Creşterea indicelui Robor la trei şi la şase luni a transformat dobânzile fixe la creditele ipotecare în cea mai bună ofertă a pieţei. La unele bănci care practică dobânzi fixe pe o perioadă de 5, 7 şi 10 ani dobânda fixă este de 4,1% sau 4,8%, în timp ce o dobândă variabilă pentru un credit luat în octombrie la care se calculează Robor-ul din ultima zi lucrătoare a lunii septembrie avem dobânzi variabile de 4,29% sau 4,83%, la aceleaşi bănci care practică dobânzile fixe.
Creditele cu dobândă fixă au apărut prima dată în România pentru a fi ocolite normele BNR care impuneau un anumit grad de îndatorare pentru fiecare client. Atunci dobânzile erau mai mici decât cele variabile pentru a putea permite un împrumut mai mare fără să fie încălcate normele BNR. După expirarea perioadei de dobândă fixă, ratele creşteau substanţial datorită marjei mari pusă de bancă pentru rentabilitate.
Acum, dobânzile fixe au fost gândite ca măsură de protecţie în faţa fluctuaţiei dobânzilor variabile care au fost până acum foarte mici dar urmează să crească. Din acest motiv, costul creditului cu dobândă fixă este mai mare decât cel al unuia cu dobândă variabilă şi nu doar din cauza diferenţialului de dobândă, ci şi pentru că în perioada de început banca încaserază preponderent dobânzi.