ORDIN
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi
ANEXĂ
În temeiul art. 13 alin. (2) din Legea nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi, al art. 9 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 24/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Turismului şi al art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul turismului şi ministrul finanţelor publice emit următorul ordin:
Art. 1. – Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul turismului,
Mircea – Titus Dobre
Ministrul finanţelor publice,
Viorel Ştefan
ANEXĂ
NORME METODOLOGICE
de aplicare a Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi
Art. 1. – (1) Persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit, care desfăşoară ca activitate principală sau secundară activitatea/activităţile corespunzătoare următoarelor coduri CAEN: 5510 – “Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare”, 5520 – “Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată”, 5530 – “Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere”, 5590 – “Alte servicii de cazare”, 5610 – “Restaurante”, 5621 – “Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente”, 5629 – “Alte servicii de alimentaţie n.c.a.”, 5630 – “Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor”, sunt obligate la plata impozitului specific unor activităţi. Aceste prevederi se aplică şi persoanelor juridice române care au devenit plătitoare de impozit pe profit ca urmare a exercitării opţiunii potrivit art. 48 alin. (5) şi (52) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit, care au înscrisă în actele constitutive, potrivit legii, ca activitate principală sau secundară una dintre activităţile corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute la art. 1 din Legea nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi, denumită în continuare lege, dar nu desfăşoară efectiv activitate în domeniile respective, nu sunt obligate la plata impozitului specific unor activităţi.
(3) Microîntreprinderile care aplică prevederile titlului III din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, la 1 ianuarie 2017 nu aplică impozitul specific unor activităţi.
(4) Îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 3 din lege se verifică la data intrării în vigoare a legii, la începutul fiecărui an fiscal, pe baza situaţiei existente la data de 31 decembrie a anului precedent. Comunicarea către organul fiscal teritorial se efectuează până la data de 31 martie 2017 inclusiv sau, după caz, până la data de 31 martie inclusiv a anului următor.
(5) Persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit care au optat pentru anul fiscal diferit de anul calendaristic intră în sistemul de impozit specific unor activităţi începând cu 1 ianuarie 2017.
Art. 2. – (1) În aplicarea art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, complexul hotelier este format din clădiri şi terenuri care includ în acelaşi edificiu ori edificii legate fizic sau funcţional structuri de primire turistice cu diverse funcţiuni. Prin alte activităţi desfăşurate de complexul hotelier se înţelege activităţile de alimentaţie publică de tip restaurant, bar, agrement, tratament balnear/wellness sau de înfrumuseţare, prestate în cadrul respectivei clădiri, cu mijloace proprii, activităţi ce fac parte din oferta turistică a contribuabilului, fiind oferite turiştilor individual sau în cadrul pachetelor turistice definite potrivit legii pe cele 5 tipuri de cazare în structurile de primire turistică.
În situaţia în care serviciile prestate în cadrul complexului hotelier, cu mijloace proprii, pentru a oferi turiştilor facilităţile din oferta turistică, sunt incluse în pachetul prestabilit de servicii, vândute la preţ total, corespunzător tipului de cazare, contravaloarea acestora reprezintă venituri pentru care complexul hotelier se impozitează conform anexei nr. 3 la lege.
În cazul în care turiştii sau alţi clienţi beneficiază de servicii oferite de complexul hotelier, care nu au fost incluse în pachetul prestabilit de servicii, definit potrivit legii, pe cele 5 tipuri de cazare, servicii corespunzătoare unor activităţi în afara codurilor CAEN prevăzute la art. 1 din lege, veniturile realizate din aceste activităţi sunt supuse impozitării conform art. 10 din lege. Acestea pot fi servicii de: frizerie, coafură, manichiură, pedichiură, parcare etc.
(2) Prin activitate clasificată ca impusă se înţelege structura de primire turistică cu funcţiune de alimentaţie publică clasificată ca impusă conform Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Turism nr. 65/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi alimentaţie publică, a licenţelor şi brevetelor de turism, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 3. – În aplicarea prevederilor art. 5 alin. (3) din lege, contribuabilii care obţin venituri din exploatarea mai multor unităţi determină impozitul specific anual prin însumarea impozitului specific anual aferent fiecărei unităţi, calculat conform formulei stabilite în anexa corespunzătoare codului CAEN.
