La 3 aprilie 1948, preşedintele american Harry S. Truman a semnat decretul prin care programul, cunoscut în istorie drept ‘Planul Marshall’, a intrat în vigoare. La 16 aprilie 1948, a fost constituită Organizaţia Europeană de Cooperare Economică, având ca state membre Austria, Belgia, Danemarca, Elveţia, Franţa, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, Suedia, Turcia, zona de vest a Germaniei şi teritoriul Triest.
La 5 iunie 1947, într-un discurs ţinut la Universitatea Harvard, secretarul de stat american, generalul George C. Marshall, declara ‘război foamei, sărăciei, disperării şi haosului din Europa’. Scopul programului lansat de Statele Unite – European Recovery Program (ERP) era acela de a contribui la refacerea economiilor statelor europene prin cooperarea lor, contribuind astfel la stabilitatea economică, socială şi politică a Europei.
La 12 iulie 1947, are loc o conferinţă la Paris, având ca obiectiv cooperarea economică europeană, la care statele participante au dezbătut problemele economice acute ale Europei: stabilitatea financiară, stabilirea bazelor cooperării economice europene şi infuzia de capital american. Programul de Redresare Europeană, creionat de experţi ai departamentului de stat, printre care cunoscuţii George F. Kennan sau William Clayton, a fost transpus sub forma unei legi a executivului american care a fost aprobată de Senat la 3 martie 1948 şi de Camera Reprezentanţilor la 31 martie 1948.
Planul Marshall a contribuit astfel la demararea procesului de cooperare economică şi politică, precum şi al procesului de unificare europeană.