Guvernul a adoptat proiectul de lege privind statutul inspectorului de muncă, care reglementează drepturile, îndatoririle specifice și incompatibilitățile funcționarilor publici numiți în funcția publică de inspector de muncă.

Inspectorul de muncă exercită prerogativele funcției în scopul verificării respectării de către angajatori a prevederilor legale în domeniul relațiilor de muncă, al securității și sănătății în muncă și al supravegherii pieței și în scopul luării măsurilor prevăzute de lege, în principal pentru combaterea muncii nedeclarate, prevenirea accidentelor de muncă și bolilor profesionale, precum și restricționarea introducerii pe piață a produselor neconforme.

Salarizarea inspectorului de muncă se face potrivit Legii cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Inspectorul de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă are dreptul de a efectua activități de control, de a întocmi acte de control și de a constata și aplica sancțiuni contravenționale, astfel:
-pe tot teritorul țării, indiferent de locul de muncă în care își desfășoară activitatea în mod curent, în baza deciziei emise de inspectorul general de stat;
-pe teritoriul județului în a cărui rază teritorială se află sediul inspectoratului teritorial de muncă în cadrul căruia își desfășoară activitatea în mod curent.

Inspectorii de muncă desfășoară atât activități de control inopinate, tematice și de fond, cât și activități de control organizate conform Programului cadru de acțiuni al Inspecției Muncii, respectiv programului propriu de acțiuni al inspectoratului teritoral de muncă.

Inspectorul de muncă, purtând asupra sa legitimația și insigna, are dreptul să aibă acces liber, permanent și fără înștiințare prealabilă în sediul oricărui angajator și în orice alt loc de muncă organizat de persoane fizice sau juridice, constituite conform prevederilor legale.