PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR                                                                                                                                  SENATUL

LEGE
privind distribuţia de asigurări

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale
CAPITOLUL II Atribuţiile A.S.F. şi schimbul de informaţii
CAPITOLUL III Condiţii de înregistrare
CAPITOLUL IV Desfăşurarea activităţii
CAPITOLUL V Cerinţele de informare şi conduită în desfăşurarea activităţii
CAPITOLUL VI Libertatea de a presta servicii şi dreptul de stabilire
CAPITOLUL VII Cerinţe suplimentare privind produsele de investiţii bazate pe asigurări
CAPITOLUL VIII Răspunderi şi sancţiuni
CAPITOLUL IX Dispoziţii tranzitorii şi finale
ANEXĂ
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

ARTICOLUL 1 Domeniul de aplicare
ARTICOLUL 2 Excluderi
ARTICOLUL 3 Definiţii
ARTICOLUL 1
Domeniul de aplicare

(1) Prezenta lege reglementează:

a) activitatea de distribuţie a produselor de asigurare şi reasigurare, denumită în continuare activitate de distribuţie;
b) organizarea şi funcţionarea distribuitorilor de asigurări şi reasigurări, supravegherea activităţii de distribuţie şi a altor activităţi conexe acesteia;
c) înregistrarea intermediarilor, inclusiv autorizarea sau avizarea acestora, la Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F.

(2) Prezenta lege se aplică persoanelor fizice, indiferent de regimul fiscal în vigoare, sau persoanelor juridice:

a) stabilite sau care doresc să se stabilească pe teritoriul României pentru a desfăşura activitate de distribuţie;
b) care desfăşoară sau care doresc să desfăşoare activitate de distribuţie pe teritoriul României;
c) care au sediul sau domiciliul în România şi intenţionează să se stabilească ori să desfăşoare activitate de distribuţie în alte state membre.

(3) În sensul prezentei legi, prin consumator se înţelege numai persoana fizică, potrivit legislaţiei naţionale aplicabile, iar prin client se înţelege atât consumatorul, cât şi clientul persoană juridică.

ARTICOLUL 2
Excluderi

(1) Sunt exceptaţi de la aplicarea dispoziţiilor prezentei legi intermediarii de asigurări auxiliare care desfăşoară activitate de distribuţie în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) asigurarea este complementară bunului oferit de un furnizor sau serviciului oferit de un prestator, în cazul în care asigurarea respectivă oferă acoperire pentru una dintre următoarele:

(i) riscul de defectare, pierdere sau avariere a bunului ori riscul de nefolosire a serviciului, care se preconizează a fi utilizat la un anumit moment;
(ii) avarierea sau pierderea bagajelor ori alte riscuri legate de o călătorie rezervată prin prestator;

b) valoarea primei pentru produsul de asigurare, calculată pro – rata pe bază anuală, nu depăşeşte echivalentul în lei al sumei de 600 EUR;
c) prin excepţie de la lit. b), atunci când asigurarea este complementară unui serviciu prevăzut la lit. a), iar durata serviciului este mai mică sau egală cu 3 luni, valoarea primei plătite pe persoană nu depăşeşte echivalentul în lei al sumei de 200 EUR.

(2) Asigurătorii sau intermediarii de asigurări care desfăşoară activitate de distribuţie prin intermediari de asigurări auxiliare exceptaţi de la aplicarea prezentei legi, conform alin. (1), respectă următoarele cerinţe:

a) pun la dispoziţia clientului, înainte de încheierea contractului, următoarele:

(i) date privind identitatea, denumirea/numele şi adresa asigurătorului sau intermediarului respectiv;
(ii) informaţii despre procedurile prevăzute la art. 4 alin. (20);
(iii) documentul de informare standardizat prevăzut la art. 14 alin. (6);
(iv) alte informaţii potrivit prevederilor legale;

b) instituie politici scrise, potrivit principiului proporţionalităţii, pentru respectarea:

(i) măsurilor stabilite potrivit art. 4 alin. (21);
(ii) prevederilor art. 12 alin. (1) – (5) şi art. 16;
(iii) cerinţelor şi nevoilor clienţilor, înainte de propunerea unui contract.

(3) Prezenta lege nu se aplică activităţilor de distribuţie pentru riscuri şi angajamente situate în afara statelor membre.
(4) Prezenta lege nu afectează dreptul intern referitor la activitatea de distribuţie desfăşurată de societăţile sau de intermediarii stabiliţi într-un stat terţ şi care desfăşoară activitate pe teritoriul României în baza principiului libertăţii de a presta servicii, cu condiţia garantării unui tratament egal pentru toate persoanele care desfăşoară sau care sunt autorizate să desfăşoare activităţi de distribuţie în piaţa respectivă.
(5) Prezenta lege nu reglementează activităţile de distribuţie de asigurări sau reasigurări desfăşurate în state terţe.

ARTICOLUL 3
Definiţii

(1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:

1. acţionar sau asociat semnificativ – persoană care, nemijlocit şi singură ori prin intermediul sau în legătură cu alte persoane fizice ori juridice, deţine o participaţie calificată;
2. asigurător – o societate de asigurare în sensul definiţiei prevăzute la art. 1 alin. (2) pct. 3 şi 4 din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare şi care desfăşoară activităţi de distribuţie de asigurări şi reasigurări, potrivit pct. 9 şi 10;
3. autorităţi competente – autorităţile din statele membre abilitate prin acte cu putere de lege sau acte administrative să înregistreze şi/sau să supravegheze, după caz, intermediarii de asigurări, reasigurări sau asigurări auxiliare din statele respective;
4. conducere – organul de conducere, de administrare sau de control al societăţilor şi intermediarilor principali, cu particularităţile sistemului unitar sau dualist, după caz, potrivit Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; în cazul intermediarilor principali, instituţii de credit sau firme de investiţii, potrivit definiţiei prevăzute la art. 4 alin. (1) pct. 1 şi 2 din Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (Regulamentul nr. 575/2013), prin conducere se înţelege persoana/persoanele cu atribuţii de conducere a activităţii de distribuţie care face/fac parte din organul de conducere;
5. consultanţă – furnizarea unei recomandări personalizate unui client sau potenţial client, la cererea acestuia sau la iniţiativa distribuitorului de asigurări, în legătură cu unul sau mai multe contracte de asigurare;
6. distribuitor de asigurări – intermediar de asigurări, intermediar de asigurări auxiliare sau asigurător;
7. distribuitor de reasigurări – intermediar de reasigurări sau reasigurător;
8. distribuitor – persoanele prevăzute la pct. 6 şi 7;
9. distribuţie de asigurări – activitatea care constă în consultanţă cu privire la contracte de asigurare, propunerea de astfel de contracte sau desfăşurarea altor acţiuni premergătoare în vederea încheierii unor astfel de contracte, în încheierea unor astfel de contracte sau în asistenţă pentru gestionarea sau derularea unor astfel de contracte, în special în cazul unei solicitări de despăgubiri, inclusiv furnizarea de informaţii privind unul sau mai multe contracte de asigurare în conformitate cu criteriile selectate de clienţi pe un site sau prin alte mijloace de comunicare şi alcătuirea unui clasament al produselor de asigurare, inclusiv comparaţii de preţ şi de produse, sau o reducere la o primă, în cazul în care clientul are posibilitatea de a încheia în mod direct sau indirect un contract de asigurare prin utilizarea unui site sau a altor mijloace de comunicare;
10. distribuţie de reasigurări – activitatea care constă în consultanţă cu privire la contracte de reasigurare, propunerea de astfel de contracte sau desfăşurarea altor acţiuni premergătoare în vederea încheierii unor astfel de contracte, în încheierea unor astfel de contracte sau în asistenţă pentru gestionarea sau derularea unor astfel de contracte, în special în cazul unei solicitări de despăgubire, inclusiv în cazul în care sunt desfăşurate de un reasigurător fără intervenţia unui intermediar de reasigurări;
11. intermediar de asigurări – persoană fizică sau juridică, alta decât o societate sau angajaţii acesteia şi alta decât un intermediar de asigurări auxiliare, care iniţiază sau desfăşoară activitate de distribuţie de asigurări în schimbul unei remuneraţii;
12. intermediar de asigurări auxiliare – persoană fizică sau juridică, alta decât o instituţie de credit sau o firmă de investiţii în sensul definiţiei de la art. 4 alin. (1) pct. 1 şi 2 din Regulamentul nr. 575/2013, care iniţiază sau desfăşoară, în schimbul unei remuneraţii, activităţi de distribuţie de asigurări în mod auxiliar, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) să nu desfăşoare activitatea de distribuţie de asigurări ca activitate profesională principală;
b) să distribuie numai produse de asigurare care sunt complementare unui bun sau serviciu;
c) produsele de asigurare în cauză exclud riscurile din asigurările de viaţă şi de răspundere civilă, cu excepţia cazului în care acoperirea unor astfel de riscuri este complementară bunului sau serviciului oferit ca parte a activităţii sale profesionale principale;

13. intermediar de reasigurări – persoană fizică sau juridică, alta decât un reasigurător sau angajaţii acestuia, care iniţiază sau desfăşoară activitate de distribuţie de reasigurări în schimbul unei remuneraţii;
14. intermediar – persoanele prevăzute la pct. 11 şi 13;
15. intermediar principal – intermediar, persoană juridică, ce desfăşoară activitate de distribuţie ulterior obţinerii autorizării de către A.S.F. şi instituţiile de credit sau firmele de investiţii potrivit definiţiei de la art. 4 alin. (1) pct. 1 şi 2 din Regulamentul nr. 575/2013 care obţin avizul A.S.F. pentru desfăşurarea activităţii de distribuţie;
16. intermediar secundar – intermediar sau intermediar de asigurări auxiliare, persoană fizică sau juridică, înregistrată la A.S.F., care desfăşoară activitate de distribuţie sub deplina răspundere a unui intermediar principal sau a uneia sau mai multor societăţi, după caz, şi instituţiile de credit sau firmele de investiţii, potrivit definiţiei de la art. 4 alin. (1) pct. 1 şi 2 din Regulamentul nr. 575/2013, care desfăşoară activitate de distribuţie sub deplina răspundere a uneia ori mai multor societăţi, după caz;
17. loc principal de desfăşurare a activităţii – reşedinţa sau sediul central, după caz, de unde este condusă activitatea principală a intermediarilor şi a intermediarilor de asigurări auxiliare;
18. participaţie calificată – deţinerea directă sau indirectă din drepturile de vot sau acţiunile ori părţile sociale care, cumulat, reprezintă cel puţin 10% din capitalul social al unui distribuitor ori îi conferă acesteia cel puţin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acţionarilor ori asociaţilor;
19. prevederi legale:

a) prezenta lege şi reglementările emise de A.S.F. în aplicarea acesteia, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I;
b) actele sau regulamentele delegate, standardele tehnice de reglementare, cele de aplicare, actele de punere în aplicare şi alte acte emise de Comisia Europeană sau de Consiliul şi Parlamentul European, cu aplicabilitate directă în statele membre;

20. principiul documentării – principiu potrivit căruia procesele desfăşurate de distribuitori, inclusiv cel decizional, şi procesul de supraveghere realizat de A.S.F. sunt fundamentate prin documente justificative;
21. principiul proporţionalităţii – principiu care are în vedere natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente activităţii desfăşurate de distribuitori;
22. principiul raţionamentului calificat – principiu potrivit căruia se formează opinii şi se adoptă decizii pe baza unor seturi de criterii şi a experienţei proprii în ceea ce priveşte activitatea distribuitorilor, cum ar fi politicile aplicate, cultura riscului, prudenţialitatea;
23. produs de investiţii bazat pe asigurări – un produs de asigurare care oferă o valoare la scadenţă sau o valoare de răscumpărare care este expusă, parţial sau integral, direct sau indirect, fluctuaţiilor pieţei şi care exclude:

a) produsele de asigurare generală prevăzute în secţiunile A şi B din anexa nr. 1 la Legea nr. 237/2015;
b) contractele de asigurare de viaţă în cadrul cărora beneficiile menţionate se plătesc numai după deces sau în caz de incapacitate cauzată de vătămare, boală sau invaliditate;
c) produsele de pensii recunoscute potrivit Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările şi completările ulterioare, având drept scop principal asigurarea unui venit la pensie şi care îi conferă participantului dreptul la anumite beneficii, potrivit legislaţiei privind pensiile private;
d) sistemele de pensii ocupaţionale recunoscute oficial care intră sub incidenţa legislaţiei aplicabile;
e) produsele de pensii individuale, în cazul în care contribuţia financiară este suportată de angajator, iar acesta sau angajatul nu poate alege produsul de pensii sau furnizorul;

24. reasigurător – o societate de reasigurare în sensul definiţiei de la art. 1 alin. (2) pct. 45 din Legea nr. 237/2015 şi care desfăşoară activităţi de distribuţie de reasigurări, potrivit pct. 10;
25. remuneraţie – comision, onorariu, cost sau alt tip de plată, inclusiv beneficiu economic sau alt avantaj ori stimulent financiar sau nefinanciar, oferit sau acordat pentru activităţile de distribuţie;
26. societăţi – asigurător, reasigurător sau asigurător mixt, în sensul definiţiei de la art. 1 alin. (2) pct. 56 din Legea nr. 237/2015, care desfăşoară activităţi de distribuţie;
27. stat membru de origine:

a) statul membru în care se află domiciliul intermediarului persoană fizică;
b) statul membru în care se află sediul social al intermediarului persoană juridică sau statul membru în care se află sediul central al acestuia în cazul în care nu are sediu social în conformitate cu dreptul intern aplicabil;

28. stat membru gazdă – statul membru, altul decât statul membru de origine, în care un intermediar deţine o sucursală sau în care prestează servicii;
29. sucursală – agenţie sau reprezentanţă permanentă a unui intermediar, fără personalitate juridică, ce se află pe teritoriul unui alt stat membru decât statul membru de origine;
30. suport durabil – instrument care:

a) permite clientului stocarea informaţiilor care îi sunt adresate personal, astfel încât acestea să poată fi consultate ulterior pentru o perioadă de timp adaptată scopului acestora;
b) permite reproducerea exactă a informaţiilor stocate.

(2) În sensul alin. (1) pct. 9 şi 10, următoarele activităţi sunt excluse ca fiind activităţi de distribuţie:

a) furnizarea ocazională a informaţiilor în contextul unei alte activităţi profesionale în care furnizorul se limitează la aceasta, fără să acorde asistenţă unui client în vederea încheierii sau executării unui contract de asigurare sau reasigurare;
b) gestionarea cererilor de despăgubire ale unei societăţi cu titlu profesional şi evaluarea şi regularizarea/instrumentarea daunelor;
c) simpla furnizare de date şi informaţii privind potenţialii contractanţi către intermediari sau societăţi, dacă furnizorul se limitează la aceasta, fără să acorde asistenţă în vederea încheierii unui contract de asigurare sau reasigurare;
d) simpla furnizare de informaţii despre produse de asigurare sau reasigurare, despre intermediari sau societăţi unor potenţiali contractanţi, dacă furnizorul se limitează la aceasta, fără să acorde asistenţă în vederea încheierii unui contract de asigurare sau reasigurare.

(3) Termenii şi expresiile prevăzute la alin. (1) se completează cu cele definite în Legea nr. 237/2015.

