Termenele ]n procesul civil se socotesc pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.

Însă art. 182 alin. 2) C. procedură civilă prevede şi o excepţie, şi anume se prevede că atunci când este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal.

Dispoziţiile de mai sus au fost criticate pe motiv că sunt neclare iar în acest sens, potrivit ştirilor juridice, a fost formulată o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că dispoziţiile legale criticate sunt neclare, lăsând loc la interpretări contradictorii, îngrădind accesul liber la justiţie, întrucât este lăsată la voia întâmplării interpretarea noţiunii de act ce trebuie depus la instanţă, ora la care se termină activitatea unei instituţii şi a modalităţii de comunicare a actului. Aşadar, indiferent de ora depunerii actului la serviciile de poştă, curierat rapid sau serviciul specializat de comunicare, atât timp cât depunerea se efectuează până la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate împlini actul procedural, actul este depus în termen.

S-a susţinut şi că dispoziţiile legale criticate creează o situaţie de inegalitate şi de discriminare între justiţiabilii care depun actele de procedură prin intermediul serviciilor poştale sau de curierat în ultima zi a termenului, acte ce sunt primite, de către instanţele de judecată, după ora 24,00 a ultimei zile a termenului şi justiţiabilii ce procedează la comunicarea actelor de procedură prin mijloace electronice sau prin fax, încadrânduse în termenul de “ora 24 a ultimei zile a termenului”.

Curtea Constituţională a reţinut în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a accesului liber la justiţie, Curtea observă că Legea fundamentală nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiţii sau reguli de procedură în privinţa exercitării acestui drept. Curtea reţine că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a acestui drept fundamental, întrucât accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte şi este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti.

Mai mult în privinţa termenelor procedurale, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că instituirea acestora a avut în vedere securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice şi nicidecum îngrădirea accesului liber la justiţie.

Prin urmare, excepţia a fost respinsă, soluţie pe care o regăsim în Decizia nr. 464/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 672/2017.