Normele metodologice de clasare şi inventariere a monumentelor istorice au fost modificate și completate de Ordinul nr. 3195/2023.

Calificativele acordate unui imobil în baza criteriului vechimii sunt următoarele:
a) imobil ridicat până în anul 1775 – excepţional;
b) imobil ridicat între anii 1776 – 1830 – foarte mare;
c) imobil ridicat între anii 1831 – 1870 – mare;
d) imobil ridicat între anii 1871 – 1945 – medie;
e) imobil ridicat începând cu anul 1946 şi cu 50 de ani înaintea propunerii de clasare – mică.

La acordarea calificativelor în baza criteriului vechimii se au în vedere şi:
a) vechimea iniţială a imobilului şi a intervenţiilor ulterioare;
b) vechimea elementelor componente ale imobilului;
c) vestigiile arheologice atestate, aparţinând unor imobile anterioare celui care face obiectul evaluării;
d) ponderea elementelor componente, în funcţie de etapa din care provin;
e) apartenenţa la o categorie tipologică, la un program de arhitectură sau program funcţional, recent constituite.