CAPITOLUL II
Atribuţiile A.S.F. şi schimbul de informaţii

ARTICOLUL 4 Prevederi generale
ARTICOLUL 5 Cooperarea cu EIOPA, Comisia Europeană şi alte autorităţi
ARTICOLUL 6 Competenţele A.S.F. în calitate de supraveghetor din stat membru de origine
ARTICOLUL 7 Competenţele A.S.F. în calitate de supraveghetor din stat membru gazdă
ARTICOLUL 4
Prevederi generale

(1) A.S.F. îndeplineşte atribuţiile conform prevederilor legale şi monitorizează piaţa produselor de asigurare, inclusiv a celor auxiliare, comercializate, distribuite sau vândute în şi din România. A.S.F. poate solicita Autorităţii Europene pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale, denumită în continuare EIOPA, consultanţă privind facilitarea sau coordonarea activităţii de monitorizare.
(2) A.S.F. poate acorda, respinge, interzice temporar şi/sau retrage autorizaţia sau avizul, după caz, intermediarilor principali, pentru desfăşurarea activităţii de distribuţie de asigurări, aprobă modificările documentelor sau condiţiilor pe baza cărora sunt acordate acestea şi aprobă la cerere încetarea sau suspendarea activităţii de distribuţie, după caz.
(3) A.S.F. monitorizează activitatea intermediarilor înregistraţi şi supraveghează respectarea condiţiilor care au stat la baza acordării autorizaţiei sau avizului intermediarilor principali, precum şi situaţia financiară a acestora, după caz, şi poate efectua control la sediul acestora.
(4) A.S.F. are competenţa de a solicita intermediarilor şi intermediarilor de asigurări auxiliare toate documentele şi informaţiile necesare derulării procesului de monitorizare şi supraveghere, inclusiv extrase ale proceselor – verbale ale şedinţelor conducerii şi ale comitetelor instituite în legătură cu activitatea de distribuţie, precum şi alte documente şi informaţii potrivit prevederilor legale.
(5) A.S.F. aplică sancţiuni administrative intermediarilor principali şi dispune radierea intermediarilor secundari înregistraţi în registrele prevăzute la alin. (6) în situaţia în care constată nerespectarea de către aceştia a prevederilor legale, potrivit prevederilor art. 28.
(6) A.S.F. instituie şi menţine unul sau mai multe registre, în sistem computerizat, pentru intermediari şi intermediarii de asigurări auxiliare şi stabileşte prin reglementări criteriile de înregistrare a acestora.
(7) A.S.F. se asigură că în registrele prevăzute la alin. (6) sunt specificate numele persoanelor fizice din conducerea intermediarilor principali şi secundari care sunt responsabile de activitatea de distribuţie, fără a aplica dispoziţiile art. 8 alin. (1) tuturor persoanelor fizice care lucrează pentru aceştia şi care desfăşoară activităţi de distribuţie.
(8) În conţinutul registrelor prevăzute la alin. (6) se precizează şi statele membre în care intermediarii îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu reglementările privind dreptul de stabilire sau libertatea de a presta servicii.
(9) A.S.F. instituie un sistem de înregistrare online care să permită completarea directă a formularului de înregistrare şi creează un punct unic de informare, care întruneşte următoarele cerinţe:

a) permite un acces uşor şi rapid la informaţii;
b) este compilat şi actualizat electronic;
c) prezintă datele de identificare ale A.S.F., ale autorităţilor competente din statul membru de origine şi ale altor autorităţi.

(10) Persoanele ale căror date cu caracter personal sunt stocate în registrul EIOPA prevăzut la art. 5 alin. (3) şi fac obiectul unui schimb de informaţii au dreptul de acces la acestea şi dreptul de a fi informate în mod corespunzător, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(11) Linkurile către fiecare punct unic de informare sau, dacă este cazul, către registrul sau registrele instituite de A.S.F. se regăsesc pe site-ul EIOPA.
(12) Pentru respectarea prevederilor art. 10 alin. (2), A.S.F. instituie şi publică mecanisme prin care verifică şi evaluează dobândirea şi menţinerea sau actualizarea cunoştinţelor şi abilităţilor în domeniul asigurărilor ale intermediarilor, intermediarilor de asigurări auxiliare, inclusiv ale angajaţilor acestora, precum şi ale angajaţilor societăţilor, potrivit prevederilor art. 10 alin. (3), ţinând seama de natura produselor vândute, de tipul de distribuitor, de atribuţiile şi activitatea desfăşurată în cadrul distribuitorului.
(13) A.S.F. adaptează, potrivit reglementărilor proprii, condiţiile specifice privind cunoştinţele şi abilităţile prevăzute la alin. (12), în funcţie de activitatea specifică de distribuţie şi de produsele distribuite, în special în cazul intermediarilor de asigurări auxiliare, potrivit prevederilor legale.
(14) Dacă este necesar, A.S.F. furnizează intermediarilor prevăzuţi la art. 10 alin. (4) mijloacele de formare, dezvoltare sau pregătire profesională care să corespundă cerinţelor legate de produsele pe care aceştia le vând.
(15) A.S.F. stabileşte prin reglementări nivelul asigurării de răspundere civilă profesională sau al garanţiei echivalente deţinute de intermediarii de asigurări auxiliare, ţinând seama de natura produselor vândute şi a activităţii desfăşurate de aceştia.
(16) A.S.F. adoptă toate măsurile necesare pentru a proteja clienţii în cazul incapacităţii intermediarilor şi intermediarilor de asigurări auxiliare de a transfera prima asigurătorilor, de a transfera suma aferentă cererii de despăgubire sau de a returna prima contractantului. Aceste măsuri sunt prevăzute la art. 11 alin. (4) – (7).
(17) A.S.F. publică pe site-ul propriu următoarele informaţii:

a) cadrul legal şi dispoziţii relevante din legislaţia naţională ce trebuie respectate de către intermediarii şi intermediarii de asigurări auxiliare care desfăşoară activitate pe teritoriul României, în baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta servicii, adoptate în scopul protejării interesului general;
b) informaţii privind decizia de a emite reglementări mai stricte prevăzute la art. 36 alin. (2) lit. a) pct. (iii) şi lit. b) pct. (i) şi modalitatea de aplicare.

(18) A.S.F. actualizează în permanenţă informaţiile referitoare la legislaţia naţională care protejează interesul general prevăzute la alin. (17) lit. a). Aceste informaţii se regăsesc şi pe site-ul EIOPA.
(19) A.S.F. este singura autoritate competentă responsabilă cu furnizarea informaţiilor referitoare la legislaţia naţională în vigoare privind interesul general în ceea ce priveşte activitatea de distribuţie desfăşurată în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii.
(20) A.S.F. elaborează sau participă la elaborarea procedurilor care permit clienţilor şi părţilor interesate, în special asociaţiilor de consumatori, să depună reclamaţii împotriva distribuitorilor. Procedurile prevăd obligativitatea de răspuns, în toate cazurile, indiferent dacă rezoluţia este favorabilă sau nu.
(21) A.S.F. poate adopta, în condiţiile legii, dispoziţii suplimentare mai stricte celor prevăzute la art. 16 sau poate interveni de la caz la caz pentru a interzice vânzarea unui produs de asigurări împreună cu un serviciu sau produs auxiliar care nu este o asigurare, ca parte a unui pachet sau a aceluiaşi contract, atunci când poate demonstra că astfel de practici sunt în detrimentul consumatorilor.
(22) A.S.F. poate adopta, în condiţiile legii, dispoziţii suplimentare mai stricte cu privire la cerinţele de informare prevăzute în cap. V, cu respectarea dreptului Uniunii Europene, pe care le publică pe site-ul propriu.
(23) A.S.F. poate impune distribuitorilor, în condiţiile legii, cerinţe suplimentare mai stricte privind aspectele prevăzute la art. 26, precum:

a) interzicerea sau restricţionarea oferirii sau acceptării de onorarii, comisioane ori beneficii nepecuniare de la terţi în legătură cu furnizarea de consultanţă în materie de asigurări;
b) obligativitatea ca onorariile, comisioanele sau beneficiile nepecuniare în cauză să fie returnate clientului sau deduse din onorariul plătit de client;
c) obligativitatea furnizării consultanţei prevăzute la art. 27 în cazul vânzării produselor de investiţii bazate pe asigurări sau a anumitor tipuri de astfel de produse;
d) obligativitatea ca intermediarii de asigurări să evalueze un număr suficient de mare de produse de asigurare disponibile pe piaţă, suficient de diversificate în ceea ce priveşte tipul şi furnizorii de produse, pentru a se asigura de faptul că obiectivele clientului pot fi atinse în mod adecvat şi nu sunt limitate la produsele de asigurare emise sau furnizate de entităţile care au legături strânse cu aceştia, în cazul în care intermediarii de asigurări informează clientul că serviciul de consultanţă este prestat în mod independent.

(24) A.S.F. îşi exercită în mod direct competenţele de supraveghere, de investigare necesare în exercitarea funcţiei şi de impunere a sancţiunilor prevăzute în cap. VIII, în conformitate cu cadrul juridic naţional.
(25) A.S.F. instituie mecanisme eficace pentru a permite şi a încuraja raportarea către aceasta a informaţiilor privind cazurile de nerespectare, potenţială sau efectivă, a prevederilor legale de punere în aplicare a prezentei legi, ţinând seama de cel puţin următoarele:

a) proceduri specifice pentru primirea informărilor şi adoptarea măsurilor pe baza acestora;
b) protecţia adecvată, cel puţin împotriva măsurilor de reprimare sau de constrângere, după caz, a discriminării sau a altor tipuri de tratamente inechitabile, pentru angajaţii distribuitorilor şi, dacă este posibil, pentru alte persoane care raportează încălcări comise în cadrul acelor entităţi;
c) protecţia identităţii, atât a persoanei care raportează încălcările, cât şi a persoanei fizice suspectate de a fi responsabilă de încălcare, în toate etapele procedurilor, cu excepţia cazului în care o astfel de informare este impusă de legislaţia naţională în contextul unor investigaţii suplimentare sau al unor proceduri administrative sau judiciare ulterioare.

(26) A.S.F. poate adopta, în condiţiile legii, dispoziţii suplimentare prin reglementări proprii pentru încălcări prevăzute la art. 29.
(27) Litigiile dintre clienţi şi distribuitorii de asigurări pot fi soluţionate prin proceduri de soluţionare alternativă a litigiilor.
(28) A.S.F. stabileşte şi actualizează, în condiţiile legii, prin reglementări proprii, termenele, condiţiile de plată şi nivelul taxelor de autorizare sau de avizare, de funcţionare, de aprobare a modificării condiţiilor de autorizare, respectiv de avizare sau de înregistrare, de furnizare de informaţii şi puncte de vedere către terţi, cu excepţia contractanţilor, păgubiţilor şi a instituţiilor sau autorităţilor publice, precum şi al altor taxe legale.
(29) A.S.F. stabileşte obiective de interes şi/sau instituie obligaţii privind activitatea intermediarilor principali şi secundari şi a entităţilor care organizează atât cursuri de pregătire profesională iniţială şi continuă, cât şi de perfecţionare profesională a distribuitorilor.
(30) A.S.F. autorizează sau avizează, după caz, entităţile prevăzute la alin. (29) sau avizează entităţile acreditate de ministerul de resort pentru programe de formare profesională a adulţilor şi atestă lectorii.
(31) A.S.F. poate delega activitatea de evaluare şi certificare a competenţelor privind pregătirea profesională iniţială şi continuă a distribuitorilor.
(32) A.S.F. aprobă şi retrage aprobarea acţionarilor sau asociaţilor semnificativi direcţi şi/sau indirecţi ai intermediarilor principali, autorizaţi de A.S.F.
(33) A.S.F. acordă şi retrage aprobarea persoanelor din conducerea intermediarilor principali autorizaţi de A.S.F., respectiv acordă şi retrage avizul persoanelor responsabile cu activitatea de distribuţie din conducerea intermediarilor principali avizaţi de A.S.F., în condiţiile legislaţiei în vigoare şi ale normelor emise în aplicarea acesteia.
(34) A.S.F. adoptă măsurile necesare pentru ca activitatea de distribuţie să fie gestionată cu respectarea normelor prudenţiale specifice, potrivit prevederilor legale.
(35) A.S.F. răspunde la sesizările şi reclamaţiile primite privind activitatea intermediarilor.
(36) A.S.F. aplică alte măsuri prevăzute de legislaţia în vigoare.
(37) A.S.F. poate oricând să decidă, în condiţiile legii, modificarea sau revocarea oricăror măsuri dispuse, în cazul în care constată că acestea nu mai sunt necesare.
(38) A.S.F. efectuează, în condiţiile legii, procesul de monitorizare şi supraveghere sau control permanent de la sediul său şi controale periodice sau inopinate la sediile distribuitorilor sau entităţilor care organizează cursuri de pregătire profesională iniţială şi continuă, precum şi de perfecţionare profesională a distribuitorilor.
(39) În cazul în care A.S.F. stabileşte dispoziţii suplimentare, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi potrivit art. 36 alin. (2) lit. a), se asigură că efectele juridice ale dispoziţiilor respective sunt proporţionale cu drepturile consumatorilor şi că acestea nu sunt excesive pentru distribuitori, monitorizând permanent efectele dispoziţiilor respective pentru a se asigura de conformitatea acestora.
(40) A.S.F. refuză acordarea autorizaţiei sau avizului şi înregistrarea în registrul A.S.F. în cazul în care exercitarea efectivă a procesului de supraveghere este împiedicată de actele cu putere de lege sau actele administrative dintr-un stat terţ, aplicabile uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu care intermediarii de asigurări, reasigurări şi asigurări auxiliare au legături strânse ori de dificultăţile legate de aplicarea actelor respective.
(41) A.S.F. poate emite recomandări cu privire la desfăşurarea activităţii de distribuţie a intermediarilor principali.
(42) Constituie venituri la bugetul A.S.F.:

a) taxele prevăzute la alin. (28), dobânzile şi penalităţile aferente acestora;
b) sumele provenite din amenzile contravenţionale, prevăzute la art. 28 alin. (20).

ARTICOLUL 5
Cooperarea cu EIOPA, Comisia Europeană şi alte autorităţi

(1) A.S.F. informează de îndată Comisia Europeană, denumită în continuare CE, cu privire la dificultăţile de ordin general cu care se confruntă distribuitorii la stabilirea sau desfăşurarea activităţilor de distribuţie în statele terţe.
(2) A.S.F. furnizează cu promptitudine către EIOPA următoarele:

a) informaţii privind intermediarii şi intermediarii de asigurări auxiliare care sunt notificaţi în legătură cu intenţia de a desfăşura activităţi transfrontaliere în conformitate cu cap. VI;
b) linkul către site-ul A.S.F.

(3) Informaţiile prevăzute la alin. (2) sunt relevante pentru a permite actualizarea permanentă a registrului elaborat şi publicat de EIOPA.
(4) A.S.F. poate modifica datele transmise potrivit alin. (2) şi stocate în registrul EIOPA.
(5) În vederea aplicării corespunzătoare a prezentei legi, A.S.F. colaborează şi efectuează schimburi de informaţii relevante cu alte autorităţi competente din statele membre, în ceea ce priveşte distribuitorii şi în special la:

a) probitatea morală şi competenţa profesională a distribuitorilor, atât în cursul înregistrării, cât şi ulterior în mod periodic;
b) distribuitorii care au făcut obiectul unei sancţiuni sau măsuri prevăzute în cap. VIII.

