Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că excepția lipsei de interes nu poate fi admisă în situația unei cereri privind transferul unui procuror contestator la o unitate de parchet în condițiile în care s-a admis a doua cerere de transfer în timpul soluționării cauzei, dar la o altă unitate de parchet decât cea solicitată. Instanța supremă a constatat că interesul contestatorului rămâne actual, de vreme ce transferul ulterior s-a dispus la o altă unitate de parchet, având în vedere și poziția contestatorului, respectiv transferul survenit a fost o soluție subsidiară la care a apelat urmare a respingerii primei cereri de transfer. Însă, transferul la o altă unitate a fost avut în vedere de instanță pe fondul cauzei.

(Decizia nr. 51 din data de 17 ianuarie 2018 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect anulare Hotărâre Plen CSM)