Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în ceea ce privește criticile de respingere a obiectivelor expertizei fără a le pune în discuția părților și de efectuare a unui nou raport de expertiză, în realitate, aceste aspecte țin de necesitatea și utilitatea probelor administrate în cauză și care scapă controlului de legalitate în etapa procesuală a recursului.

Motivele dezvoltate de recurentă nu pot constitui obiect al controlului de legalitate al instanței de recurs, întrucât vizează modul în care au fost stabilite obiectivele expertizei administrate în cauză și motivele pentru care instanța a apreciat asupra necesității efectuării unei noi probe cu expertiza contabilă, toate aceste chestiuni reprezentând motive de netemeinicie care, în actuala reglementare nu pot forma obiect de analiză în această cale extraordinară de atac. Înalta Curte menționează că instanța de apel, în baza rolului devolutiv al apelului este suverană în ceea ce privește stabilirea situației de fapt, raportat la probele administrate în cauză, instanța de recurs, având obligația de a verifica aplicarea corectă a legii în raport de situația astfel stabilită. În recurs se judecă exclusiv în drept numai hotărârea recurată. Sunt și rămân câștigate cauzei faptele, astfel cum au fost apreciate de judecătorii fondului. 

Decizia nr. 1569 din data de 26 pctombrie 2017 pronunțată de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect pretenții.