(6) Informaţiile primite de A.S.F. potrivit alin. (5) lit. b) pot conduce la radierea distribuitorilor din registrele prevăzute la art. 4 alin. (6).
(7) În calitate de autoritate competentă din stat membru de origine şi de autoritate competentă din stat membru gazdă, A.S.F. poate sesiza EIOPA şi poate solicita asistenţă acesteia, în conformitate cu art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei, în legătură cu prevederile art. 6 alin. (6) şi (13) şi art. 7 alin. (3), (4) şi alin. (12) – (16).
(8) Măsurile adoptate de A.S.F. în temeiul prevederilor art. 7 alin. (3) – (6) şi alin. (12) şi (13) sunt notificate prompt autorităţii competente a statului membru de origine, EIOPA şi CE.
(9) În eventualitatea existenţei acordului prevăzut la art. 6 alin. (12), A.S.F. notifică fără întârziere EIOPA.
(10) Suplimentar prevederilor art. 4 alin. (24), A.S.F. îşi exercită competenţele de supraveghere, inclusiv cele de investigare şi de impunere a sancţiunilor prevăzute în cap. VIII, în conformitate cu cadrul juridic naţional şi în următoarele moduri:

a) prin colaborarea cu alte autorităţi;
b) prin sesizarea autorităţilor judiciare competente.

(11) În situaţia prevăzută la alin. (10), A.S.F.:

a) cooperează cu autorităţile competente pentru a se asigura că respectivele sancţiuni şi măsuri au efectele scontate;
b) îşi coordonează acţiunile cu cele ale altor autorităţi competente în cazurile transfrontaliere, asigurându-se faptul că sunt îndeplinite condiţiile pentru prelucrarea datelor în conformitate cu legislaţia naţională şi europeană aplicabilă.

(12) A.S.F. dispune, în exercitarea atribuţiilor sale, de competenţele necesare pentru a îndeplini cumulativ următoarele:

a) să solicite autorităţilor judiciare din România informaţii specifice legate de anchete sau proceduri penale iniţiate pentru posibila nerespectare a prezentei legi, cu respectarea prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare;
b) să transmită informaţiile prevăzute la lit. a) altor autorităţi competente şi EIOPA pentru a-şi îndeplini obligaţia de cooperare în sensul prezentei legi, cu respectarea prevederilor Legii nr. 544/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

(13) A.S.F. informează EIOPA cu privire la:

a) sancţiunile şi măsurile administrative impuse, dar nepublicate în conformitate cu alin. (10) – (12), art. 4 alin. (24) şi art. 32 alin. (1), inclusiv căile de atac împotriva acestora şi rezultatul acestora;
b) informaţiile agregate, anual, referitoare la sancţiunile administrative şi alte măsuri impuse în conformitate cu alin. (10) – (12), art. 4 alin. (24), art. 28;
c) sancţiunile administrative sau alte măsuri impuse şi publicate de A.S.F., simultan cu publicarea acestora.

(14) A.S.F. transmite CE şi/sau EIOPA, potrivit procedurilor naţionale, în cazul în care i se solicită acest lucru, informaţiile referitoare la aplicarea prezentei legi, în special cele referitoare la excepţia prevăzută la art. 2 alin. (1).
(15) A.S.F. transmite CE, potrivit procedurilor naţionale, prevederile prezentei legi şi principalele reglementări proprii adoptate în aplicarea acesteia.
(16) În cazul adoptării dispoziţiilor prevăzute la art. 4 alin. (22), A.S.F. transmite EIOPA şi CE legislaţia naţională aplicabilă.
(17) A.S.F. poate încheia acorduri de cooperare cu autorităţi din state terţe numai dacă informaţiile transmise autorităţilor respective beneficiază de acelaşi nivel de confidenţialitate cu care A.S.F. tratează informaţiile respective în România, în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă.
(18) A.S.F. poate informa CE referitor la dificultăţile întâmpinate la aplicarea prezentei legi şi asupra oricăror dificultăţi care pot să apară în detrimentul activităţii distribuitorilor înregistraţi sau stabiliţi în România.
(19) În aplicarea prevederilor art. 8, în cazul intermediarilor principali avizaţi, A.S.F. cooperează cu Banca Naţională a României.

ARTICOLUL 6
Competenţele A.S.F. în calitate de supraveghetor din stat membru de origine

(1) A.S.F. înregistrează intermediarii principali şi dispune înregistrarea intermediarilor secundari, cu condiţia îndeplinirii cerinţelor relevante prevăzute la art. 4 alin. (12) – (16), art. 10 şi art. 11 alin. (1) – (9), în termen de 3 luni de la data depunerii documentaţiei complete, cu informarea solicitantului în privinţa deciziei luate, în cel mai scurt timp. În cazul neîndeplinirii condiţiilor pe parcursul desfăşurării activităţii sau la solicitarea acestora, A.S.F. radiază intermediarii principali, dispune radierea intermediarilor secundari şi informează autorităţile din statele membre gazdă, dacă este cazul.
(2) A.S.F. revizuieşte periodic sau dispune revizuirea periodică, potrivit prevederilor legale, a valabilităţii înregistrării prevăzute la alin. (1).
(3) În termen de o lună de la primirea informaţiilor prevăzute la art. 19 alin. (1), A.S.F. comunică informaţiile respective autorităţii competente din statul membru gazdă.
(4) A.S.F. informează în scris intermediarii sau intermediarii de asigurări auxiliare prevăzuţi la art. 19 alin. (1) cu privire la următoarele aspecte:

a) primirea informaţiilor de către autoritatea competentă din statul membru gazdă şi dreptul de a începe desfăşurarea activităţii;
b) disponibilitatea informaţiilor privind dispoziţiile legislative similare celor prevăzute la art. 4 alin. (17) care sunt aplicabile în statul membru gazdă prin mijloace similare celor prevăzute la art. 4 alin. (18) şi (19), în cazul în care acestea există;
c) necesitatea respectării dispoziţiilor prevăzute la lit. b) pentru începerea desfăşurării activităţii în statul membru gazdă, dacă este cazul.

(5) A.S.F. informează autoritatea competentă din statul membru gazdă cu privire la modificările prevăzute la art. 19 alin. (3) de îndată ce este posibil, dar nu mai târziu de o lună de la data primirii acestora.
(6) În situaţia în care A.S.F. primeşte constatările unei autorităţi competente dintr-un stat membru gazdă, referitoare la nerespectarea prevederilor legislaţiei aplicabile de către intermediari sau intermediarii de asigurări auxiliare care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul statului membru respectiv în baza libertăţii de a presta servicii, A.S.F.:

a) evaluează informaţiile primite;
b) adoptă măsurile necesare pentru remedierea situaţiei;
c) informează autoritatea competentă din statul membru gazdă cu privire la măsurile adoptate potrivit lit. b).

(7) A.S.F. transmite autorităţii competente din statul membru gazdă informaţiile prevăzute la art. 21 alin. (1), în termen de o lună de la primirea acestora de la intermediari sau intermediarii de asigurări auxiliare, cu excepţia cazului în care are motive întemeiate să pună la îndoială caracterul adecvat al structurii organizatorice sau situaţia financiară a acestora, ţinând seama de activităţile de distribuţie avute în vedere.
(8) În urma confirmării din partea autorităţii competente din statul membru gazdă, A.S.F. informează în scris intermediarii sau intermediarii de asigurări auxiliare asupra faptului că informaţiile prevăzute la art. 21 alin. (1) au fost primite de către autoritatea respectivă.
(9) Ulterior primirii informaţiilor din partea autorităţii competente din statul membru gazdă privind dispoziţiile legale similare prevederilor art. 4 alin. (17) care sunt aplicabile în acel stat membru prin mijloace similare celor prevăzute la art. 4 alin. (18) şi (19), A.S.F. comunică intermediarilor aceste informaţii, precum şi faptul că pot începe să desfăşoare activitate în statul membru respectiv, cu condiţia respectării dispoziţiilor legale respective.
(10) În cazul în care A.S.F. refuză comunicarea informaţiilor prevăzute la art. 21 alin. (1), documentează şi transmite refuzul intermediarilor sau intermediarilor de asigurări auxiliare în termen de o lună de la primirea completă a informaţiilor respective.
(11) A.S.F. informează autoritatea competentă din statul membru gazdă de îndată ce este posibil şi în termen de cel mult o lună de la data primirii informaţiilor prevăzute la art. 21 alin. (3).
(12) În cazul în care locul principal de desfăşurare a activităţii intermediarilor sau intermediarilor de asigurări auxiliare, înregistraţi în România, este situat în alt stat membru, A.S.F. poate conveni cu autoritatea competentă din statul membru gazdă ca aceasta să acţioneze ca autoritate competentă din statul membru de origine cu privire la dispoziţiile prevăzute în cap. IV, V, VII şi VIII şi atribuţiile aferente. În acest caz, A.S.F. notifică fără întârziere intermediarul în cauză cu privire la acordul respectiv.
(13) În cazul în care primeşte constatările autorităţii competente din statul membru gazdă care nu are responsabilitatea similară celei prevăzute la art. 7 alin. (11), A.S.F.:

a) evaluează informaţiile primite;
b) adoptă, dacă este cazul şi cât mai curând posibil, măsurile adecvate pentru remedierea situaţiei;
c) informează autoritatea competentă din statul membru gazdă cu privire la măsurile prevăzute la lit. b).

ARTICOLUL 7
Competenţele A.S.F. în calitate de supraveghetor din stat membru gazdă

(1) În cazul în care A.S.F. este notificată despre intenţia intermediarilor sau intermediarilor de asigurări auxiliare de a desfăşura activitate pe teritoriul României în baza libertăţii de a presta servicii, A.S.F. confirmă de îndată primirea informaţiilor respective.
(2) A.S.F. poate solicita intermediarilor sau intermediarilor de asigurări auxiliare care desfăşoară activitate de distribuţie pe teritoriul României în baza libertăţii de a presta servicii informaţii şi documente necesare verificării din perspectiva protejării clienţilor, a respectării de către intermediari a legislaţiei naţionale aplicabile.
(3) În cazul în care constată că un intermediar sau un intermediar de asigurări auxiliare care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României în baza libertăţii de a presta servicii încalcă obligaţiile potrivit prevederilor legale, A.S.F. transmite aceste constatări autorităţii competente din statul membru de origine, urmând a fi informată cu privire la măsurile adoptate de autoritatea respectivă.
(4) În cazul în care, după măsurile adoptate de autoritatea competentă din statul membru de origine sau dacă măsurile respective se dovedesc a fi inadecvate ori nu au fost adoptate, intermediarii sau intermediarii de asigurări auxiliare care desfăşoară activitate pe teritoriul României în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii continuă să acţioneze de o manieră care aduce prejudicii intereselor consumatorilor pe o scară largă sau bunei funcţionări a pieţelor de asigurare şi reasigurare, A.S.F. poate adopta, după ce informează autoritatea competentă din statul membru de origine, măsuri adecvate pentru a preveni alte nereguli, inclusiv, în măsura în care este strict necesar, măsuri privind interzicerea desfăşurării de către intermediarii în cauză de noi activităţi pe teritoriul României, atât în baza dreptului de stabilire, cât şi a libertăţii de a presta servicii.
(5) În cazul în care sunt necesare acţiuni imediate pentru a proteja drepturile consumatorilor, A.S.F. adoptă, potrivit prevederilor legale, măsuri corespunzătoare şi nediscriminatorii pentru prevenirea sau sancţionarea neregulilor comise pe teritoriul României de către intermediari şi intermediarii de asigurări auxiliare:

a) prin excepţie de la prevederile alin. (3), (4), art. 5 alin. (7) şi art. 6 alin. (7), în cazul libertăţii de a presta servicii;
b) prin excepţie de la prevederile alin. (4) şi (13), art. 5 alin. (7) şi art. 6 alin. (13) şi în măsura în care statul membru de origine nu a adoptat măsuri echivalente sau a adoptat măsuri inadecvate în cazul dreptului de stabilire.

(6) Măsurile prevăzute la alin. (5) includ sancţiunile şi măsurile administrative potrivit art. 28, precum şi posibilitatea de a interzice intermediarilor sau intermediarilor de asigurări auxiliare să desfăşoare noi activităţi pe teritoriul României.
(7) Măsurile adoptate de A.S.F. în temeiul prevederilor alin. (3) – (6), alin. (12) şi (13) se transmit documentat intermediarilor sau intermediarilor de asigurări auxiliare în cauză.
(8) În situaţia în care A.S.F. primeşte informaţii similare celor prevăzute la art. 21 alin. (1) din partea unei autorităţi competente dintr-un stat membru de origine, aceasta:

a) confirmă fără întârziere primirea acestora;
b) comunică în termen de o lună autorităţii competente din statul membru de origine, prin mijloacele prevăzute la art. 4 alin. (18) şi (19), dispoziţiile legale prevăzute la art. 4 alin. (17) aplicabile pe teritoriul României.

(9) A.S.F. primeşte de la autoritatea competentă din statul membru de origine notificarea privind modificările informaţiilor primite potrivit alin. (8).
(10) În cazul în care locul principal de desfăşurare a activităţii intermediarilor sau intermediarilor de asigurări auxiliare din alt stat membru este situat în România, şi nu în statul membru de origine, A.S.F. poate conveni cu autoritatea competentă din statul membru de origine să acţioneze ca şi cum ar fi autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la dispoziţiile prevăzute în cap. IV, V, VII şi VIII.
(11) Pentru a se asigura că activităţile sau serviciile oferite de sucursala stabilită pe teritoriul României respectă obligaţiile prevăzute în cap. V şi VII şi în măsurile adoptate în temeiul acestora, A.S.F. poate:

a) examina modalităţile de înfiinţare a sucursalei;
b) solicita modificările necesare pentru impunerea respectării obligaţiilor şi măsurilor respective.

(12) Dacă A.S.F. constată că intermediarii sau intermediarii de asigurări auxiliare care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României prin intermediul unei sucursale încalcă prevederile legale din cap. V şi VII, aceasta poate adopta măsurile potrivit prevederilor legale.
(13) În cazul în care A.S.F. constată că intermediarii sau intermediarii de asigurări auxiliare care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României prin intermediul unei sucursale încalcă obligaţiile prevăzute în prezenta lege, altele decât cele prevăzute la cap. V şi VII, aceasta transmite constatările autorităţii competente din statul membru de origine.
(14) A.S.F. adoptă măsuri adecvate şi nediscriminatorii potrivit art. 28 alin. (6) pentru a sancţiona neregulile comise pe teritoriul României care contravin dispoziţiilor legale prevăzute la art. 4 alin. (17), în măsura în care acest lucru este strict necesar. În acest caz, A.S.F. poate interzice intermediarilor sau intermediarilor de asigurări auxiliare să desfăşoare noi activităţi pe teritoriul României.
(15) A.S.F. poate adopta măsuri adecvate pentru a preveni distribuitorii de asigurări din alte state membre să îşi desfăşoare activitatea pe teritoriul României, în cazul în care:

a) activitatea în cauză este direcţionată integral sau în cea mai mare parte spre teritoriul României cu unicul scop de a eluda prevederile legale care le-ar fi aplicabile dacă aceştia ar avea sediul social pe teritoriul României;
b) activitatea în cauză pune în mod semnificativ în pericol buna funcţionare a pieţei asigurărilor şi reasigurărilor din România în ceea ce priveşte protecţia consumatorilor.

(16) În cazul prevăzut la alin. (15), A.S.F. poate adopta, după informarea autorităţii competente din statul membru de origine, măsuri adecvate în ceea ce priveşte distribuitorii de asigurări respectivi pentru a proteja drepturile consumatorilor din România.

