ORDIN
pentru aprobarea Procedurii privind emiterea şi comunicarea unor acte administrative şi de executare pentru debitorii care înregistrează obligaţii fiscale restante sub o anumită limită şi pentru modificarea Procedurii privind stabilirea obligaţiilor fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare, aprobată prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.834/2015

• ANEXE

În temeiul prevederilor art. 173 alin. (5) – (5²), art. 226, art. 227¹, 230, 236, art. 266 alin. (5) şi art. 267 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, şi
având în vedere avizul conform al Ministerului Finanţelor Publice comunicat prin Adresa nr. 772.929 din 25.01.2019,
preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. – (1) Se aprobă Procedura privind emiterea şi comunicarea unor acte administrative şi de executare pentru debitorii care înregistrează obligaţii fiscale restante sub o anumită limită, prevăzută în anexa nr. 1.
(2) Creanţele fiscale restante administrate de organul fiscal central competent în administrarea obligaţiilor fiscale ale debitorului, amenzile de orice fel, precum şi alte creanţe bugetare înscrise în titluri executorii de creanţă bugetară, transmise spre recuperare organului fiscal, aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, al căror plafon este prevăzut pentru anulare de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, se scad din evidenţele fiscale în primele 7 zile ale anului următor.
(3) După aplicarea prevederilor alin. (2) se vor emite, potrivit prezentului ordin, următoarele acte administrative şi de executare:

a) decizii referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere;
b) decizii referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare;
c) decizii de majorare a penalităţilor de nedeclarare;
d) decizii de reducere a penalităţilor de nedeclarare;
e) somaţii;
f) titluri executorii;
g) adrese de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti;
h) adrese de înfiinţare a popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terţi;
i) adrese de înştiinţare privind înfiinţarea popririi.

(4) Pentru operarea scăderii din evidentele fiscale, în scopul încadrării în plafonul prevăzut la alin. (2) se are în vedere suma totală a obligaţiilor fiscale, a amenzilor de orice fel, precum şi a obligaţiilor bugetare înscrise în titluri executorii de creanţă bugetară, datorate şi neachitate de către un debitor.

Art. 2. – Procedura privind stabilirea obligaţiilor fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare, aprobată prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.834/2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 984 din 30 decembrie 2015, se modifică după cum urmează:

1. La capitolul I, punctul 9.1 va avea următorul cuprins:

”    9.1. Pentru obligaţiile fiscale principale prevăzute la pct. 1, care au fost stinse prin plată sau compensare în termenul prevăzut la art. 156 alin. (1) din Codul de procedură fiscală sau prin eşalonare la plată, în condiţiile legii, penalităţile de nedeclarare se reduc cu 75%, la cererea contribuabilului depusă la organul fiscal central competent.”

2. Capitolul II se abrogă.

3. Anexa nr. 2 se modifică şi se înlocuieşte cu anexa nr. 2 la prezentul ordin.

Art. 3. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3.497/2015 pentru aprobarea Procedurii privind emiterea şi comunicarea unor acte administrative pentru debitorii care înregistrează obligaţii fiscale restante sub o anumită limită, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 9 decembrie 2015.

Art. 4. – Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. – Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, Direcţia generală regională a finanţelor publice Bucureşti, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, precum şi organele fiscale din subordinea acestora vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 6. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,
Mihaela Triculescu

Bucureşti, 13 martie 2019.
Nr. 727.

---

SUMAR:

• ANEXA Nr. 1 Procedură privind emiterea şi comunicarea unor acte administrative şi de executare pentru debitorii care înregistrează obligaţii fiscale restante sub o anumită limită
• ANEXA Nr. 2 Decizie de reducere a penalităţilor de nedeclarare

PROCEDURĂ
privind emiterea şi comunicarea unor acte administrative şi de executare pentru debitorii care înregistrează obligaţii fiscale restante sub o anumită limită

• CAPITOLUL I Procedura privind emiterea şi comunicarea deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru debitorii care înregistrează obligaţii fiscale accesorii sub o anumită limită
• CAPITOLUL II Procedura privind emiterea şi comunicarea deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare pentru debitorii care înregistrează penalităţi de nedeclarare sub o anumită limită
• CAPITOLUL III Procedura privind emiterea şi comunicarea unor acte de executare pentru debitorii care înregistrează obligaţii fiscale/bugetare restante sub o anumită limită

CAPITOLUL I
Procedura privind emiterea şi comunicarea deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru debitorii care înregistrează obligaţii fiscale accesorii sub o anumită limită

