Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat recent într-o cauză împotriva României.

În Monitorul Oficial al României nr. 464/2019, a fost publicată Hotărârea în cauza Pop împotriva României, din 16.10.2018.

Reclamantul care suferă de tulburări psihice de la o vârstă fragedă, a fost supus urmăririi penale pentru o tâlhărie care a avut loc în apropierea domiciliului reclamantului. În cadrul urmăririi penale, reclamantul a fost dus la secția de poliție pentru a da anumite declarații, după ce la domiciliul său a fost efectuată o percheziție. Conform reclamantului, la secția de poliție în timpul interogării a fost lovit în reptate rânduri, scopul acestori lovituri era recunoașterea vinovăției.

Dispozițiile CEDO presupus încălcate

Articolul 3 – Interzicerea torturii
Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.

Constatările CEDO

Curtea constată mai întâi că din documentele medicale depuse la dosar reiese că, la 21 ianuarie 2011, reclamantul a suferit leziuni care au necesitat de la 8 la 9 zile de îngrijiri medicale.

Curtea constată apoi că reclamantul a fost examinat de un medic chiar în ziua audierii sale, la puțin timp după ieșirea din secția de poliție. În timpul acestei examinări s-a constatat că reclamantul prezenta dureri la nivelul abdomenului, al celor două mâini și al urechii drepte.

Curtea consideră că în cauza prezentă absența totală a unei explicații din partea Guvernului cu privire la leziunile prezentate de reclamant și imposibilitatea de a stabili circumstanțele exacte în care persoana în cauză a fost rănită atunci când se afla sub controlul agenților statului nu o împiedică să constate încălcarea laturii materiale a art. 3 din Convenție.

Potrivit ştirilor juridice, Curtea reiterează importanţa de a consemna în scris toate informaţiile care să permită clarificarea ulterioară, dacă este necesar, a circumstanţelor referitoare la prezenţa persoanelor la o secţie de poliţie. Neconsemnarea acestor informaţii reprezintă o deficienţă gravă, de natură să permită forţelor de poliţie să scape de răspunderea ce le revine în ceea ce priveşte soarta persoanei care se află sub controlul lor.

În cauză, audierea reclamantului a avut loc la 21 ianuarie 2011, după ce faţă de acesta a fost începută o cercetare penală pentru tâlhărie (pct. 6 supra). Ori, nu reiese din dosar că reclamantul a fost informat cu privire la drepturile sale procedurale în timpul audierii. În plus, Guvernul nu a furnizat niciun document cu privire la prezenţa persoanei în cauză la secţia de poliţie în după – amiaza zilei de 21 ianuarie 2011, ca de exemplu o declaraţie a reclamantului sau un înscris care să indice ora de sosire şi ora de plecare din secţia de poliţie şi care să descrie starea sa fizică. Asemenea informaţii ar fi permis, pe de o parte, desfăşurarea unei anchete efective şi, pe de altă parte, descărcarea, după caz, a agenţilor de poliţie de orice responsabilitate în ceea ce priveşte originea leziunilor constatate asupra reclamantului la puţin timp după plecarea acestuia din secţia de poliţie.

În concluzie, Curtea a oferit cu titlu de prejudiciu moral 9.000 EUR reclamantului, și 1.445 EUR plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit, pentru cheltuielile de judecată.