CAPITOLUL III
Condiţii de înregistrare

ARTICOLUL 8 Înregistrarea ca intermediar principal şi secundar
ARTICOLUL 9 Condiţii de înregistrare
ARTICOLUL 8
Înregistrarea ca intermediar principal şi secundar

(1) Pentru a putea desfăşura activitate de distribuţie, intermediarii principali şi secundari se înregistrează la A.S.F. în registrele menţionate la art. 4 alin. (6).
(2) Înregistrarea prevăzută la alin. (1) se realizează:

a) ca urmare a acordării autorizaţiei sau avizului de funcţionare de către A.S.F., în cazul intermediarilor principali;
b) de către asigurătorii sau intermediarii principali sub răspunderea cărora acţionează, în cazul intermediarilor secundari.

(3) Societăţile şi angajaţii acestora sunt exceptaţi de la prevederile alin. (1).
(4) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1), societăţile şi intermediarii principali înregistrează intermediarii secundari sub supravegherea A.S.F. şi se asigură de îndeplinirea condiţiilor de înregistrare şi aplicarea cerinţelor prevăzute la art. 4 alin. (12) – (16), art. 9 alin. (2) lit. c), art. 10 şi art. 11 alin. (1) – (9).
(5) Societăţile şi intermediarii principali deschid şi menţin registre proprii privind persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi de distribuţie, în sistem computerizat, cu arhivarea tuturor modificărilor.

ARTICOLUL 9
Condiţii de înregistrare

(1) Pentru obţinerea şi menţinerea autorizaţiei sau avizului de funcţionare şi, respectiv, pentru înregistrarea şi menţinerea în registrele A.S.F. în calitate de intermediari principali sau secundari, aceştia respectă, după caz, prevederile alin. (2) şi (3), art. 10, art. 11 şi ale reglementărilor emise de A.S.F. în aplicarea acestora. Respectarea acestor prevederi şi reglementări reprezintă o condiţie pentru menţinerea acestora în registrele A.S.F.
(2) În vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare, intermediarii principali transmit A.S.F. următoarele informaţii:

a) identitatea acţionarilor sau asociaţilor care deţin o participaţie calificată şi valoarea fiecăreia dintre acestea;
b) identitatea persoanelor care au legături strânse cu intermediarul respectiv;
c) dacă participaţiile sau legăturile strânse prevăzute la lit. a) şi b) nu împiedică exercitarea efectivă a procesului de supraveghere de către A.S.F.;
d) existenţa capitalului minim subscris şi vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate fi mai mică de 150.000 lei, al cărui cuantum este actualizat prin prevederile legale;
e) alte informaţii potrivit prevederilor legale.

(3) Intermediarii principali avizaţi de A.S.F. şi intermediarii secundari îndeplinesc condiţiile şi cerinţele privind furnizarea către A.S.F., societăţi sau intermediarii principali, după caz, a informaţiilor prevăzute la alin. (2) lit. a) – c) şi e).
(4) Modificările informaţiilor furnizate potrivit alin. (2) şi (3), în cazul intermediarilor principali, sunt transmise A.S.F. de îndată şi fără întârzieri nejustificate în vederea aprobării potrivit art. 4 alin. (2).
(5) Intermediarii autorizaţi de A.S.F. pot fuziona sau se pot diviza în condiţiile prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi notifică A.S.F. intenţia respectivă. Intermediarii rezultaţi în urma fuziunii sau divizării îşi pot desfăşura activitatea numai ulterior obţinerii aprobării sau acordului scris al A.S.F., după caz.

CAPITOLUL IV
Desfăşurarea activităţii

ARTICOLUL 10 Cerinţele de competenţă profesională şi probitate morală
ARTICOLUL 11 Cerinţele organizatorice şi de raportare
ARTICOLUL 10
Cerinţele de competenţă profesională şi probitate morală

(1) Distribuitorii şi angajaţii societăţilor care desfăşoară activităţi de distribuţie îndeplinesc cerinţele de competenţă profesională necesare pentru a-şi îndeplini atribuţiile şi responsabilităţile în mod adecvat.
(2) Accesul la activitatea de distribuţie pentru intermediari se realizează prin îndeplinirea criteriilor şi respectarea cerinţelor de pregătire profesională iniţială, instituite prin reglementările emise, în condiţiile legii, de A.S.F. Intermediarii, angajaţii acestora şi angajaţii societăţilor îndeplinesc cerinţele de dezvoltare şi pregătire profesională continuă pentru menţinerea unui nivel adecvat de performanţă, corespunzător atât rolului pe care îl îndeplinesc, cât şi pieţei relevante.
(3) Cerinţele prevăzute la alin. (2), privind menţinerea nivelului de performanţă, se consideră a fi îndeplinite pe baza a cel puţin 15 ore de dezvoltare sau pregătire profesională anuală, potrivit reglementărilor emise de A.S.F.
(4) În cazurile prevăzute la art. 8 alin. (4) şi în cazul angajaţilor societăţilor care desfăşoară activităţi de distribuţie, societăţile sau intermediarii principali verifică conformitatea cerinţelor de competenţă profesională a angajaţilor proprii şi a intermediarilor secundari cu obligaţiile prevăzute la alin. (1).
(5) Persoanele fizice relevante din structura de conducere a unei societăţi, unui intermediar sau unui intermediar de asigurări auxiliare, care desfăşoară activităţi de distribuţie şi răspund de distribuţia produselor de asigurare şi/sau de reasigurare, precum şi celelalte persoane din cadrul acestor entităţi care sunt direct implicate în distribuţie:

a) demonstrează cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru îndeplinirea responsabilităţilor;
b) îndeplinesc următoarele cerinţele privind probitatea morală:

(i) absenţa antecedentelor penale sau a echivalentului la nivel naţional în ceea ce priveşte infracţiuni contra patrimoniului sau alte infracţiuni specifice domeniului economic/financiar, spălarea banilor şi finanţarea terorismului, infracţiuni prevăzute de legislaţia fiscală, alte infracţiuni prevăzute de legislaţia privind societăţile, falimentul, insolvenţa;
(ii) nedeclararea falimentului la un moment anterior, cu excepţia cazului în care situaţia este reabilitată în ( ) conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă;
(iii) alte cerinţe potrivit reglementărilor emise, în condiţiile legii, de A.S.F.

(6) Prevederile alin. (5) lit. b) se aplică corespunzător şi persoanelor responsabile de activităţile de distribuţie din cadrul intermediarilor de asigurări auxiliare.
(7) Intermediarii şi intermediarii de asigurări auxiliare documentează îndeplinirea cerinţelor relevante privind competenţa profesională, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.
(8) Distribuitorii instituie politici scrise în cadrul sistemului de guvernanţă prin care să verifice cerinţele prevăzute la alin. (5) lit. b), privind probitatea morală a angajaţilor proprii şi a intermediarilor secundari, pe durata colaborării cu aceştia.
(9) Societăţile şi intermediarii principali sunt răspunzători pentru toate acţiunile sau omisiunile angajaţilor proprii şi ale intermediarilor secundari în desfăşurarea activităţii de distribuţie.
(10) Desfăşurarea activităţii intermediarilor şi intermediarilor de asigurări auxiliare este permisă cu respectarea următoarelor condiţii:

a) distribuie produsele de asigurare sau reasigurare provenite exclusiv de la societăţi autorizate în baza Legii nr. 237/2015 sau care activează pe teritoriul României în baza libertăţii de a presta servicii sau în baza dreptului de stabilire, cu respectarea prevederilor legale;
b) colaborează exclusiv cu intermediari înregistraţi în baza prezentei legi sau care activează pe teritoriul României în baza libertăţii de a presta servicii sau în baza dreptului de stabilire, cu excepţia prevăzută la art. 2 alin. (1), cu respectarea prevederilor legale.

ARTICOLUL 11
Cerinţele organizatorice şi de raportare

(1) Intermediarii deţin asigurare de răspundere civilă profesională valabilă pe teritoriul Uniunii Europene sau altă garanţie echivalentă pentru răspunderea care decurge din neglijenţa profesională, în conformitate cu prevederile legale, a cărei valoare să reprezinte cel puţin echivalentul în lei al sumei de 1.250.000 EUR pentru fiecare solicitare de despăgubire şi cel puţin echivalentul în lei al sumei de 1.850.000 EUR pe an, agregat, pentru totalitatea cererilor de despăgubire.
(2) Intermediarii sunt exceptaţi de la respectarea prevederilor alin. (1) în următoarele situaţii:

a) asigurarea sau garanţia este deja pusă la dispoziţie de o societate sau de o altă entitate în numele căreia intermediarul acţionează sau este împuternicit să acţioneze;
b) societatea sau entitatea prevăzută la lit. a) îşi asumă întreaga răspundere pentru acţiunile intermediarului.

(3) Intermediarii de asigurări auxiliare deţin o asigurare de răspundere civilă profesională sau altă garanţie echivalentă la un nivel stabilit în conformitate cu prevederile legale şi art. 4 alin. (15). Prevederea menţionată la alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
(4) Primele de asigurare plătite de clienţi prin intermediari sau intermediarii de asigurări auxiliare se consideră transferate asigurătorului la momentul plăţii, iar despăgubirile sau sumele asigurate plătite de către asigurător prin intermediarii respectivi se consideră ca fiind transferate clienţilor numai în momentul încasării efective de către aceştia a sumelor sau despăgubirilor respective.
(5) Încasările şi plăţile efectuate în numele sau în contul clienţilor de către intermediari sau intermediarii de asigurări auxiliare sunt organizate, evidenţiate şi administrate distinct, separat de celelalte conturi prin care îşi derulează activitatea curentă, transferul între conturi fiind posibil doar pentru remuneraţia cuvenită din activitatea de distribuţie. Sumele prevăzute la alin. (4) nu sunt considerate ca aparţinând patrimoniului intermediarilor sau intermediarilor de asigurări auxiliare, nu sunt utilizate pentru a efectua plăţi către alţi creditori decât cei prevăzuţi la alin. (4) şi nu pot face obiectul niciunei pretenţii din partea creditorilor acestora, inclusiv în cazul falimentului sau lichidării administrative.
(6) În vederea menţinerii în orice moment a capacităţii financiare a asigurătorilor, potrivit cerinţelor legale, aceştia permit încasarea directă a primelor numai de către intermediarii şi intermediarii de asigurări auxiliare persoane juridice, cu o situaţie financiară stabilă, potrivit reglementărilor ASF.
(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (6), asigurătorii permit încasarea directă a primelor de către intermediarii şi intermediarii de asigurări auxiliare care prezintă garanţii în favoarea asigurătorului respectiv.
(8) Pentru a se asigura respectarea cerinţelor prevăzute la art. 4 alin. (12) – (14) şi art. 10, societăţile aprobă, aplică şi revizuiesc periodic politici şi proceduri interne adecvate.
(9) În cadrul sistemului de guvernanţă, societăţile stabilesc o funcţie care să asigure aplicarea corespunzătoare a politicilor şi procedurilor prevăzute la alin. (8), aprobate de conducerea acestora. Numele persoanei responsabile pentru funcţia respectivă se comunică la cererea A.S.F.
(10) Societăţile instituie, menţin şi actualizează în permanenţă un registru al documentelor privind aplicarea art. 4 alin. (12) – (14) şi art. 10.
(11) Societăţile şi intermediarii principali utilizează numai serviciile de distribuţie prestate de:

a) intermediari şi intermediari de asigurări auxiliare înregistraţi în registrele A.S.F.;
b) intermediarii prevăzuţi la art. 2 alin. (1).

(12) Intermediarii şi intermediarii de asigurări auxiliare transmit A.S.F., după caz, situaţiile financiare anuale, raportările, documentele şi informaţiile solicitate de A.S.F. potrivit reglementărilor emise.
(13) Intermediarii şi intermediarii de asigurări auxiliare transmit A.S.F. documentele solicitate potrivit art. 4 alin. (4).
(14) Intermediarii principali asigură continuitatea administrării şi conducerii activităţii.
(15) Refuzul de a aplica recomandările prevăzute la art. 4 alin. (41) este documentat şi transmis A.S.F. până la data prevăzută în recomandările respective.

CAPITOLUL V
Cerinţele de informare şi conduită în desfăşurarea activităţii

ARTICOLUL 12 Principiile şi informaţiile generale
ARTICOLUL 13 Informaţiile privind conflictele de interese
ARTICOLUL 14 Informaţiile privind consultanţa
ARTICOLUL 15 Modalitatea de transmitere a informaţiilor
ARTICOLUL 16 Informaţiile privind vânzarea combinată
ARTICOLUL 17 Procesul de supraveghere şi guvernanţa internă a produsului
ARTICOLUL 18 Excepţii şi clauza de flexibilitate
ARTICOLUL 12
Principiile şi informaţiile generale

(1) Distribuitorii de asigurări acţionează întotdeauna onest, corect şi profesionist, astfel încât să corespundă cel mai bine intereselor clienţilor.
(2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor din titlul I al Legii nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, cu modificările şi completările ulterioare, informaţiile legate de obiectul prezentei legi, inclusiv comunicările publicitare, care sunt adresate clienţilor sau potenţialilor clienţi de către distribuitorii de asigurări, sunt corecte, clare şi neînşelătoare şi uşor identificabile.
(3) Distribuitorilor de asigurări le este interzis să fie remuneraţi, să îşi remunereze personalul şi să îi evalueze performanţele într-un mod incompatibil cu obligaţia de a acţiona în conformitate cu cele mai bune interese ale clienţilor, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
(4) Distribuitorilor de asigurări le este interzisă adoptarea măsurilor care, prin intermediul remunerării, al obiectivelor de vânzări sau prin alte mijloace, constituie un stimulent pentru sine sau pentru personalul acestora, prin care să recomande clienţilor un anumit produs, dacă ar putea oferi un alt produs de asigurare care ar răspunde mai bine nevoilor clienţilor respectivi.
(5) Intermediarilor şi intermediarilor de asigurări auxiliare le este interzis să facă reclamă ori publicitate remunerată pentru produsele, activitatea sau acţiunile de orice fel ale societăţilor.
(6) Înaintea încheierii unui contract de asigurare, asigurătorii şi/sau intermediarii de asigurări prezintă clienţilor în timp util următoarele informaţii:

a) în cazul asigurătorilor şi intermediarilor:

(i) identitatea şi adresa acestora;
(ii) calitatea de intermediar sau de asigurător deţinută, după caz;
(iii) dacă oferă consultanţă cu privire la produsele de asigurare comercializate;
(iv) procedurile prevăzute la art. 4 alin. (20) şi informaţiile privind procedurile extrajudiciare de reclamaţie şi de atac prevăzute la art. 4 alin. (27);

b) în cazul intermediarilor:

(i) registrul în care sunt înscrişi şi modalităţile prin care se poate verifica acest lucru;
(ii) dacă aceştia reprezintă clientul sau acţionează pentru şi în numele asigurătorului.

(7) Prevederile alin. (6) şi cele ale art. 13 alin. (1) lit. d) se aplică în mod corespunzător şi intermediarilor de asigurări auxiliare.

