Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că declararea necorespunzătoare a adevărului, în vederea producerii consecinţei juridice prevăzute de art. 49 alin. (11) rap. la art. 48 alin. (10)-(11) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, că nu a colaborat cu serviciile de informaţii înainte de 1990, constituie infracţiunea de fals în declaraţii.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că inculpatul în calitate de procuror a dat cele două declaraţii necorespunzătoare adevărului cu ocazia participării la concursurile pentru ocuparea unor funcţii de conducere în ierarhia profesională, cu scopul de a ocupa aceste funcţii, ceea ce s-a şi realizat, inculpatul ocupând funcţia de prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgovişte şi, ulterior, de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, în condiţiile în care Legea nr. 303/2004 interzice numirea în funcţii de conducere a procurorilor care au făcut parte din serviciile de informaţii înainte de 1990 sau au colaborat cu acestea.

(Decizia nr. 53/A/2018 din 7 martie 2018 pronunţată de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect apelul)