    1. În situaţia în care debitorul nu achită obligaţiile fiscale principale la termenul de scadenţă, organul fiscal central competent în administrarea obligaţiilor fiscale ale debitorului calculează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă până la data stingerii sumei datorate, inclusiv, în condiţiile Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Cod de procedură fiscală.
2. Dobânzile şi penalităţile de întârziere se stabilesc prin decizii referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, denumite în continuare decizii.
3. Deciziile se emit trimestrial, pentru toţi debitorii, cu excepţia:

a) debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale care fac obiectul înlesnirilor la plată;
b) debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare în registrul comerţului;
c) debitorilor cărora li s-a deschis procedura insolvenţei în baza Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care nu se calculează obligaţii fiscale accesorii pentru creanţele născute anterior deschiderii procedurii, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 80 alin. (2) şi art. 103 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare;
d) debitorilor declaraţi insolvabili care nu au venituri şi bunuri urmăribile;
e) debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale ce fac obiectul suspendării executării silite prin depunerea unei scrisori de garanţie/poliţă de asigurare de garanţie, pe toată perioada suspendării executării silite;
f) debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale, pentru care instanţa judecătorească de contencios administrativ admite cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal prin care au fost individualizate aceste obligaţii, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. În acest caz nu se datorează penalitate de întârziere pe perioada suspendării, iar decizia va cuprinde numai dobânzi;
g) debitorilor aflaţi în diverse stări juridice, respectiv inactivi sau insolvabili cu venituri şi bunuri urmăribile mai mici decât cuantumul obligaţiilor fiscale.

4. Pentru obligaţiile fiscale principale cu scadenţa până la data de 1 iulie 2013 care se sting după această dată, deciziile se emit astfel:

a) trimestrial, pentru dobânzi;
b) o singură dată, pentru penalităţi de întârziere, caz în care se aplică nivelul de 15% din obligaţiile principale rămase nestinse.

5. Prin excepţie de la pct. 3 şi 4, organul fiscal central competent în administrarea obligaţiilor fiscale ale debitorului evaluează trimestrial cuantumul total al obligaţiilor fiscale accesorii ale unui debitor (majorări de întârziere/dobânzi/penalităţi de întârziere), iar în cazul în care cuantumul nu depăşeşte o anumită limită, deciziile se emit, prin aplicaţiile informatice, după 180 de zile de la ultima emitere sau de la data la care au fost înregistrate obligaţii fiscale principale restante, astfel:

a) în cazul în care cuantumul obligaţiilor fiscale accesorii nu depăşeşte 3.000 lei, pentru debitorul care are calitatea de mare contribuabil;
b) în cazul în care cuantumul obligaţiilor fiscale accesorii nu depăşeşte 1.500 lei, pentru debitorul care are calitatea de contribuabil mijlociu;
c) în cazul în care cuantumul obligaţiilor fiscale accesorii nu depăşeşte 500 lei, pentru celelalte categorii de debitori;
d) în cazul în care cuantumul obligaţiilor fiscale accesorii nu depăşeşte 100 lei, pentru contribuabilul persoană fizică.

6. Pentru debitorii prevăzuţi la pct. 3 lit. g) deciziile se emit, prin aplicaţiile informatice, în luna ianuarie a fiecărui an calendaristic, ulterior celui în care aceştia au fost declaraţi inactivi sau insolvabili cu venituri şi bunuri urmăribile mai mici decât cuantumul obligaţiilor fiscale, după caz. Prin excepţie, în cazul în care ieşirea din respectivele stări juridice se produce înainte de împlinirea acestui termen, deciziile se emit potrivit pct. 3 sau 5, după caz.
7. În cazul în care cuantumul obligaţiilor fiscale accesorii (majorări de întârziere/dobânzi/penalităţi de întârziere) este sub plafonul prevăzut pentru anulare de Codul de procedură fiscală, nu se emit decizii pentru categoriile de contribuabili prevăzute la pct. 5.
8. Prin excepţie de la dispoziţiile pct. 7, la cererea debitorului sau în alte situaţii prevăzute de lege, se emit decizii pentru categoriile de debitori prevăzute la pct. 5 şi în cazul în care cuantumul obligaţiilor fiscale accesorii (majorări de întârziere/dobânzi/penalităţi de întârziere) este sub plafonul prevăzut pentru anulare de Codul de procedură fiscală.
9. Decizia se poate emite şi comunica debitorului din oficiu sau ori de câte ori acesta solicită achitarea obligaţiilor fiscale accesorii, cu condiţia ca decizia să fie confirmată de primire.
10. Decizia se emite şi se comunică debitorului atunci când se constată pericolul prescrierii dreptului de a stabili obligaţii fiscale.
11. Sumele reprezentând obligaţii fiscale accesorii se rotunjesc la un leu pentru fracţiunile de peste 50 de bani inclusiv şi se neglijează fracţiunile de până la 49 de bani inclusiv.
12. După emitere, deciziile se comunică potrivit art. 47 din Codul de procedură fiscală.