Exemplu: Un contribuabil desfăşoară activitatea prin două unităţi/restaurante situate în Bucureşti în zone diferite, astfel:
– restaurantul 1 este situat în zona A şi are o suprafaţă de 80 mp;
– restaurantul 2 este situat în zona D şi are o suprafaţă de 80 mp.
Impozitul specific anual aferent fiecărui restaurant se calculează conform anexei nr. 1 la lege, după cum urmează:
Restaurantul 1: impozitul specific anual/unitate = k * (x + y * q) * z, unde:
k – 1.400, valoarea impozitului standard (lei);
x – 17, variabilă în funcţie de rangul localităţii;
y – 16, variabilă în funcţie de suprafaţa utilă comercială/de servire/de desfăşurare a activităţii;
z – 0,45, coeficient de sezonalitate;
q – 0,9, coeficient de ajustare pentru spaţiu tehnic unitate – locaţie de desfăşurare a activităţilor.
Valoarea impozitului specific anual pentru restaurantul 1 este:
1.400 * (17 + 16 * 0,9) *0,45 = 19.782 lei.
Restaurantul 2: impozitul specific anual/unitate = k * (x + y * q) * z, unde:
k – 1.400, valoarea impozitului standard (lei);
x – 13,5, variabilă în funcţie de rangul localităţii;
y – 16, variabilă în funcţie de suprafaţa utilă comercială/de servire/de desfăşurare a activităţii;
z – 0,45, coeficient de sezonalitate;
q – 0,9, coeficient de ajustare pentru spaţiu tehnic unitate – locaţie de desfăşurare a activităţilor.
Valoarea impozitului specific anual pentru restaurantul 2 este:
1.400 * (13,5 + 16 * 0,9) * 0,45 = 17.577 lei.
Valoarea totală a impozitului specific anual datorat de contribuabil se determină prin însumarea impozitului specific anual aferent celor două restaurante, acesta fiind de: 19.782 lei + 17.577 lei = 37.359 lei.
Art. 4. – În aplicarea art. 5 alin. (4) din lege, contribuabilii care desfăşoară mai multe activităţi cu codurile CAEN prevăzute la art. 1 din lege, cu excepţia celor care desfăşoară activităţi prin intermediul unui complex hotelier, determină impozitul specific prin însumarea impozitului stabilit potrivit art. 6 din lege, pentru fiecare activitate desfăşurată.
Exemplu: Un contribuabil desfăşoară activitate printr-un restaurant situat în Bucureşti, zona A, cu o suprafaţă de 100 mp, şi în cadrul aceleiaşi unităţi desfăşoară activitate printr-un bar cu o suprafaţă de 80 mp, cu suprafeţe distincte.
Impozitul specific anual se determină prin însumarea impozitelor specifice stabilite potrivit art. 6 din lege, pentru fiecare activitate desfăşurată, după cum urmează:
– se determină impozitul specific anual corespunzător activităţii desfăşurate în restaurant, conform formulei stabilite în anexa nr. 1 la lege, astfel:
1.400 * (17 + 21 * 0,9) * 0,45 = 22.617 lei;
– se determină impozitul specific anual corespunzător activităţii desfăşurate în bar, conform formulei stabilite în anexa nr. 2 la lege, astfel:
900 * (16 + 8* 0,9) * 0,45 = 9.396 lei;
– impozitul specific anual pentru întreaga unitate se stabileşte prin însumarea impozitelor specifice determinate pentru fiecare activitate desfăşurată în restaurant şi bar, astfel:
22.617 lei + 9.396 lei = 32.013 lei.