ARTICOLUL 13
Informaţiile privind conflictele de interese

(1) Înainte de încheierea unui contract de asigurare, intermediarii de asigurări furnizează, cu respectarea prevederilor art. 15, în timp util, clienţilor cel puţin următoarele informaţii:

a) participaţiile calificate deţinute în cadrul asigurătorilor;
b) participaţiile calificate deţinute de asigurători sau de societăţile – mamă ale unor asigurători în cadrul intermediarilor;
c) în legătură cu contractul propus sau contractul pentru care oferă consultanţă:

(i) dacă oferă consultanţă bazată pe o analiză imparţială şi personală;
(ii) dacă are obligaţia contractuală să lucreze, în sectorul distribuţiei de asigurări, exclusiv cu unul sau mai mulţi asigurători, caz în care comunică şi denumirea asigurătorilor respectivi;
(iii) inexistenţa consultanţei şi inexistenţa obligaţiei prevăzute la pct. (i) şi (ii), caz în care intermediarul comunică denumirea asigurătorului cu care poate lucra şi cu care lucrează efectiv;

d) natura remuneraţiei primite în legătură cu contractul de asigurare;
e) dacă, în ceea ce priveşte contractul de asigurare, acesta lucrează:

(i) pe baza unui onorariu, care este remuneraţia plătită direct de consumator;
(ii) pe baza unui comision de orice fel, ca remuneraţie inclusă în prima de asigurare;
(iii) pe baza oricărui altui tip de remuneraţie, inclusiv beneficii economice de orice natură, oferite sau date în
(iii) legătură cu contractul de asigurare; sau
(iv) pe baza unei combinaţii dintre tipurile de remuneraţii prevăzute la pct. (i) – (iii).

(2) Înainte de încheierea unui contract de asigurare, asigurătorii informează în timp util clienţii asupra naturii remuneraţiei primite de angajaţii acestora în legătură cu contractul de asigurare.
(3) Pentru fiecare dintre plăţile efectuate de clienţi în temeiul contractului de asigurare după încheierea acestuia, altele decât cele aferente primelor şi plăţilor programate, asigurătorii şi intermediarii de asigurări prezintă informaţiile prevăzute în prezentul articol.
(4) În cazul în care onorariile sunt plătite direct de către clienţi, intermediarii de asigurări informează clienţii cu privire la cuantumul acestora sau, dacă acest lucru nu este posibil, cu privire la metoda de calculare a onorariilor.
(5) Este interzisă acceptarea sau primirea de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii pecuniare sau nepecuniare plătite sau acordate distribuitorilor de asigurări de către terţi sau de persoane care acţionează în numele acestora în legătură cu distribuţia de produse de asigurare. Prin terţ se înţelege altă persoană decât societăţile, intermediarii şi clienţii.

ARTICOLUL 14
Informaţiile privind consultanţa

(1) Înainte de încheierea contractelor de asigurare, distribuitorii de asigurări:

a) evaluează cerinţele şi necesităţile clienţilor, pe baza informaţiilor obţinute de la aceştia, astfel încât contractele propuse să fie în concordanţă cu acestea;
b) furnizează clienţilor informaţii obiective privind produsul de asigurare propus, într-o formă uşor de înţeles, pentru a permite acestora să ia o decizie în cunoştinţă de cauză.

(2) În cazul în care se oferă consultanţă înainte de încheierea unui contract specific, distribuitorii de asigurări fac recomandări personalizate pentru clienţi, în care documentează motivul adecvării unui anumit produs la cerinţele şi nevoile clienţilor.
(3) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt adaptate în funcţie de complexitatea produsului de asigurare propus şi tipul de client.
(4) În cazul prevăzut la art. 13 alin. (1) lit. c) pct. (i), consultanţa se oferă după analizarea unui număr suficient de mare de contracte de asigurare disponibile pe piaţă, astfel încât recomandarea personalizată să fie efectuată pe baza unor criterii profesionale şi contractul de asigurare să răspundă cel mai bine necesităţilor clientului.
(5) Fără a aduce atingere prevederilor art. 107 din Legea nr. 237/2015, înainte de încheierea unui contract, indiferent dacă se acordă sau nu consultanţă şi indiferent dacă produsul de asigurare face sau nu parte dintr-un pachet în conformitate cu art. 4 alin. (21) şi art. 16, distribuitorul de asigurări aplică prevederile alin. (1) lit. b) şi alin. (3).
(6) Informaţiile prevăzute la alin. (5) se transmit utilizând un document de informare standardizat privind produsul de asigurare, potrivit prevederilor legale, denumit în continuare PID, în cazul în care produsul respectiv face parte din clasele de asigurări generale prevăzute în secţiunile A şi B din anexa nr. 1 la Legea nr. 237/2015. PID se transmite pe hârtie sau pe un alt suport durabil.
(7) PID este elaborat de creatorul produsului de asigurare generală şi are următoarele caracteristici:

a) este succint şi de sine stătător;
b) este prezentat şi structurat utilizând caractere de dimensiuni lizibile pentru a fi clar şi uşor de citit;
c) este inteligibil chiar dacă originalul color este imprimat sau fotocopiat în alb şi negru;
d) este scris în limba oficială utilizată în partea din statul membru în care este oferit produsul de asigurare;
e) prin excepţie de la lit. d), este scris într-o altă limbă, în temeiul unui acord dintre consumator şi distribuitor;
f) este structurat cu acurateţe şi fără a crea confuzii;
g) conţine titlul “document de informare privind produsul de asigurare” în partea de sus pe prima pagină;
h) include declaraţia potrivit căreia informaţiile precontractuale şi contractuale complete sunt furnizate în alte documente.

(8) PID este furnizat împreună cu informaţiile solicitate a fi transmise potrivit prevederilor legale cu condiţia să fie respectate cerinţele prevăzute la alin. (7).
(9) PID cuprinde următoarele informaţii:

a) tipul de asigurare;
b) un rezumat al acoperirii asigurării cuprinzând:

(i) principalele riscuri;
(ii) suma asigurată;
(iii) acoperirea geografică, dacă este cazul;
(iv) rezumatul riscurilor excluse, dacă este cazul;

c) metodele de plată a primelor şi frecvenţa plăţilor;
d) principalele excluderi pentru care nu se pot face solicitări de despăgubiri;
e) obligaţii la începutul contractului;
f) obligaţii pe durata contractului;
g) obligaţii în cazul solicitării de despăgubiri;
h) durata contractului, inclusiv data de începere şi de încheiere a acestuia;
i) metode de încetare a contractului.

ARTICOLUL 15
Modalitatea de transmitere a informaţiilor

(1) Informaţiile furnizate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (23), art. 12 alin. (6), art. 13, 14 şi art. 23 alin. (1) şi (2), art. 26 şi art. 36 alin. (2) lit. a) pct. (iii) şi lit. b) pct. (i) se transmit clienţilor:

a) pe hârtie;
b) cu claritate şi precizie, într-un mod care să fie pe înţelesul acestora;
c) în una dintre următoarele limbi oficiale:

(i) a statului membru în care este situat riscul;
(ii) a statului membru al angajamentului;
(iii) agreată de părţi;

d) gratuit.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) lit. a), informaţiile respective pot fi furnizate clienţilor utilizând unul dintre următoarele mijloace de comunicare:

a) un suport durabil, altul decât hârtia, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (4);
b) un site, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (5).

(3) În cazul în care informaţiile respective sunt furnizate clientului potrivit alin. (2), acestuia i se furnizează, la cerere şi în mod gratuit, o copie pe suport hârtie.
(4) Condiţiile pentru furnizarea informaţiilor prevăzute la alin. (1) utilizând un suport durabil, altul decât hârtia, sunt:

a) modalitatea de furnizare este adecvată în contextul activităţii desfăşurate între distribuitorii de asigurări şi clienţi;
b) oferirea posibilităţii clienţilor de a alege între informaţii pe hârtie şi pe un alt suport durabil, aceştia alegând a doua variantă.

(5) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt furnizate prin intermediul unui site dacă se adresează personal clienţilor sau dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) modalitatea de furnizare este adecvată în contextul activităţii desfăşurate între distribuitorii de asigurări şi clienţi;
b) se obţine acordul clienţilor;
c) se transmite clienţilor, pe cale electronică, adresa site-ului şi a locului unde pot fi accesate informaţiile respective;
d) se garantează faptul că informaţiile respective rămân accesibile pe site pe toată perioada care este în mod rezonabil necesară clientului pentru a le consulta.

(6) În sensul prevederilor alin. (4) şi (5), furnizarea informaţiilor se consideră a fi adecvată dacă există dovezi că respectivii clienţi au acces la internet în mod periodic. Furnizarea de către client a unei adrese de e-mail în scopul activităţii respective este considerată o astfel de dovadă.
(7) În cazul vânzării prin telefon, informaţiile furnizate clienţilor înainte de încheierea contractului, inclusiv PID, sunt furnizate în conformitate cu dispoziţiile legale naţionale şi cu cele ale Uniunii Europene direct aplicabile comercializării la distanţă a serviciilor financiare pentru consumatori.
(8) În situaţia prevăzută la alin. (7), în care clienţii optează pentru obţinerea informaţiilor prealabile pe un suport durabil, altul decât hârtia, în conformitate cu alin. (4), acestea sunt furnizate de către distribuitorii de asigurări în conformitate cu alin. (1) sau (2), imediat după încheierea contractului de asigurare.

ARTICOLUL 16
Informaţiile privind vânzarea combinată

(1) Atunci când un produs de asigurare este oferit împreună cu un serviciu sau produs auxiliar care nu este o asigurare, în cadrul unui pachet sau al aceluiaşi acord, distribuitorii de asigurări informează clienţii asupra posibilităţii cumpărării separate a diferitelor componente. În caz afirmativ, distribuitorii de asigurări furnizează o descriere adecvată a diverselor componente ale acordului sau pachetului şi o evidenţă separată a costurilor şi cheltuielilor pentru fiecare componentă.
(2) În circumstanţele prevăzute la alin. (1) şi atunci când riscul sau acoperirea asigurării care rezultă dintr-un astfel de acord sau pachet sunt diferite de cele asociate componentelor luate separat, distribuitorii de asigurări furnizează o descriere adecvată a diferitelor componente ale acordului sau pachetului şi a modului în care interacţiunea dintre acestea modifică riscul sau acoperirea asigurării.
(3) Atunci când un produs de asigurare este auxiliar unui bun sau serviciu care nu este o asigurare, în cadrul unui pachet sau al aceluiaşi acord, distribuitorii de asigurări oferă clienţilor posibilitatea de a cumpăra separat bunul sau serviciul.
(4) Este exclus de la aplicarea prevederilor alin. (3) un produs de asigurare auxiliar:

a) unui serviciu sau unei activităţi de investiţii în sensul definiţiei prevăzute de legislaţia privind pieţele de instrumente financiare;
b) unui contract de credit în sensul definiţiei prevăzute la art. 3 pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori;
c) unui cont de plăţi în sensul definiţiei prevăzute la art. 4 lit. g) din Legea nr. 258/2017 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăţi, schimbarea conturilor de plăţi şi accesul la conturile de plăţi cu servicii de bază.

(5) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (3), distribuitorii de asigurări specifică cerinţele şi necesităţile clienţilor în legătură cu produsele de asigurare care fac parte din pachetul global sau din acelaşi acord.
(6) Prezentul articol nu interzice distribuţia de produse de asigurare care oferă acoperiri pentru diverse tipuri de riscuri, denumite în continuare poliţe de asigurare multirisc.

ARTICOLUL 17
Procesul de supraveghere şi guvernanţa internă a produsului

(1) Înainte de comercializarea sau distribuirea către clienţi a produselor de asigurare, asigurătorii şi intermediarii principali care creează astfel de produse menţin, aplică şi revizuiesc un proces de aprobare a:

a) fiecărui produs, proporţional şi adecvat naturii acestuia;
b) ajustărilor semnificative ale produselor existente.

(2) Prin procesul de aprobare prevăzut la alin. (1) se asigură următoarele:

a) identificarea unei pieţe – ţintă pentru fiecare produs;
b) evaluarea riscurilor relevante conexe pieţei – ţintă;
c) consecvenţa strategiei de distribuţie preconizate cu piaţa – ţintă identificată;
d) includerea măsurilor rezonabile pentru a asigura distribuţia produsului de asigurare pe piaţa – ţintă identificată.

(3) Asigurătorii înţeleg şi revizuiesc periodic produsele de asigurare oferite sau comercializate, ţinând cont de evenimentele care pot afecta în mod semnificativ riscul potenţial conex pieţei – ţintă identificate, evaluând cel puţin următoarele:

a) dacă produsul respectă în continuare nevoile pieţei – ţintă identificate;
b) dacă strategia de distribuţie preconizată este în continuare adecvată.

(4) Asigurătorii şi intermediarii care creează produse de asigurare pun la dispoziţia distribuitorilor toate informaţiile adecvate privind produsul de asigurare şi procesul de aprobare a produsului, inclusiv piaţa – ţintă identificată.
(5) Distribuitorii de asigurări care oferă consultanţă cu privire la produse de asigurare create de alţi distribuitori sau propun astfel de produse instituie mecanisme adecvate pentru a obţine informaţiile prevăzute la alin. (4) şi pentru a înţelege caracteristicile şi piaţa – ţintă identificată pentru fiecare produs de asigurare.
(6) Politicile, procesele şi mecanismele prevăzute în prezentul articol nu aduc atingere cerinţelor din prezenta lege, inclusiv celor cu privire la publicare, caracterul adecvat şi corespunzător, identificarea şi gestionarea conflictelor de interese, precum şi la stimulente.
(7) Produsele de asigurare care constau în asigurarea unor riscuri majore sunt exceptate de la aplicarea prezentului articol.

ARTICOLUL 18
Excepţii şi clauza de flexibilitate

(1) Distribuitorii de asigurări care desfăşoară activităţi de distribuţie de asigurări de riscuri majore sunt exceptaţi de la prezentarea informaţiilor prevăzute la art. 12 alin. (6), art. 13 şi 14.
(2) Distribuitorii de asigurări sunt exceptaţi de la furnizarea informaţiilor prevăzute la art. 4 alin. (23), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 26, 27 şi art. 36 alin. (2) lit. a) pct. (iii) şi lit. b) pct. (i) către un client profesional în sensul definiţiei prevăzute de legislaţia privind pieţele de instrumente financiare.
(3) Consultanţa prevăzută la art. 14 alin. (2) este furnizată la vânzarea anumitor tipuri de produse de asigurare, în conformitate cu prevederile legale.
(4) În cazul în care distribuitorii de asigurări sunt responsabili de furnizarea unor produse din regimuri obligatorii de pensii ocupaţionale, iar un angajat devine membru al unui astfel de regim fără să fi luat în mod individual decizia de a se înscrie, angajatului în cauză îi sunt furnizate informaţiile menţionate în prezentul capitol imediat după înscrierea sa în regimul în cauză.

CAPITOLUL VI
Libertatea de a presta servicii şi dreptul de stabilire

SECŢIUNEA 1 Libertatea de a presta servicii
SECŢIUNEA a 2 – a Dreptul de stabilire
SECŢIUNEA a 3 – a Prevederi comune
SECŢIUNEA 1
Libertatea de a presta servicii

ARTICOLUL 19 Activitatea pe teritoriul altor state membre
ARTICOLUL 20 Activitatea pe teritoriul României
ARTICOLUL 19
Activitatea pe teritoriul altor state membre

(1) Intermediarii sau intermediarii de asigurări auxiliare, înregistraţi la A.S.F., care intenţionează să exercite activitate pe teritoriul unui alt stat membru, comunică A.S.F. următoarele informaţii:

a) denumirea/numele, adresa şi, dacă este cazul, numărul de înregistrare din registrul corespunzător;
b) statul sau statele membre în care intenţionează să îşi desfăşoare activitatea;
c) categoria acestora şi, dacă este cazul, denumirea societăţilor reprezentate;
d) clasele relevante de asigurare, dacă este cazul;
e) alte informaţii potrivit reglementărilor emise de A.S.F.

(2) Intermediarii prevăzuţi la alin. (1) îşi pot începe activitatea în statul membru, respectiv de la data primirii informării prevăzute la art. 6 alin. (4).
(3) Modificările informaţiilor transmise potrivit alin. (1) se notifică A.S.F. cu cel puţin o lună înainte de implementarea modificării.

