Acţiunea disciplinară asupra executorilor judecătoreşti se exercită de ministrul justiţiei sau de Colegiul director al Camerei executorilor judecătoreşti şi se judecă de Consiliul de disciplină al acesteia, format din 3 membri aleşi de adunarea generală a Camerei executorilor judecătoreşti, pe o perioadă de 3 ani.

Conform art. 48 alin. 5 din Legea 188/2000 se prevede că hotărârea Comisiei superioare de disciplină este definitivă şi poate fi atacată cu contestaţie la curtea de apel.

Acest text de lege a fost contestat pe motiv că nu este în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.

În moticare s-a susţinut că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece prevăd că hotărârea Comisiei superioare de disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti “poate fi atacată la curtea de apel”, fără să facă vreo precizare referitoare la competenţa teritorială a curţii de apel.

Curtea constată că susţinerile de neconstituţionalitate, astfel formulate prin raportare la aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legii, conferă excepţiei de neconstituţionalitate caracter inadmisibil. Aceasta, deoarece neconstituţionalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia şi nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări proprii, cu caracter subiectiv, a autorului excepţiei.