Art. 5. – (1) În aplicarea art. 5 alin. (5) din lege, prin începerea/încetarea unei activităţi se înţelege începerea/încetarea exploatării economice a unei structuri de primire turistice sau unităţi de alimentaţie publică de tip restaurant, bar sau a unei părţi a acesteia. Închiderea structurii/unităţii şi predarea certificatului de clasificare în vederea radierii, după caz, se consideră încetarea exploatării unei structuri de primire turistice cu funcţiune de cazare, de alimentaţie publică sau a unei unităţi de alimentaţie publică de către un contribuabil. Modificarea suprafeţei/numărului locurilor de cazare se realizează în următoarele situaţii, fără a se limita la acestea: închiderea activităţii unei terase pe timpul iernii, închiderea activităţii unui bar în extrasezon, scoaterea din circuitul turistic a unui număr de camere, introducerea de camere în circuitul turistic prin modificarea anexei la certificatul de clasificare sau a autorizaţiei de funcţionare.
(2) Pentru structurile de primire turistice cu funcţiune de cazare şi alimentaţie publică de pe litoralul românesc, clasificate, potrivit legii, ca desfăşurând activitate sezonieră, impozitul specific aferent perioadei din anul calendaristic pentru care contribuabilul a desfăşurat activitate se determină prin împărţirea impozitului specific anual la 365 de zile calendaristice şi înmulţirea cu numărul de zile aferent perioadei din anul calendaristic în care contribuabilul a desfăşurat activitatea, perioadă menţionată în certificatul de clasificare/autorizaţia de funcţionare.
Exemplu: Un contribuabil desfăşoară activitatea printr-un hotel de 3* în staţiunea Mamaia, cu o capacitate de 100 de locuri de cazare, care funcţionează 170 de zile/an.
Impozitul specific se stabileşte pe baza tabelului nr. 3 din anexa nr. 3 la lege, după cum urmează:
171 lei/loc cazare/an x 100 locuri)/365 zile * 170 zile = 7.964 lei.
(3) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul încetării voluntare temporare a exploatării structurii de primire turistice sau a unităţii de alimentaţie publică, caz în care operatorul structurii de primire turistice/alimentaţie publică solicită autorităţii centrale pentru turism/autorităţii care a emis certificatul de clasificare/autorizaţia de funcţionare suspendarea certificatului de clasificare/ autorizaţiei de funcţionare pentru o perioadă determinată. Suspendarea certificatului de clasificare/autorizaţiei de funcţionare va înceta, fără nicio notificare, la data precizată în cererea de suspendare, în perioada de valabilitate a acestuia/ acesteia. Valabilitatea certificatului de clasificare/autorizaţiei de funcţionare nu se va prelungi cu perioada de suspendare temporară a activităţii.
(4) Prin sintagma perioada pentru care contribuabilul a existat, în sensul art. 5 alin. (5) din lege, se înţelege perioada în care a fost supusă exploatării economice acea structură de primire turistică sau unitate de alimentaţie publică sau acea parte/suprafaţă a acesteia.
(5) În aplicarea art. 5 alin. (7) din lege, perioada de 3 ani se calculează începând cu anul în care s-a dobândit statutul de staţiune turistică de interes naţional, potrivit legii.
Exemplul 1: Un contribuabil desfăşoară activitatea printr-un restaurant în suprafaţă de 50 mp, situat într-o comună. Din anul 2018 comuna dobândeşte statutul de staţiune turistică de interes naţional, potrivit legii.
În acest caz contribuabilul va plăti în anii 2018, 2019 şi 2020, pentru fiecare an, un impozit specific anual calculat potrivit anexei nr. 1 la lege la nivelul stabilit pentru sat/comună/staţiune de interes local, astfel:
1.400 * (3 + 7 * 0,9) * 0,10 = 1.302 lei.
Începând cu anul 2021 contribuabilul va plăti impozitul specific anual calculat potrivit anexei nr. 1 la lege stabilit la nivelul unei staţiuni turistice de interes naţional, după cum urmează:
1.400 * (5 + 7 * 0,9) * 0,30 = 4.746 lei.
Exemplul 2: Un contribuabil desfăşoară activitatea printr-un hotel de 3* cu o capacitate de cazare de 20 de locuri, situat întro staţiune de interes local. Din anul 2018 staţiunea dobândeşte statutul de staţiune turistică de interes naţional, potrivit legii.