CAPITOLUL II
Procedura privind emiterea şi comunicarea deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare pentru debitorii care înregistrează penalităţi de nedeclarare sub o anumită limită

    1. În situaţia în care contribuabilul/plătitorul nu a declarat sau a declarat incorect obligaţiile fiscale principale, acestea se stabilesc de organul de inspecţie fiscală prin decizii de impunere.
2. Pentru obligaţiile fiscale principale prevăzute la pct. 1, contribuabilul/plătitorul datorează o penalitate de nedeclarare, fără a se mai calcula pentru acestea penalităţi de întârziere. Stabilirea penalităţii de nedeclarare, potrivit prezentei proceduri, nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor prevăzute de lege.
3. Penalităţile de nedeclarare se stabilesc prin decizii referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare, denumite în continuare decizii.
4. Deciziile prevăzute la pct. 3 se emit trimestrial, pentru toţi debitorii, cu excepţia:

a) debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale care fac obiectul înlesnirilor la plată;
b) debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare în registrul comerţului;
c) debitorilor cărora li s-a deschis procedura insolvenţei în baza Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care nu se calculează obligaţii fiscale accesorii pentru creanţele născute anterior deschiderii procedurii, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 80 alin. (2) şi art. 103 din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare;
d) debitorilor declaraţi insolvabili care nu au venituri şi bunuri urmăribile;
e) debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale ce fac obiectul suspendării executării silite prin depunerea unei scrisori de garanţie/poliţă de asigurare de garanţie, pe toată perioada suspendării executării silite;
f) debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale, pentru care instanţa judecătorească de contencios administrativ admite cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal prin care au fost individualizate aceste obligaţii, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. În acest caz nu se datorează penalitate de întârziere pe perioada suspendării, iar decizia va cuprinde numai dobânzi;
g) debitorilor aflaţi în diverse stări juridice, respectiv inactivi sau insolvabili cu venituri şi bunuri urmăribile mai mici decât cuantumul obligaţiilor fiscale.

5. Prin excepţie de la pct. 4, deciziile se emit, prin aplicaţiile informatice, după 180 de zile de la ultima emitere sau de la data la care au fost înregistrate obligaţii fiscale principale prevăzute la pct. 1, în cazul în care cuantumul penalităţilor de nedeclarare nu depăşeşte o anumită limită, astfel:

a) în cazul în care cuantumul penalităţilor de nedeclarare nu depăşeşte 3.000 lei, pentru debitorul care are calitatea de mare contribuabil;
b) în cazul în care cuantumul penalităţilor de nedeclarare nu depăşeşte 1.500 lei, pentru debitorul care are calitatea de contribuabil mijlociu;
c) în cazul în care cuantumul penalităţilor de nedeclarare nu depăşeşte 500 lei, pentru celelalte categorii de debitori;
d) în cazul în care cuantumul penalităţilor de nedeclarare nu depăşeşte 100 lei, pentru contribuabilul persoană fizică.

6. Pentru debitorii prevăzuţi la pct. 4 lit. g) deciziile se emit, prin aplicaţiile informatice, în luna ianuarie a fiecărui an calendaristic, ulterior celui în care aceştia au fost declaraţi inactivi sau insolvabili cu venituri şi bunuri urmăribile mai mici decât cuantumul obligaţiilor fiscale, după caz. Prin excepţie, în cazul în care ieşirea din respectivele stări juridice se produce înainte de împlinirea acestui termen, deciziile se emit potrivit pct. 4 sau 5, după caz.
7. Pentru categoriile de contribuabili prevăzute la pct. 5 nu se emit decizii în cazul în care cuantumul penalităţilor de nedeclarare este sub plafonul prevăzut pentru anulare de Codul de procedură fiscală.
8. Prin excepţie de la pct. 7, la cererea debitorului sau în alte situaţii prevăzute de lege, se emit decizii şi în cazul în care cuantumul penalităţilor de nedeclarare este sub plafonul prevăzut pentru anulare de Codul de procedură fiscală.
9. Decizia se poate emite şi comunica debitorului din oficiu sau ori de câte ori acesta solicită achitarea penalităţilor de nedeclarare, cu condiţia ca decizia să fie confirmată de primire.
10. Decizia se emite şi se comunică debitorului şi în cazul în care organul fiscal central competent în administrarea obligaţiilor fiscale ale debitorului constată pericolul prescrierii dreptului de a stabili obligaţii fiscale.
11. Sumele reprezentând penalităţi de nedeclarare se rotunjesc la un leu pentru fracţiunile de peste 50 de bani inclusiv şi se neglijează fracţiunile de până la 49 de bani inclusiv.
12. După emitere, deciziile se comunică potrivit art. 47 din Codul de procedură fiscală.