ARTICOLUL 20
Activitatea pe teritoriul României

(1) Intermediarii sau intermediarii de asigurări auxiliare cu domiciliul sau, după caz, cu sediul social într-un alt stat membru care intenţionează să exercite activitate pe teritoriul României respectă legislaţia naţională aplicabilă.
(2) Intermediarii prevăzuţi la alin. (1) sunt înscrişi într-un registru al A.S.F. şi transmit acesteia informaţiile şi documentele solicitate potrivit prevederilor art. 7 alin. (2).

SECŢIUNEA a 2 – a
Dreptul de stabilire

ARTICOLUL 21 Activitatea pe teritoriul altor state membre
ARTICOLUL 22 Activitatea pe teritoriul României
ARTICOLUL 21
Activitatea pe teritoriul altor state membre

(1) Intermediarii sau intermediarii de asigurări auxiliare care intenţionează să desfăşoare activitate, în baza dreptului de stabilire, prin înfiinţarea unei sucursale sau a unei prezenţe permanente pe teritoriul altor state membre, comunică A.S.F. cel puţin următoarele informaţii:

a) datele prevăzute la art. 19 alin. (1);
b) adresa din statul membru gazdă de la care pot fi obţinute documentele;
c) numele persoanelor responsabile cu conducerea sucursalei sau a prezenţei permanente, împreună cu documentarea îndeplinirii cerinţelor de competenţă profesională şi probitate morală;
d) structura organizatorică a sucursalei sau a prezenţei permanente, dacă este cazul.

(2) În situaţia în care, în termen de o lună de la data informării prevăzute la art. 6 alin. (8), intermediarii de asigurări, reasigurări şi asigurări auxiliare nu primesc nicio comunicare, aceştia îşi pot înfiinţa sucursala şi începe activitatea în statul membru gazdă respectiv.
(3) Modificările informaţiilor transmise potrivit alin. (1) se notifică A.S.F. cu cel puţin o lună înainte de implementarea acestora.

ARTICOLUL 22
Activitatea pe teritoriul României

(1) Prezenţa permanentă a unui intermediar pe teritoriul României care este echivalentă unei sucursale este tratată la fel ca o sucursală, cu excepţia cazului în care intermediarii de asigurări, reasigurări şi asigurări auxiliare înfiinţează o astfel de prezenţă în mod legal, sub o altă formă juridică.
(2) Verificarea identităţii intermediarilor prevăzuţi la alin. (1) se realizează prin consultarea registrului A.S.F.

SECŢIUNEA a 3 – a
Prevederi comune

ARTICOLUL 23 Cerinţe suplimentare
ARTICOLUL 23
Cerinţe suplimentare

(1) Atunci când încheie contracte de asigurare cu clienţi care îşi au reşedinţa obişnuită sau sunt stabiliţi în România, inclusiv în cazul prevăzut la art. 18 alin. (3), toţi intermediarii de asigurări şi asigurătorii, inclusiv cei care îşi desfăşoară activitatea în baza dreptului de stabilire sau a libertăţii de a presta servicii, respectă cerinţele prevederilor legale aplicabile în România, inclusiv pe cele prevăzute la art. 4 alin. (22).
(2) Atunci când încheie contracte de asigurare cu clienţi care îşi au reşedinţa obişnuită sau sunt stabiliţi pe teritoriul unui alt stat membru, toţi intermediarii de asigurări şi asigurătorii care îşi desfăşoară activitatea în acel stat membru în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii respectă legislaţia aplicabilă în acel stat membru, inclusiv în următoarele cazuri:

a) autoritatea competentă din statul membru gazdă impune cerinţe similare celor prevăzute la art. 4 alin. (22) şi art. 18 alin. (3), pentru distribuitorii de asigurări;
b) autoritatea competentă din statul membru gazdă nu utilizează derogarea similară celei prevăzute la art. 27 alin. (8), pentru intermediarii de asigurări şi asigurători.

(3) Intermediarii şi intermediarii de asigurări auxiliare care desfăşoară activitate pe teritoriul României pot să îşi promoveze produsele şi serviciile oferite prin intermediul tuturor canalelor de comunicare, cu respectarea prevederilor art. 17 alin. (2) şi a legislaţiei naţionale privind forma şi conţinutul mijloacelor de publicitate.

CAPITOLUL VII
Cerinţe suplimentare privind produsele de investiţii bazate pe asigurări

ARTICOLUL 24 Domeniul de aplicare
ARTICOLUL 25 Conflictele de interese
ARTICOLUL 26 Informarea clienţilor
ARTICOLUL 27 Evaluarea caracterului adecvat şi corespunzător şi raportarea către clienţi
ARTICOLUL 24
Domeniul de aplicare

Prezentul capitol prevede cerinţe suplimentare faţă de cele prevăzute la art. 12 alin. (1) – (6), art. 13 şi 14, în cazul în care distribuţia de asigurări se referă la vânzarea de produse de investiţii bazate pe asigurări de către:

a) intermediarii de asigurări;
b) asigurători.

ARTICOLUL 25
Conflictele de interese

(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 12 alin. (1) – (5), intermediarii de asigurări sau asigurătorii care distribuie produse de investiţii bazate pe asigurări menţin şi aplică măsuri organizatorice şi administrative eficace:

a) prin care sunt adoptate măsuri rezonabile pentru a evita ca interesele clienţilor săi să fie afectate de conflicte de interese, în sensul alin. (2) – (4);
b) care să fie proporţionale cu activităţile desfăşurate, produsele de asigurare vândute şi tipul distribuitorului.

(2) Intermediarii de asigurări şi asigurătorii adoptă toate măsurile necesare pentru identificarea conflictelor de interese, care apar în cursul desfăşurării activităţilor de distribuţie de asigurări, între clienţi şi:

a) intermediarii de asigurări şi asigurători;
b) managerii şi angajaţii intermediarilor de asigurări şi asigurători;
c) alte persoane legate în mod direct sau indirect de intermediari de asigurări şi asigurători printr-o relaţie de control;
d) alţi clienţi.

(3) În cazul în care măsurile prevăzute la alin. (1) sunt insuficiente pentru a garanta, în mod corespunzător, că riscul de a aduce atingere intereselor clientului este evitat, intermediarii de asigurări sau asigurătorii comunică în mod clar clientului şi în timp util, înainte de încheierea contractului de asigurare, natura sau sursele conflictelor de interese.
(4) Informaţiile prevăzute la alin. (3), prin excepţie de la prevederile art. 15 alin. (1), sunt transmise cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) să fie prezentate pe un suport durabil;
b) să includă detalii suficiente, având în vedere tipul şi caracteristicile clientului, pentru a-i permite acestuia să ia decizii în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte activităţile de distribuţie de asigurări în contextul cărora apare conflictul de interese.

ARTICOLUL 26
Informarea clienţilor

(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 12 alin. (6) şi art. 13 alin. (1) şi (4), clienţii şi potenţialii clienţi sunt informaţi, în timp util, înainte de încheierea unui contract, asupra:

a) informaţiilor adecvate privind distribuţia de produse de investiţii bazate pe asigurări;
b) costurilor şi cheltuielilor conexe.

(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) includ cel puţin următoarele:

a) opţiunea intermediarilor de asigurări sau asigurătorilor de a furniza clientului o evaluare periodică a adecvării produselor recomandate clientului respectiv, potrivit art. 27, în situaţia în care se oferă consultanţă;
b) recomandări adecvate şi avertizări privind riscurile inerente produselor respective sau strategiilor de investiţii specifice propuse;
c) costurile şi cheltuielile conexe, inclusiv:

(i) costul aferent consultanţei, dacă este cazul;
(ii) costul produsului recomandat sau prezentat spre vânzare clientului;
(iii) modalitatea de plată;
(iv) eventualele plăţi în legătură cu terţi.

(3) Informaţiile privind costurile şi cheltuielile care nu sunt provocate de materializarea riscului de piaţă subiacent sunt prezentate în formă agregată pentru a permite clientului să înţeleagă care sunt costul global şi efectul cumulativ asupra rentabilităţii investiţiei. La cererea clientului, este comunicată şi o defalcare a costurilor şi cheltuielilor.
(4) Dacă este cazul, informaţiile prevăzute la alin. (3) sunt furnizate periodic clientului, cel puţin anual, pe întreaga durată a ciclului de viaţă al investiţiei.
(5) Informaţiile prevăzute la alin. (1) – (4) se transmit într-o formă uşor de înţeles, astfel încât clienţii sau potenţialii clienţi să fie în măsură să înţeleagă natura şi riscurile produsului oferit şi să ia decizii de investiţii în cunoştinţă de cauză.
(6) Fără a aduce atingere prevederilor art. 13 alin. (1) lit. d) şi e), alin. (3) şi (5), se consideră că intermediarii de asigurări sau asigurătorii îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 12 alin. (1), art. 25 alin. (1) sau alin. (2) – (4) în cazul în care plătesc sau li se plăteşte orice onorariu sau comision, acordă sau li se acordă beneficii nepecuniare în legătură cu distribuţia unui produs de investiţii bazat pe asigurări sau a unui serviciu auxiliar, către sau de către orice parte, cu excepţia clientului sau a unui împuternicit al acestuia, numai cu respectarea prevederilor alin. (7).
(7) Prevederile alin. (6) se aplică numai în condiţiile în care plata sau beneficiul respectiv:

a) nu are efecte negative asupra calităţii serviciului relevant furnizat clientului;
b) nu aduce atingere obligaţiei intermediarilor de asigurări sau asigurătorilor de a acţiona onest, corect şi profesionist în interesul suprem al clienţilor.

ARTICOLUL 27
Evaluarea caracterului adecvat şi corespunzător şi raportarea către clienţi

(1) Fără a aduce atingere prevederilor art. 14 alin. (1) şi (2), atunci când oferă consultanţă privind produse de investiţii bazate pe asigurări, intermediarii de asigurări sau asigurătorii solicită clienţilor sau potenţialilor clienţi următoarele informaţii:

a) cunoştinţele şi experienţa în domeniul investiţiilor, relevant pentru tipul respectiv de produs sau serviciu;
b) situaţia financiară, inclusiv capacitatea de a suporta pierderi;
c) obiectivele privind investiţiile, inclusiv toleranţa la risc.

(2) Pe baza informaţiilor prevăzute la alin. (1), intermediarii de asigurări sau asigurătorii sunt în măsură să recomande produsele adecvate şi care corespund, în special, toleranţei la risc şi capacităţii de a suporta pierderi ale clienţilor sau potenţialilor clienţi.
(3) În cazul în care intermediarii de asigurări sau asigurătorii oferă consultanţă de investiţii prin care recomandă un pachet de servicii sau de produse, combinate în conformitate cu art. 4 alin. (21) şi art. 16, pachetul combinat general este adecvat clientului.
(4) Fără a aduce atingere prevederilor art. 14 alin. (1) şi (2), intermediarii de asigurări sau asigurătorii, atunci când desfăşoară activităţi de distribuţie de asigurări în legătură cu vânzări fără a acorda consultanţă, altele decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2), solicită clientului sau potenţialului client informaţii privind cunoştinţele sale şi experienţa proprie în domeniul de investiţii relevant pentru tipul specific de produs sau serviciu oferit ori solicitat.
(5) Pe baza informaţiilor prevăzute la alin. (4), intermediarii de asigurări sau asigurătorii evaluează dacă serviciul sau produsul respectiv este corespunzător clienţilor. În cazul pachetelor de servicii sau produselor, combinate în conformitate cu art. 16, prin această evaluare se analizează dacă pachetul combinat general este corespunzător clientului.
(6) În cazul în care intermediarii de asigurări sau asigurătorii consideră, pe baza informaţiilor primite în conformitate cu prevederile alin. (4) şi (5), că produsul este necorespunzător, aceştia avertizează în acest sens clienţii sau potenţialii clienţi.
(7) În cazul netransmiterii informaţiilor prevăzute la alin. (4) şi (5) sau în cazul furnizării unor informaţii insuficiente în ceea ce priveşte cunoştinţele şi experienţa, intermediarii de asigurări sau asigurătorii avertizează clienţii sau potenţialii clienţi privind imposibilitatea de a determina dacă produsul vizat este corespunzător pentru aceştia.
(8) Fără a aduce atingere prevederilor art. 14 alin. (1) şi (2), atunci când nu se oferă consultanţă în legătură cu produsele de investiţii bazate pe asigurări, intermediarii de asigurări sau asigurătorii care desfăşoară activităţi de distribuţie de asigurări pe teritoriul României sunt exceptaţi de la aplicarea prevederilor alin. (4) – (7) şi art. 36 alin. (2) lit. b) pct. (ii) şi (iii), dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) activităţile vizează unul dintre următoarele produse de investiţii bazate pe asigurări:

(i) contracte care implică expunerea investiţiilor doar la instrumente financiare considerate a nu fi complexe potrivit legislaţiei privind pieţele de instrumente financiare şi nu includ o structură care face dificilă înţelegerea de către client a riscurilor implicate;
(ii) alte investiţii bazate pe asigurări care nu sunt complexe în sensul prezentului alineat;

b) activitatea de distribuţie de asigurări se desfăşoară la iniţiativa clienţilor sau a potenţialilor clienţi;
c) clienţii sau potenţialii clienţi sunt informaţi în mod clar cu privire la faptul că:

(i) în cadrul respectivei activităţi de distribuţie de asigurări, intermediarii de asigurări sau asigurătorii sunt exceptaţi de la obligaţia de a evalua dacă produsul de investiţii bazat pe asigurări sau activitatea de distribuţie de asigurări prestată sau oferită este corespunzătoare;
(ii) nu beneficiază de protecţia normelor relevante privind conduita profesională;

d) intermediarii de asigurări sau asigurătorii îndeplinesc obligaţiile prevăzute la art. 25.

(9) Intermediarii de asigurări sau asigurătorii menţin o evidenţă care cuprinde documentul sau documentele convenite între aceştia şi clienţi, în care se specifică:

a) drepturile şi obligaţiile părţilor, cu posibilitatea de a le menţiona şi prin trimiteri la alte documente sau texte legale, în situaţia în care consideră necesar acest lucru;
b) condiţiile în care aceştia furnizează servicii clienţilor.

(10) Intermediarii de asigurări sau asigurătorii furnizează clienţilor rapoarte adecvate privind serviciul furnizat pe un suport durabil, care să includă:

a) comunicări periodice către client, luând în considerare tipul şi complexitatea produselor de investiţii bazate pe asigurări în cauză şi natura serviciului furnizat clientului;
b) costurile asociate tranzacţiilor şi serviciilor efectuate în numele clienţilor, după caz.

(11) Atunci când oferă consultanţă privind un produs de investiţii bazat pe asigurări, intermediarii de asigurări sau asigurătorii respectă prevederile art. 15 alin. (1) – (4) şi furnizează clienţilor, înainte de încheierea contractului, pe un suport durabil, o declaraţie de adecvare în care se precizează consultanţa acordată şi modul în care aceasta corespunde preferinţelor, obiectivelor şi celorlalte caracteristici ale clienţilor.
(12) În cazul în care contractul este încheiat prin intermediul unui mijloc de comunicare la distanţă care exclude posibilitatea furnizării prealabile a declaraţiei de adecvare, intermediarii de asigurări sau asigurătorii pot furniza declaraţia respectivă pe un suport durabil, imediat după ce clientul îşi asumă obligaţii în temeiul unui contract, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) clienţii sunt de acord să primească declaraţia respectivă după încheierea contractului, fără întârzieri nejustificate;
b) clienţii au fost informaţi asupra opţiunii de a întârzia încheierea contractului, pentru a primi în prealabil declaraţia respectivă.