În acest caz contribuabilul va plăti în anii 2018, 2019 şi 2020, pentru fiecare an, un impozit specific anual calculat potrivit tabelului nr. 2 din anexa nr. 3 la lege la nivelul stabilit pentru sat/comună/staţiune de interes local, astfel:
67 * 20 = 1.340 lei.
Începând cu anul 2021 contribuabilul va plăti impozitul specific anual calculat potrivit tabelului nr. 3 din anexa nr. 3 la lege, stabilit la nivelul unei staţiuni turistice de interes naţional, după cum urmează:
Valoarea impozitului specific anual este:
171 * 20 = 3.420 lei.
Art. 6. – (1) În aplicarea art. 6 alin. (1) din lege, impozitul specific anual corespunzător codurilor CAEN 5610 “Restaurante”, 5621 “Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente”, 5629 “Alte servicii de alimentaţie n.c.a.” se calculează, pe fiecare unitate, conform formulei stabilite în anexa nr. 1 la lege, după cum urmează:
Impozit specific anual/unitate = k * (x + y * q) * z, unde:
k – 1.400, valoarea impozitului standard (lei);
x – variabilă în funcţie de rangul localităţii;
y – variabilă în funcţie de suprafaţa utilă comercială/de servire/de desfăşurare a activităţii;
z – coeficient de sezonalitate;
q – 0,9, coeficient de ajustare pentru spaţiu tehnic unitate – locaţie de desfăşurare a activităţilor.
Exemplu: Un contribuabil desfăşoară activitatea printr-un restaurant situat în Cluj – Napoca, zona A, cu o suprafaţă de 100 mp.
Valoarea impozitului specific anual este:
1.400 * (15 + 21 * 0,9) * 0,45 = 21.357 lei.
(2) În aplicarea art. 6 alin. (2) din lege, impozitul specific anual corespunzător codului CAEN 5630 “Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor” se calculează, pe fiecare unitate, conform formulei stabilite în anexa nr. 2 la lege:
Impozit specific anual/unitate – k * (x + y * q) * z, unde:
k – 900, valoarea impozitului standard;
x – variabilă în funcţie de rangul localităţii;
y – variabilă în funcţie de suprafaţa utilă comercială/de servire/de desfăşurare a activităţii;
z – coeficient de sezonalitate;
q – 0,9, coeficient de ajustare pentru spaţiu tehnic – locaţie de desfăşurare a activităţilor.
Exemplu: Un contribuabil desfăşoară activitatea printr-un bar situat în staţiunea turistică Predeal, cu o suprafaţă de 100 mp.
Valoarea impozitului specific anual este:
900 * (2 + 10 * 0,9) * 0,35 = 3.465 lei.
(3) În cazul în care în certificatul de clasificare/autorizaţia de funcţionare nu se menţionează suprafaţa utilă comercială/de servire pentru codurile CAEN 5610 – “Restaurante” şi 5630 – “Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor” sau suprafaţa utilă de desfăşurare a activităţii specifice codurilor CAEN 5621 – “Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente”, 5629 – “Alte servicii de alimentaţie n.c.a.”, pentru stabilirea variabilei în funcţie de suprafaţa utilă a locaţiei (variabila “y”), suprafaţa luată în considerare este cea stabilită de contribuabil pe baza documentelor privind spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea, respectiv suprafaţa de desfăşurare a activităţii declarată pe propria răspundere la solicitarea eliberării autorizaţiei de funcţionare de către instituţia competentă.
(4) În aplicarea art. 6 alin. (3) şi (4) din lege, impozitul specific anual corespunzător codurilor CAEN 5510 “Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare”, 5520 “Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată”, 5530 “Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere” şi 5590 “Alte servicii de cazare” se calculează, pe fiecare unitate, conform formulei stabilite în anexa nr. 3 la lege, astfel:
Impozit specific anual/unitate = k * nr. locuri de cazare, unde k reprezintă lei/loc cazare/an, corespunzătoare categoriei şi/sau tipului de structură de primire turistică menţionate în certificatul de clasificare.
Exemplu: Un contribuabil desfăşoară activitatea printr-un hotel de 4* situat în staţiunea turistică Băile Tuşnad, cu o capacitate de cazare de 100 de locuri.
