Sintagma “pretenţiile părţii civile”, cuprinsă în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale a fost declarată neconstituţională.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că sintagma “inculpatul acoperă integral pretenţiile părţii civile” încalcă art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie. Se arată că, în prezent, art. 10 din Legea nr. 241/2005 reglementează doar o cauză de reducere a pedepsei, fiind înlocuită sintagma “acoperă integral prejudiciul cauzat” cu sintagma “acoperă integral pretenţiile părţii civile”.

Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 867/2021, constată că, prin modalitatea de reglementare, legiuitorul a creat premisa aplicării cauzei de reducere a pedepsei ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare ale persoanei vătămate/părţii civile.

Or, prin această modalitate de reglementare, legiuitorul a conferit persoanei vătămate/părţii civile din procesul penal (referitor la infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 8 şi 9 din Legea nr. 241/2005) o poziţie privilegiată, simpla manifestare de voinţă a acesteia din urmă putând determina posibilitatea aplicării sau neaplicării cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă, ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil şi principiului potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.