situaţiei financiare a acestuia.

Faptul că operatorul economic şi-a desfăşurat activitatea în mod ilicit, iar în cursul acesteia s-a angajat în alte raporturi juridice care au generat drepturi şi obligaţii corelative, nu constituie un motiv care să justifice conduita sa contrară legii.

Prin Decizia nr. 116/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 128/2025, ÎCCJ a admis sesizarea ți stabilesșe că în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 73 pct. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma “veniturile realizate ilicit” se referă la veniturile brute realizate din activitatea comercială desfăşurată între data suspendării activităţii comerciale şi momentul constatării contravenţiei.