Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că înlăturarea recidivei postexecutorii, greșit reținute, nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. Ca atare, deși critica privind aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ar putea fi cenzurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nelegalitatea cuantumului pedepsei aplicate este generată tocmai de reținerea greșită a stării de recidivă postexecutorie, pe care instanța de casație nu o poate înlătura prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că inculpatul a început executarea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin hotărârea menționată, la 18 ianuarie 2013, urmând a fi considerată ca executată la 17 ianuarie 2020, așa încât, în raport cu data comiterii infracțiunii ce face obiectul prezentei cauze (5 martie 2015 – 19 martie 2015), în mod greșit, s-a reținut că inculpatul se afla în stare de recidivă postexecutorie.

(Decizia nr. 21/RC/2018 din 26 ianuarie 2018 pronunţată de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect recursul în casaţie)