Valoarea impozitului specific anual este:
271 * 100 = 27.100 lei.
(5) Modificările la care se face referire în cadrul art. 6 alin. (5) din lege sunt modificări ale categorie de clasificare, respectiv creşterea sau scăderea numărului de stele/margarete.
(6) În aplicarea art. 6 alin. (6) din lege, contribuabilii care desfăşoară activităţi prin intermediul unu; complex hotelier, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din lege, determină impozitul specific potrivit formulei stabilite în anexa nr. 3 la lege, respectiv:
Impozit specific anual/unitate = k * nr. locuri de cazare, unde k este impozitul specific standard – lei/loc cazare/an.
Exemplul 1: Un contribuabil desfăşoară activitatea în staţiunea turistică Mamaia printr-un complex hotelier care cuprinde: un hotel de 5* cu o capacitate de 200 de locuri de cazare, un restaurant cu o suprafaţă de 320 mp şi 200 de locuri şi un bar în suprafaţă de 240 mp şi 200 de locuri.
Valoarea impozitului specific anual/hotel 5* este:
448 * 200 de locuri de cazare = 89.600 lei.
Exemplul 2: Un complex hotelier din Timişoara este format din: hotelul Alfa de 4 * – 80 de camere şi 120 de locuri de cazare, restaurantul Beta – 100 mp şi 50 de locuri, restaurantul Gama – 150 mp şi 30 de locuri, barul Teta – 60 mp şi 20 de locuri şi pool barul Zet – 75 mp şi 25 de locuri. Tipuri de structură de alimentaţie publică: restaurant – total 80 de locuri şi bar – total 45 de locuri.
Întrucât numărul de locuri pe fiecare tip de structură de alimentaţie publică este sub numărul de locuri de cazare, contribuabilul va plăti impozitul specific anual conform anexei nr. 3 la lege, astfel:
513 lei * 120 de locuri cazare = 61.560 lei.
(7) În cazul în care, în cadrul complexului hotelier, suma locurilor unităţilor de alimentaţie publică depăşeşte numărul locurilor de cazare, pentru locurile ce depăşesc numărul locurilor de cazare se plăteşte impozitul specific conform anexei nr. 1 sau 2 la lege, după caz.
Exemplul 1: Un complex hotelier din Iaşi, zona A, format din: hotel de 4 * cu 100 de locuri de cazare; restaurant 1 cu 50 de locuri şi 100 mp; restaurant 2 cu 110 locuri şi 220 mp; bar 1 cu 20 de locuri şi 40 mp.
Calculul impozitului specific se realizează astfel:
– se determină suprafaţa aferentă fiecărui loc de alimentaţie publică pe tip de structură, raportând suprafaţa aferentă structurii de alimentaţie publică la numărul de locuri de cazare: (100 + 220)/(50 + 110) = 2 mp/loc;
– pentru locurile impuse conform legislaţiei specifice, impozitul se calculează conform anexei nr. 3 la lege la nivelul locurilor de cazare, în sensul că 100 de locuri de la restaurant şi 20 de locuri de la bar nu depăşesc numărul de locuri de cazare;
– pentru restul de 60 de locuri, aferente structurii de alimentaţie publică independentă, cărora le corespund 120 mp, calculul impozitului specific se realizează conform anexei nr. 1 la lege.
În acest caz contribuabilul calculează şi plăteşte:
– conform anexei nr. 3 la lege pentru complexul hotelier – valoarea impozitului specific anual este:
513 lei * 100 = 51.300 lei şi
– conform anexei nr. 1 la lege pentru structura de alimentaţie publică independentă – valoarea impozitului specific anual pentru restaurant este:
1.400 * (15 + 21 * 0,9) * 0,45 = 21.357 lei;
– valoarea totală a impozitului specific anual este:
51.300 lei + 21.357 lei = 72.657 lei.
Exemplul 2: Un complex hotelier din Sibiu, zona A, este format din: hotelul Alfa de 4* – 80 de camere şi 120 de locuri de cazare; restaurantul Beta – 200 mp şi 100 de locuri; restaurantul Gama – 150 mp şi 50 de locuri; barul Teta – 60 mp şi 20 de locuri; pool barul Zet – 75 mp şi 25 de locuri.
