Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că nu intră în sfera noțiunii de consumator persoanele fizice (conform art. 7 pct. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2010) care au împrumutat o sumă foarte mare de bani prin credit bancar, din care cea mai mare parte au împrumutat-o unor societăţi comerciale la care erau asociaţi şi în plus, unul dintre recurenţii-reclamanţi era şi administrator, cu scopul de acte de comerţ specifice obiectului de activitate al acestora.

În speță, în mod corect a reţinut instanţa de apel că relevantă este jurisprudenţa CJUE, care analizează calitatea de consumator a persoanei fizice împrumutate prin prisma legăturii funcţionale cu activitatea unui profesionist.

Astfel, la paragraful 36 din hotărârea pronunţată de CJUE în cauza C-410/11 s-a statuat că „numai contractele încheiate în afara şi independent de orice activitate sau finalitate de natură profesională, în scopul exclusiv de satisfacere a propriilor necesităţi de consum privat ale unui individ, fac parte din regimul particular prevăzut de convenţia menţionată în materie de protecţie a consumatorului, în timp ce o asemenea protecţie nu se justifică în cazul unui contract care are ca scop o activitate profesională”.

(Decizia nr. 479 din 22 februarie 2018, pronunțată de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)