Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în cazul cererii de încuviinţare a executării silite în temeiul unui bilet la ordin, debitorul poate fi reprezentat atât de emitentul biletului la ordin, în calitate de debitor principal, cât și de avalist, în calitate de garant, iar competența se stabilește potrivit art. 651 alin. 1 teza 1 C. proc. civ. – normă de competență proprie fazei de executare silită (Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.).

Teza potrivit căreia competența se stabilește în raport de locul plății menționat în biletele la ordin nu este susținută de niciun temei legal, întrucât, în faza de executare silită, se aplică dispozițiile speciale din Cartea a V-a a C. proc. civ., respectiv art. 651, derogatorii de la dreptul comun.

(Decizia nr. 148 din 19 ianuarie 2018, pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)