CAPITOLUL III
Procedura privind emiterea şi comunicarea unor acte de executare pentru debitorii care înregistrează obligaţii fiscale/bugetare restante sub o anumită limită

    1. Prevederile prezentului capitol se aplică pentru emiterea şi comunicarea următoarelor acte de executare:

a) somaţie;
b) titlu executoriu;
c) adresă de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti;
d) adresă de înfiinţare a popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terţi;
e) adresă de înştiinţare privind înfiinţarea popririi.

2. În vederea emiterii somaţiei şi a titlului executoriu, organul fiscal central competent în administrarea obligaţiilor fiscale ale debitorului evaluează bilunar obligaţiile fiscale/bugetare restante ale debitorilor şi emite somaţia şi titlul executoriu după 180 de zile de la ultima emitere sau de la data la care au fost înregistrate obligaţii fiscale/bugetare restante, astfel:

a) în cazul în care cuantumul obligaţiilor fiscale/bugetare restante nu depăşeşte 3.000 lei, pentru debitorul care are calitatea de mare contribuabil;
b) în cazul în care cuantumul obligaţiilor fiscale/bugetare restante nu depăşeşte 1.500 lei, pentru debitorul care are calitatea de contribuabil mijlociu;
c) în cazul în care cuantumul obligaţiilor fiscale/bugetare restante nu depăşeşte 500 lei, pentru celelalte categorii de debitori;
d) în cazul în care cuantumul obligaţiilor fiscale/bugetare restante nu depăşeşte 100 lei, pentru debitorul persoană fizică.

3. În situaţia în care până la comunicarea către debitor a somaţiilor şi titlurilor executorii, obligaţiile fiscale/bugetare au fost stinse total sau parţial, iar diferenţa rămasă se încadrează sub plafoanele prevăzute la pct. 2, acestea nu se mai comunică debitorilor. În cazul stingerii parţiale, obligaţiile fiscale rămase nestinse se au în vedere la emiterea următoarelor somaţii şi titluri executorii, cu respectarea prevederilor pct. 2.
4. Prin excepţie de la prevederile pct. 2, organul fiscal central competent în administrarea obligaţiilor fiscale ale debitorului:

a) poate emite somaţii şi titluri executorii, din oficiu, în perioada prevăzută la pct. 2, chiar dacă cuantumul obligaţiilor fiscale/bugetare restante este sub plafonul stabilit la pct. 2;
b) emite şi comunică debitorului somaţii şi titluri executorii ori de câte ori se constată pericolul prescrierii dreptului de a cere executarea silită.

5. În cazul în care cuantumul obligaţiilor fiscale/bugetare restante este sub plafonul prevăzut pentru anulare de Codul de procedură fiscală, nu se emit somaţii şi titluri executorii pentru categoriile de contribuabili prevăzute la pct. 2.
6. Prin excepţie de la dispoziţiile pct. 5, în alte situaţii prevăzute de lege, se pot emite somaţii şi titluri executorii pentru categoriile de debitori prevăzute la pct. 2 şi în cazul în care cuantumul obligaţiilor fiscale/bugetare este sub plafonul prevăzut pentru anulare de Codul de procedură fiscală.
7. În vederea emiterii adresei de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti, a adresei de înfiinţare a popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terţi şi a adresei de înştiinţare privind înfiinţarea popririi, organul fiscal central competent în administrarea obligaţiilor fiscale ale debitorului evaluează obligaţiile fiscale/bugetare restante ale debitorilor pentru care s-a împlinit termenul de 15 zile de la comunicarea somaţiei. În cazul în care cuantumul obligaţiilor fiscale/bugetare restante este sub limitele prevăzute la pct. 2, se emit actele de executare menţionate la prezentul punct, după 180 de zile de la comunicarea somaţiei.
8. Prevederile pct. 2 – 6 se aplică în mod corespunzător şi în cazul emiterii adresei de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti, a adresei de înfiinţare a popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terţi şi a adresei de înştiinţare privind înfiinţarea popririi.
9. După emitere, actele de executare se comunică potrivit art. 47 din Codul de procedură fiscală.