Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că nu poate avea loc o extindere a aplicabilității deciziei Curții Constituționale nr. 558/2014 (care a constatat că dispozițiile art. 142 alin. 1 teza l și ale art. 145 alin. 1 teza I C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care motivul de bănuială legitimă nu se raportează la calitatea de judecător la curtea de apel a uneia dintre părți) la alte situații, pe care nu le-a avut în vedere la pronunțarea acesteia. Decizia CCR menționată are în vedere situația în care una din părțile dosarului a cărui strămutare se solicită are calitatea de judecător în funcție la curtea de apel. În speță, competența de soluționare a cererii de strămutare în care intimatul este consilier juridic în cadrul curții de apel revine nu instanței supreme, ci curții de apel.

Cele de mai sus le regăsim în Decizia nr. 1423 din data de 29 septembrie 2017 pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect strămutare pentru bănuială legitimă.