Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, în baza art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, că în cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, competenţa aparține secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

În cauză, obiectul fiind obligarea pârâţilor (IGPR și Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Alba) la emiterea dispoziţiei de numire a poliţistului B. în postul din cadrul Biroului de Poliţie „Autostrada Deva – Râmnicu Vâlcea”, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este aplicabil art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale, alegerea reclamantului fiindu-i opozabilă definitiv atât acestuia, cât şi instanţei.