Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că sintagma de „ordonanţă preşedinţială” folosită de art. 450 alin. 5 C. proc. civ. nu înseamnă în mod necesar aplicarea tuturor normelor Titlului VI din Cartea a VI-a din Codul de procedură civilă. Astfel, conform art. 30 alin. 6 C. proc. civ., are caracter incidental cererea de ordonanță președințială formulată în temeiul art. 450 alin. 5 C. proc. civ. prin care se solicită suspendarea provizorie a executării sentinței până la soluționarea cererii de suspendare a executării provizorii, și, fiind aferentă apelului, cererea nu poate fi formulată separat, pe cale principală, neavând o existență de sine stătătoare. În virtutea acestui caracter exclusiv incidental şi ca efect al prorogării legale de competenţă, prin derogare de la dispozițiile art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţate în primă instanţă asupra fondului dreptului, cererea prevăzută de art. 450 alin. 5 C. proc. civ. se judecă de instanţa de apel, care, potrivit prevederilor alin. 3 al aceluiași articol, soluționează cererea principală de suspendare a executării provizorii a sentinței apelate.

Cele menţionate mai sus le regăsim în Decizia nr. 1503 din data de 5 octombrie 2017 pronunțată de Secția I civilă pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție având ca obiect pretenții.