Acţiunea de conducere a unui vehicul a generat în practica judiciară probleme de interpretare şi aplicare, pe acest motiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată să se pronunţe asupra acestei chestiuni de drept.
Pe scurt, se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: “Dacă acţiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, presupune în mod necesar punerea în mişcare a vehiculului prin acţionarea sistemelor de autopropulsie.”
În opinie majoritară s-a apreciat că acţiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mişcare a vehiculului prin acţionarea sistemelor de propulsie. S-a argumentat că dispoziţiile art. 336 din Codul penal incriminează “conducerea pe drumurile publice a unui vehicul”, fără a opera vreo diferenţiere între situaţia în care vehiculul este pus în mişcare prin acţionarea sistemelor de autopropulsie sau în orice alt mod (spre exemplu, prin folosirea exclusivă a forţei de gravitaţie la coborârea unui deal de către vehicul).
De esenţa infracţiunii este ca vehiculul să se deplaseze pe un drum public, iar conducerea/controlul acestuia să fie realizată de o persoană aflată sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe. Cât timp o deplasare pe o distanţă scurtă şi la o viteză mică prin acţionarea sistemelor de propulsie constituie infracţiunea prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu există justificare pentru ca aceeaşi deplasare să nu constituie infracţiune doar pe motiv ca nu au acţionat sistemele de propulsie.
În opinie minoritară s-a apreciat că acţiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, presupune, în mod necesar, punerea în mişcare a vehiculului prin acţionarea sistemelor de propulsie.
S-a argumentat că nu este suficientă doar împingerea unui autovehicul sau manevrarea sistemelor de direcţie şi frânare, în lipsa funcţionării sistemului de propulsie, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 336 din Codul penal.
Decizia ICCJ
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal se realizează prin acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul. Conducerea unui autovehicul este operaţiunea tehnică prin care o persoană pune în mişcare autovehiculul şi îl dirijează pe drumurile publice. Conducerea presupune deplasarea autovehiculului, aflarea acestuia în mişcare.
Însă conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană nu presupune obligatoriu ca motorul să funcţioneze, ci înseamnă “a dirija mersul unui vehicul, al unei maşini” din interiorul acestuia, chiar dacă motorul nu este efectiv în funcţiune.
Starea de pericol nu rezultă din modul de deplasare a autovehiculului (prin autopropulsie/rulare pe o pantă descendentă), ci din faptul că acesta este condus, rulat pe drumurile publice de o persoană sub influenţa alcoolului peste limita legală. De altfel, textul legal – art. 336 din Codul penal se referă exclusiv la acţiunea de conducere a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere -, nefiind condiţionată de punerea în funcţiune a motorului de propulsie, ceea ce înseamnă că legiuitorul a avut în vedere toate cazurile în care o persoană conduce pe drumurile publice un autovehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe pentru a o sancţiona penal.
Prin Decizia nr. 6/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 386/2019, s-a reţinut că acţiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din Codul penal, nu presupune în mod necesar punerea în mişcare a vehiculului prin acţionarea sistemelor de autopropulsie.