Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că pentru a fi deductibile la calculul profitului impozabil cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii, acestea trebuie să aibă ca temei un contract încheiat între părţi, să fie efectiv prestate şi să fie necesare beneficiarului lor în raport de specificul activităţilor desfăşurate (conform art. 21 alin. 1 şi alin. 4 lit. m) Cod fiscal și pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal).

În speță, instanța a constatat caracterul generalist al înscrisurilor depuse pentru justificarea deductibilității (contractul de consultanță privind accesarea fondurilor structurale şi de coeziune europene, însoţit de anexe, comenzi şi facturile aferente, precum şi de procesele-verbale de recepţie), care, deşi fac referire la obiectul general al contractului, nu relevă în concret  în ce au constat aceste servicii, în condiţiile în care procedura de accesare a fondurilor structurale are un caracter complex, şi fără a prezenta eventuale rapoarte de lucru aferente timpului alocat fiecărui serviciu, în condiţiile în care facturile au fost emise pentru ore lucrate, iar comenzile aferente contractului au în vedere diferite activităţi cum ar fi „pregătire elaborare proiect”, „documentare în vederea realizării proiectului”, „stabilirea parteneriatelor, elaborarea proiectelor” şi „elaborarea proiectului-finalizare”.

(Decizia nr. 740 din data de de 22 februarie 2018 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect anulare act administrativ)