Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că penalităţile de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere – reglementate de art. 37 din Ordinul CSA nr. 14/2011 privind punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule – au un pronunţat caracter sancţionator aferent refuzului la plată, însă sancţiunea plăţii unor penalităţi de întârziere nu poate fi aplicată, decât numai dacă există o culpă în întârzierea plaţii despăgubirilor pentru un prejudiciu devenit cert, lichid şi exigibil.

În speță, despăgubirile s-au realizat în cadrul prezentului proces, ca efect al probatoriului administrat de reclamant, astfel încât, se reţine a fi corectă statuarea instanţei de apel relativ la determinarea momentului de la care pot fi acordate penalităţile de întârziere în sensul că acestea pot fi acordate doar de la data la care hotărârea instanţei de apel a fost comunicată pârâtei şi până la data plăţii efective.

(Decizia nr. 538 din 7 martie 2019, pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)