(13) În cazul în care intermediarii de asigurări sau asigurătorii informează clienţii asupra realizării evaluării periodice a caracterului adecvat, rapoartele prevăzute la alin. (10) conţin şi o declaraţie actualizată cu privire la modul în care produsul de investiţii bazat pe asigurări corespunde preferinţelor, obiectivelor şi altor caracteristici ale clienţilor.

CAPITOLUL VIII
Răspunderi şi sancţiuni

ARTICOLUL 28 Sancţiuni şi măsuri administrative
ARTICOLUL 29 Infracţiuni
ARTICOLUL 30 Răspunderea juridică
ARTICOLUL 31 Căi de atac şi reguli de procedură
ARTICOLUL 32 Publicare
ARTICOLUL 28
Sancţiuni şi măsuri administrative

(1) Constituie contravenţii, dacă, potrivit condiţiilor în care au fost săvârşite, nu constituie infracţiuni potrivit legii penale, următoarele fapte:

a) nerespectarea de către distribuitori, de către persoanele din conducere responsabile de activitatea distribuitorilor şi de către membrii personalului direct implicat în activităţi de distribuţie a prevederilor prezentei legi, a actelor sau regulamentelor delegate, standardelor tehnice de reglementare, a celor de aplicare, actelor de punere în aplicare şi altor acte emise de Comisia Europeană sau de Consiliu şi Parlamentul European cu aplicabilitate directă în statele membre, a prevederilor legale, precum şi a actelor individuale emise de A.S.F.;
b) nesolicitarea de către intermediarii principali autorizaţi a aprobării A.S.F. prevăzute la art. 9, pentru acţionarii/asociaţii semnificativi direcţi şi/sau indirecţi, precum şi pentru persoanele din conducerea acestora, potrivit prevederilor legale;
c) nerespectarea de către distribuitori, de către persoanele care fac parte din conducere responsabile de activitatea distribuitorilor şi de către membrii personalului direct implicat în activităţi de distribuţie a prevederilor referitoare la desfăşurarea activităţii prevăzute la art. 10 şi 11 alin. (1) – (12) şi (15) şi a prevederilor legale;
d) încălcarea de către intermediarii principali autorizaţi de A.S.F. a obligaţiei de menţinere a limitei minime a capitalului social prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. d);
e) încălcarea de către distribuitori a obligaţiilor privind transmiterea către A.S.F. a informaţiilor şi a documentelor şi rapoartelor în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (13);
f) nerespectarea de către intermediarii principali şi de către persoanele care fac parte din conducerea acestora responsabile de activitatea distribuitorilor şi de către membrii personalului direct implicat în activităţi de distribuţie a condiţiilor impuse la autorizare/avizare potrivit prevederilor art. 9 alin. (1), (2) şi (4), precum şi modificarea documentelor ce au stat la baza acordării autorizaţiei/avizului A.S.F., fără a solicita A.S.F. aprobarea/avizul;
g) nerespectarea de către distribuitori a normelor de conduită profesională şi a cerinţelor de informare prevăzute la art. 12 – 17 şi art. 18 alin. (3), precum şi a prevederilor legale în aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (21) şi (22);
h) nerespectarea de către asigurători şi intermediarii de asigurări a normelor de conduită profesională şi a cerinţelor de informare prevăzute la art. 12 – 17 şi art. 18 alin. (3) şi a cerinţelor suplimentare prevăzute la art. 24 – 27 în ceea ce priveşte distribuţia de produse de investiţii bazate pe asigurări, precum şi a prevederilor legale în aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (21) – (23);
i) nerespectarea de către distribuitori a prevederilor art. 35 alin. (2) şi (5);
j) împiedicarea fără drept a exercitării drepturilor conferite de către lege A.S.F. şi refuzul nejustificat al oricărei persoane de a răspunde solicitărilor A.S.F. în exercitarea atribuţiilor care îi revin potrivit legii;
k) nerespectarea de către distribuitori, de către persoanele din conducere responsabile de activitatea distribuitorilor şi de către membrii personalului direct implicat în activităţi de distribuţie a măsurilor stabilite prin actele de autorizare sau avizare, supraveghere, reglementare şi control sau în urma acestora;
l) acceptarea sau primirea de onorarii, comisioane sau alte tipuri de beneficii prevăzute la art. 13 alin. (5) de către distribuitori;
m) nerespectarea de către entităţile care organizează cursuri de pregătire profesională, conducerea acestora şi de către lectori, potrivit art. 4 alin. (12) şi (29), a prevederilor legale;
n) neîndeplinirea de către distribuitori a cerinţelor profesionale privind desfăşurarea activităţii de distribuţie prevăzute de prezenta lege şi de prevederile legale;
o) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 35 alin. (7) de către societăţi şi intermediarii principali care distribuie poliţe de asigurare;
p) nerespectarea de către intermediarii principali a obligaţiei prevăzute la art. 11 alin. (14);
r) nerespectarea de către societăţi şi intermediarii principali a obligaţiei prevăzute la art. 35 alin. (8).

(2) Săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) – g), i) – l), lit. n) şi r) de către societăţi sau intermediarii principali, după caz, se sancţionează cu următoarele sancţiuni contravenţionale principale:

a) avertisment scris prin care li se impune societăţilor sau intermediarilor principali responsabili încetarea săvârşirii faptelor respective şi nerepetarea acestora;
b) amendă de la 5.000 lei la 5.000.000 lei, pentru societăţi sau intermediarii principali prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) În funcţie de natura şi gravitatea faptei, pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) – g), i) – l), lit. n) şi r), Consiliul A.S.F. poate aplica societăţilor sau intermediarilor principali, prin derogare de la prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, una sau mai multe dintre următoarele sancţiuni contravenţionale principale:

a) interzicerea temporară sau definitivă, totală sau parţială, a exercitării activităţii de distribuţie sau a distribuţiei unuia sau mai multor produse de asigurare;
b) retragerea autorizaţiei sau a avizului, în cazul intermediarilor principali;
c) dispunerea radierii din registrele A.S.F. a intermediarilor secundari.

(4) Săvârşirea contravenţiei prevăzute la alin. (1) lit. p) se sancţionează cu interzicerea temporară a desfăşurării activităţii, simultan cu amenda prevăzută la alin. (2) lit. b), prin derogare de la prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 11 alin. (14) la expirarea perioadei de interzicere temporară a activităţii şi nereluarea activităţii, în condiţiile prevăzute de prezenta lege şi de reglementările emise de A.S.F., la expirarea perioadei de suspendare prevăzute la art. 4 alin. (2) se sancţionează cu retragerea autorizaţiei.
(6) În cazul nerespectării legislaţiei naţionale din domeniul asigurărilor privind interesul general de către intermediarii sau intermediarii de asigurări auxiliare care desfăşoară activitate de distribuţie pe teritoriul României în baza libertăţii de a presta servicii sau a dreptului de stabilire, Consiliul A.S.F. poate dispune acestora, în condiţiile art. 7 alin. (4) – (6) şi (14) şi ale art. 212 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, interzicerea temporară sau definitivă, totală sau parţială, a exercitării activităţii de distribuţie sau a distribuţiei unuia sau mai multor produse de asigurare.
(7) Săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) de către persoanele fizice din conducerea societăţilor sau intermediarilor principali, responsabile pentru activităţile de distribuţie şi de către membrii personalului direct implicat în activităţi de distribuţie se sancţionează cu următoarele sancţiuni contravenţionale principale, după caz:

a) avertisment scris pentru persoanele din conducere responsabile pentru activităţile de distribuţie şi pentru membrii personalului direct implicat în activităţi de distribuţie, prin care se impune acestora încetarea săvârşirii faptelor respective şi nerepetarea acestora;
b) amendă de la 5.000 lei la 1.000.000 lei, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

(8) În funcţie de natura şi gravitatea faptei, Consiliul A.S.F. poate aplica persoanelor fizice din conducerea societăţilor şi intermediarilor principali una sau ambele dintre următoarele sancţiuni contravenţionale principale, prin derogare de la prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare:

a) retragerea aprobării acordate de A.S.F. persoanelor din conducerea societăţilor şi intermediarilor principali autorizaţi de A.S.F, respectiv a avizului acordat de A.S.F. persoanelor responsabile cu activitatea de distribuţie din conducerea intermediarilor principali avizaţi de A.S.F.;
b) interzicerea dreptului de a ocupa funcţii care necesită aprobarea/avizul A.S.F. pentru o perioadă cuprinsă între unu şi 5 ani de la comunicarea deciziei de sancţionare sau la o altă dată menţionată în mod expres în aceasta.

(9) Săvârşirea contravenţiei prevăzute la alin. (1) lit. o) de către societăţi şi intermediarii principali care distribuie poliţe de asigurare se sancţionează cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei.
(10) Săvârşirea de către entităţile care organizează cursuri de pregătire profesională, conducerea acestora şi de către lectori a contravenţiilor prevăzute la alin. (1) lit. m) se sancţionează cu:

a) amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei;
b) retragerea autorizaţiei;
c) suspendarea activităţii;
d) retragerea aprobării acordate lectorilor.

(11) Sancţiunile prevăzute la alin. (2) şi (7) se pot aplica şi cumulativ cu cele prevăzute la alin. (3), (4), (6) şi (8), prin derogare de la prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(12) Săvârşirea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) lit. h) de către asigurători şi intermediarii principali în ceea ce priveşte distribuţia de produse de investiţii bazate pe asigurări se sancţionează, după caz, cu:

a) declaraţie publică ce indică persoana fizică sau juridică responsabilă şi natura încălcării;
b) avertisment scris prin care i se impun persoanei fizice sau juridice responsabile încetarea acţiunilor respective şi nerepetarea acestora;
c) în cazul intermediarilor principali, retragerea autorizaţiei sau avizului de desfăşurare a activităţii de distribuţie;
d) radierea din registre de către asigurători sau intermediarii principali a intermediarilor secundari persoane fizice şi juridice;
e) interzicerea dreptului de a ocupa funcţii de conducere în cadrul asigurătorilor şi intermediarilor principali autorizaţi de A.S.F., pentru o perioadă de la unu la 5 ani pentru membrii conducerii consideraţi răspunzători şi interzicerea dreptului de a ocupa funcţii de conducere în cadrul intermediarilor principali avizaţi de A.S.F., pentru o perioadă de la unu la 5 ani, pentru persoanele responsabile cu activitatea de distribuţie din conducerea acestora considerate răspunzătoare;
f) în cazul unei persoane juridice, prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, amendă de la 10.000 lei până la 22.400.000 lei sau până la 5% din cifra de afaceri anuală totală potrivit ultimelor situaţii financiare anuale disponibile aprobate de conducere sau până la de două ori valoarea beneficiului rezultat din încălcare sau a pierderii evitate prin aceasta, în cazul în care acestea pot fi calculate, iar în situaţia în care persoana juridică este o societate – mamă sau o filială a unei societăţi – mamă care întocmeşte conturi financiare consolidate în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă în domeniu, cifra de afaceri anuală totală este cea calculată pe baza celor mai recente conturi consolidate aprobate de conducerea societăţii – mamă de cel mai înalt rang;
g) în cazul unei persoane fizice, amendă de la 1.000 lei la 3.150.000 lei sau până la maximum de două ori valoarea beneficiului rezultat din încălcare sau a pierderii evitate prin aceasta, în cazul în care acestea pot fi calculate.

(13) La stabilirea tipului sancţiunii sau a măsurii sancţionatoare şi a cuantumului amenzii, pentru sancţiunile prevăzute la alin. (2) – (10), Consiliul A.S.F. are în vedere principiul proporţionalităţii, documentării şi cel al raţionamentului calificat, precum şi toate circumstanţele relevante ale săvârşirii faptei de către persoanele fizice sau juridice, inclusiv următoarele aspecte, după caz:

a) natura, gravitatea şi durata încălcării faptelor;
b) gradul de răspundere al persoanei fizice sau juridice;
c) capacitatea financiară, stabilită astfel:

(i) pe baza venitului anual al persoanei fizice;
(ii) pe baza cifrei de afaceri totale a persoanei juridice;

d) stabilitatea financiară;
e) cuantumul şi relevanţa profiturilor realizate sau ale pierderilor evitate, în măsura în care acestea pot fi calculate;
f) prejudiciile cauzate clienţilor în urma nerespectării în cauză, în măsura în care acestea pot fi determinate;
g) măsurile luate împotriva repetării situaţiilor de încălcare a prevederilor legale;
h) gradul de cooperare cu A.S.F.;
i) eventualele încălcări săvârşite anterior.

(14) În cazul constatării săvârşirii a două sau mai multe contravenţii, se aplică amenda prevăzută pentru contravenţia cea mai gravă, prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(15) Prin derogare de la prevederile cap. II din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, prin decizie emisă de A.S.F. se constată şi se aplică sancţiunile contravenţionale. Deciziile de sancţionare emise de A.S.F. cuprind motivele de fapt şi de drept, menţiunea că persoanele fizice şi juridice sancţionate au dreptul de contestare potrivit art. 31 alin. (2), termenul în care se poate depune contestaţia, instanţa căreia i se poate adresa, şi produc efecte de la data comunicării către persoanele şi entităţile respective.
(16) Actul prin care se constată şi se individualizează obligaţia de plată a persoanelor fizice şi juridice sancţionate potrivit prezentului articol întocmit sau emis de către organele A.S.F., potrivit legii, constituie titlu de creanţă.
(17) La data scadenţei, titlul de creanţă devine titlu executoriu, în baza căruia A.S.F. va declanşa procedura silită de recuperare a creanţelor sale, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare.
(18) Cuantumul amenzilor menţionate la alin. (2) lit. b), alin. (7) lit. b), alin. (9), alin. (10) lit. a) şi alin. (12) lit. f) şi g) se actualizează, în funcţie de situaţia pieţei asigurărilor şi/sau de situaţia economică naţională sau de reglementările Uniunii Europene, prin reglementări ale A.S.F.
(19) Aplicarea sancţiunilor şi măsurilor sancţionatoare nu înlătură răspunderea materială, civilă sau penală, după caz.
(20) Prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, amenzile contravenţionale stabilite prin lege şi aplicate de Consiliul A.S.F. se constituie ca venit la bugetul de stat în cotă de 50%, iar diferenţa de 50% ca venit la bugetul A.S.F.
(21) Aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute de prezenta lege se prescrie în termen de 6 luni de la data constatării faptei, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii acesteia.
(22) Constatarea contravenţiilor prevăzute la alin. (1) se face de către persoanele cu atribuţii privind supravegherea şi controlul din cadrul A.S.F., iar aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute la alin. (2) – (12) se realizează de către Consiliul A.S.F. în condiţiile art. 212 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare.
(23) Structurile de specialitate din cadrul A.S.F. care desfăşoară procesul de supraveghere şi autorizare notifică persoanele care fac parte din conducerea distribuitorilor, responsabile de activitatea distribuitorilor şi membrii personalului direct implicat în activităţi de distribuţie despre încălcarea prevederilor legale. Persoanele notificate pot remite, în termen de 7 zile de la primirea notificării, un răspuns prin care să explice motivul încălcării sau pot formula obiecţiuni.
(24) La primirea răspunsului la notificarea prevăzută la alin. (23), structurile de specialitate din cadrul A.S.F. pot propune Consiliului A.S.F. măsuri sancţionatoare, la care se anexează răspunsul primit.
(25) Structurile de specialitate din cadrul A.S.F. cu atribuţii de control întocmesc un proces – verbal, în urma desfăşurării controlului periodic sau inopinat la sediul distribuitorilor. Distribuitorii pot formula obiecţiuni la procesul – verbal în termenele stabilite prin prevederile legale.
(26) În măsura în care prezenta lege nu dispune altfel, contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

ARTICOLUL 29
Infracţiuni

(1) Desfăşurarea activităţii de distribuţie fără autorizaţie sau aviz emisă/emis de A.S.F. ori fără înscrierea în registrele A.S.F. constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Utilizarea de către societăţi sau intermediari principali a serviciilor unor persoane neînregistrate la A.S.F. sau desfăşurarea activităţii intermediarilor şi intermediarilor de asigurări auxiliare cu nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (10) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Emiterea, comercializarea, deţinerea poliţelor de asigurare false sau falsificate de către societăţi, intermediari principali, membrii personalului direct implicat în activităţi de distribuţie, precum şi de către persoanele fizice care distribuie poliţe de asigurare, constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit art. 320 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Utilizarea, de către persoane care nu sunt autorizate/avizate de A.S.F. sau care nu sunt înregistrate pentru desfăşurarea activităţii de distribuţie, a denumirilor specifice categoriilor de intermediari principali sau secundari prevăzute de reglementările A.S.F. sau a derivatelor acestora, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepţia cazului în care această utilizare este stabilită sau recunoscută prin lege ori printr-un acord internaţional sau când, din contextul în care sunt folosite aceste cuvinte, rezultă neîndoielnic că nu este vorba de activităţi de distribuţie, constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit art. 244 alin. (2) din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Obţinerea şi utilizarea autorizaţiei sau avizului A.S.F. sau înregistrarea în registrele A.S.F. prin utilizarea unor declaraţii false sau alte mijloace ilicite constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit prevederilor art. 326 din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

ARTICOLUL 30
Răspunderea juridică

Societăţile şi intermediarii principali îşi asumă răspunderea privind respectarea prevederilor legale şi sunt sancţionaţi pentru încălcările prevăzute la art. 28 săvârşite de intermediarii secundari, cu respectarea legislaţiei naţionale.

ARTICOLUL 31
Căi de atac şi reguli de procedură

(1) Actul prin care A.S.F., potrivit prevederilor art. 6 alin. (10), refuză să comunice intermediarilor sau intermediarilor de asigurări auxiliare, informaţiile prevăzute la art. 21 alin. (1) sau necomunicarea de către A.S.F. a acestor informaţii se poate contesta la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului respectiv sau de la expirarea termenului prevăzut la art. 21 alin. (2).
(2) Actele adoptate de A.S.F. potrivit prevederilor legale, cu privire la persoanele fizice şi juridice, potrivit art. 28, pot fi contestate la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(3) Contestaţiile adresate Curţii de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal nu suspendă, pe timpul soluţionării acestora, măsurile dispuse de A.S.F.
(4) A.S.F. nu are calitate procesuală pasivă şi nu poate fi chemată în judecată în:

a) procesele declanşate împotriva distribuitorilor/ intermediarilor de asigurări, reasigurări şi asigurări auxiliare, chiar dacă aceştia se află în procedură de redresare financiară sau de faliment, pentru a răspunde de neîndeplinirea obligaţiilor asumate de aceştia potrivit legii şi/sau convenţiilor internaţionale;
b) procesele împotriva entităţilor care organizează cursuri de calificare, pregătire continuă şi perfecţionare profesională;
c) procesele împotriva lectorilor;
d) procesele împotriva entităţii de soluţionare alternativă a litigiilor şi a persoanelor fizice responsabile cu procedura SAL.

ARTICOLUL 32
Publicare

(1) A.S.F. publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, deciziile prin care se impun sancţiunile sau măsurile prevăzute la art. 28 alin. (3) lit. a) şi b), alin. (4) – (6), (8) şi (10), faţă de care nu a fost iniţiată o cale de atac în termen.
(2) A.S.F. publică pe site-ul propriu deciziile prin care se impun sancţiunile prevăzute la art. 28 alin. (2), (7) şi (9) faţă de care nu a fost iniţiată o cale de atac în termen.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), în cazul în care publicarea identităţii persoanelor juridice sau a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice este considerată de către A.S.F. ca fiind disproporţionată, ca urmare a unei evaluări efectuate de la caz la caz cu privire la proporţionalitatea publicării unor astfel de date, sau în cazul în care publicarea pune în pericol stabilitatea pieţelor financiare sau o anchetă în curs, A.S.F. poate:

a) amâna publicarea deciziei până în momentul în care motivele nepublicării încetează să fie valabile;
b) publica decizia cu titlu anonim.

(4) În cazul în care decizia de a impune o sancţiune sau măsură face obiectul unei căi de atac, A.S.F. publică imediat, pe site-ul propriu, astfel de informaţii şi orice informaţii ulterioare cu privire la rezultatul căii de atac.
(5) A.S.F. publică pe site-ul propriu orice decizie de anulare a unei decizii anterioare de impunere a unei sancţiuni sau a unei măsuri.

CAPITOLUL IX
Dispoziţii tranzitorii şi finale

ARTICOLUL 33 Perioada de tranziţie
ARTICOLUL 34 Dispoziţii privind prelucrarea datelor cu caracter personal
ARTICOLUL 35 Prevederi finale
ARTICOLUL 36 Reglementări A.S.F.
ARTICOLUL 37
ARTICOLUL 38 Adaptare legislativă şi abrogare
ARTICOLUL 39 Intrarea în vigoare
ARTICOLUL 33
Perioada de tranziţie

(1) Prevederile art. 10 alin. (1), precum şi celelalte reglementări date în aplicarea acestuia se aplică intermediarilor înregistraţi până la data intrării în vigoare a prezentei legi în temeiul Legii nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 23 februarie 2019.
(2) În termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, intermediarii principali a căror activitate este suspendată la acea dată sau care au interzicere temporară a desfăşurării activităţii îşi pot relua activitatea numai în condiţiile respectării prezentei legi. În caz contrar A.S.F. retrage autorizaţia intermediarilor respectivi.
(3) În termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, instituţiile de credit şi firmele de investiţii care, la acea dată, desfăşoară activitate de bancassurance, respectiv au calitatea de asistenţi în brokeraj, după caz, în condiţiile Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, optează pentru desfăşurarea activităţii de distribuţie potrivit prevederilor legale şi notifică A.S.F. în acest sens.
(4) Ulterior expirării termenului de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, instituţiile de credit şi firmele de investiţii care nu au transmis notificarea prevăzută la alin. (3) pot desfăşura activitate de distribuţie în calitate de intermediari secundari.
(5) Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.

ARTICOLUL 34
Dispoziţii privind prelucrarea datelor cu caracter personal

(1) Comunicările şi informaţiile privind datele cu caracter personal se fac cu respectarea dispoziţiilor legale.
(2) Distribuitorii utilizează datele cu caracter personal ale clienţilor cu respectarea legislaţiei în vigoare privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.

ARTICOLUL 35
Prevederi finale

(1) Persoanele care primesc sau dezvăluie informaţii în legătură cu prezenta lege respectă secretul profesional astfel cum este prevăzut la art. 19 din Legea nr. 237/2015.
(2) Fără a aduce atingere drepturilor protejate, în formele de publicitate, actele oficiale, contractele ori alte documente, pot fi utilizate iniţialele, sigla, emblema sau alte elemente de identificare ale distribuitorilor ori elemente care sugerează o legătură cu aceştia, numai de către şi în legătură cu o subunitate a acelei entităţi, inclusiv în denumirea acesteia.
(3) În scopul exercitării activităţilor specifice, entităţile străine pot utiliza pe teritoriul României denumirea pe care o utilizează şi în statul membru de origine, cu excepţia situaţiilor în care pot apărea confuzii, potrivit dispoziţiilor legale, cazuri în care A.S.F. poate solicita ca numele respectiv să fie însoţit de o menţiune explicativă în limba română.
(4) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului permite accesul gratuit al A.S.F. la baza de date a acestuia referitoare la distribuitorii înregistraţi în conformitate cu prevederile prezentei legi şi la alte persoane fizice sau juridice care sunt aprobate sau solicită aprobarea pentru a deveni acţionari sau asociaţi semnificativi. Oficiul Naţional al Registrului Comerţului furnizează, la solicitarea A.S.F., informaţii economico – financiare raportate de distribuitori.
(5) Rapoartele, documentele, solicitările distribuitorilor şi corespondenţa de orice natură a acestora cu A.S.F. sunt semnate de conducere. Prerogativa semnării poate fi delegată pentru o perioadă limitată, cu respectarea principiului documentării şi al raţionamentului calificat.
(6) Pentru nevoile A.S.F. sau ale reprezentanţelor sale pe care aceasta le înfiinţează, acestea pot primi în administrare, conform dispoziţiilor legale în vigoare, imobilele necesare – terenuri şi clădiri – din domeniul public de interes naţional. A.S.F. poate utiliza propriile venituri pentru construirea, achiziţionarea sau închirierea unor imobile corespunzătoare, conform dispoziţiilor legale în vigoare.
(7) Persoanele fizice şi juridice care distribuie poliţe de asigurare înscriu codul primit de la A.S.F. pe toate documentele primite de la societăţi, potrivit prevederilor legale.
(8) Societăţile şi intermediarii principali radiază intermediarii secundari din registre, în cel mult 20 de zile, potrivit prevederilor legale, dacă aceştia:

a) nu mai îndeplinesc cerinţele de înregistrare şi normele de conduită din prezenta lege;
b) solicită acest lucru în scris;
c) nu obţin dovada privind menţinerea pregătirii profesionale;
d) încetează raporturile contractuale.

ARTICOLUL 36
Reglementări A.S.F.

(1) A.S.F. emite, în condiţiile legii, reglementări proprii în aplicarea prezentei legi privind:

a) procesul şi condiţiile de înregistrare, inclusiv refuzul sau retragerea înregistrării;
b) categoriile de intermediari prevăzuţi în prezenta lege şi raporturile juridice dintre aceştia;
c) desfăşurarea activităţii, aspecte referitoare la conduita şi managementul afacerilor acestora, inclusiv obiectul de activitate;
d) aprobarea acţionarilor sau asociaţilor semnificativi, a conducerii intermediarilor principali autorizaţi de A.S.F. şi avizarea persoanelor responsabile cu activitatea de distribuţie din conducerea intermediarilor principali avizaţi de A.S.F.;
e) registrele intermediarilor, inclusiv forma şi conţinutul registrelor prevăzute la art. 8 alin. (5);
f) pregătirea profesională, inclusiv autorizarea, coordonarea, furnizarea activităţii de standardizare, pregătire şi perfecţionare profesională, aprobarea programelor de cursuri, tematicilor examenelor de absolvire, atestarea lectorilor şi evaluarea competenţelor distribuitorilor şi angajaţii societăţilor care desfăşoară activităţi de distribuţie de asigurări şi reasigurări;
g) nivelul asigurării de răspundere civilă profesională sau al garanţiei intermediarilor de asigurări auxiliare;
h) raportările către A.S.F.

(2) A.S.F. poate emite, în condiţiile legii, reglementări specifice privind:

a) măsuri suplimentare şi mai stricte referitoare la:

(i) interzicerea vânzării unei asigurări împreună cu un serviciu sau produs auxiliar în cazul în care astfel de practici sunt în detrimentul consumatorilor;
(ii) cerinţele de informare, altele decât cele prevăzute la cap. V;
(iii) cerinţele prevăzute la art. 26;

b) furnizarea într-un format standard a:

(i) informaţiilor prevăzute la art. 26 alin. (1) – (5);
(ii) avertismentului prevăzut la art. 27 alin. (6);
(iii) informărilor prevăzute la art. 27 alin. (7) şi alin. (8) lit. c);

c) majorarea nivelurilor sancţiunilor administrative pecuniare prevăzute la art. 28;
d) soluţionarea reclamaţiilor şi a disputelor dintre intermediari şi clienţi;
e) desfăşurarea activităţii de distribuţie a intermediarilor de asigurări auxiliare exceptaţi de la aplicarea prevederilor prezentei legi în conformitate cu art. 2 alin. (1);
f) regimul publicării;
g) alte aspecte privind desfăşurarea activităţii de distribuţie.

ARTICOLUL 37

Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 octombrie 2015, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 1 alineatul (2), punctele 2 şi 44 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

“2. activitate de asigurare – activitatea exercitată în sau din România, care desemnează, în principal, oferirea, distribuţia, negocierea, încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres şi de recuperare, precum şi investirea sau fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată;
. . . . . . . . . .
44. reasigurare – operaţiune care constă în una dintre următoarele:

a) preluarea riscurilor cedate de un asigurător sau reasigurator din statele membre sau din state terţe;
b) acoperire de către un reasigurător a unei instituţii care intră în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2016/2.341 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind activităţile şi supravegherea instituţiilor pentru furnizarea de pensii ocupaţionale (IORP);”,

2. Articolul 110 se mod ifică şi va avea următorul cuprins:

“Retragerea autorizaţiei

Art. 110. – (1) A.S.F. poate retrage autorizaţia de funcţionare acordată societăţilor, prin decizie motivată în mod detaliat, în cazul în care acestea:

a) nu desfăşoară activitate de subscriere 12 luni consecutiv de la data obţinerii autorizaţiei;
b) solicită retragerea autorizaţiei;
c) încetează să desfăşoare activitate de subscriere pentru o perioadă de peste 6 luni consecutiv;
d) nu mai respectă condiţiile de autorizare;
e) încalcă obligaţiile care decurg din prevederile legale.

(2) A.S.F. retrage autorizaţia de funcţionare acordată societăţilor, prin decizie motivată în mod detaliat, în cazul în care acestea nu respecta MCR, iar A.S.F. consideră că planul de finanţare prezentat este în mod evident neadecvat sau societatea în cauză nu se conformează planului aprobat în termen de 3 luni de la data constatării nerespectării MCR.
(3) Decizia de retragere a autorizaţiei de funcţionare se comunică societăţii în cauză.”

3. La articolul 163, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (51), cu următorul cuprins:

“(51) În cazul constatării săvârşirii a două sau mai multe contravenţii, se aplică amenda prevăzută pentru contravenţia cea mai gravă, prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.”

4. La articolul 163, alineatul (16) se modifică şi va avea următorul cuprins:

“(16) Prin derogare de la prevederile art. 8 alin. (3) si (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, amenzile contravenţionale stabilite prin lege şi aplicate de Consiliul A.S.F. se fac venit la bugetul de stat în cotă de 50%, iar diferenţa de 50% se face venit la bugetul A.S.F.”

ARTICOLUL 38
Adaptare legislativă şi abrogare

(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.
(2) Până la emiterea de către A.S.F. a reglementărilor potrivit prevederilor art. 36, reglementările emise de A.S.F. în aplicarea Legii nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în continuare, în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi.
(3) Ori de câte ori prin legi şi prin alte acte normative se face trimitere la prevederile referitoare la intermediarii şi brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, trimiterea se consideră a fi făcută la prezenta lege.

ARTICOLUL 39
Intrarea în vigoare

Prezenta lege intră în vigoare la 1 octombrie 2018.

*

Prezenta lege transpune prevederile Directivei (UE) 2016/97 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 ianuarie 2016 privind distribuţia de asigurări, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 26 din 2 februarie 2016.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
CARMEN – ILEANA MIHĂLCESCU

PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN – CONSTANTIN – ANTON POPESCU – TĂRICEANU

Bucureşti, 5 octombrie 2018.
Nr. 236.