Acest contribuabil are un total de 195 de locuri de alimentaţie publică, aferente structurilor de alimentaţie publică, compus din 150 de locuri în restaurant şi 45 de locuri în baruri.
Întrucât numărul de locuri pe fiecare tip de structură de alimentaţie publică este peste numărul de locuri de cazare, contribuabilul determină impozitul specific anual astfel:
– conform anexei nr. 3 la lege pentru locurile de cazare şi locurile de alimentaţie publică impusă; şi
– conform anexei nr. 1 la lege pentru locurile de alimentaţie publică independentă, astfel:
– barul Teta şi barul Zet au 45 de locuri – toate sunt locuri de alimentaţie publică impusă;
– restaurantul Gama are 50 de locuri – toate locurile sunt aferente structurii de alimentaţie publică impusă;
– restaurantul Beta are 100 de locuri, din care 70 de locuri aferente structurii de alimentaţie publică impusă (diferenţa până la 120 – locurile de cazare). Pentru cele 70 de locuri suprafaţa aferentă este 140 mp;
– restaurantul Beta depăşeşte numărul locurilor de cazare cu 30 de locuri aferente structurii de alimentaţie publică independentă cărora le corespunde o suprafaţă de 60 mp.
În acest caz valoarea impozitului specific anual este:
– pentru complexul hotelier:
513 lei * 120 de locuri = 61.560 lei;
– pentru structura de alimentaţie publică independentă:
1.400 * (15 + 12 * 0,9) * 0,45 = 16.254 lei.
Valoarea totală a impozitului specific este:
61.560 lei + 16.254 lei = 77.814 lei.
Exemplul 3: Un complex hotelier din Braşov, zona A, format din: hotelul Alfa de 4 * – 80 de camere Şi 120 de locuri de cazare; restaurantul Beta – 200 mp şi 100 de locuri; restaurantul Gama – 150 mp Şi 50 de locuri; barul Teta – 60 mp şi 20 de locuri; pool barul Zet – 75 mp şi 25 de locuri; terasa Q – 120 mp şi 60 de locuri. De asemenea, complexul hotelier are SPA – sală de gimnastică, masaj, împachetări, bază de tratament balnear, salon de înfrumuseţare – frizerie, coafor, manichiură, pedichiură, sală de conferinţe, salon de evenimente, teren de tenis, piscină, centru de închiriat hidrobiciclete, toate aceste facilităţi fac parte din oferta turistică a contribuabilului. Complexul hotelier are următoarele tipuri de structură de alimentaţie publică: restaurant – total 150 de locuri, bar – total 105 locuri.
Întrucât numărul de locuri pe structura de alimentaţie publică depăşeşte numărul de locuri de cazare, în acest caz contribuabilul va plăti impozitul specific anual după cum urmează:
– conform anexei nr. 3 la lege pentru locurile de cazare şi locurile de alimentaţie publică impusă; şi
– conform anexei nr. 1 la lege pentru locurile de alimentaţie publică independentă, astfel:
– barul Teta + barul Zet au 105 locuri – toate sunt locuri de alimentaţie publică impusă;
– restaurantul Gama are 50 de locuri – toate sunt locuri de alimentaţie publică impusă;
– restaurantul Beta are 100 de locuri, din care 70 de locuri aferente structurii de alimentaţie publică impusă (diferenţa până la 120 – locuri de cazare). Pentru cele 70 de locuri suprafaţa aferentă este 140 mp;
– restaurantul Beta depăşeşte numărul locurilor de cazare cu 30 de locuri aferente structurii de alimentaţie publică independentă cărora le corespunde o suprafaţă de 60 mp.
În situaţia în care serviciile prestate în cadrul complexului hotelier, cu mijloace proprii, pentru a oferi turiştilor facilităţile din oferta turistică, sunt incluse în pachetul prestabilit de servicii vândute la preţ total, corespunzător tipului de cazare, contravaloarea acestora reprezintă venituri pentru care complexul hotelier se impozitează conform anexei nr. 3 la lege.
În cazul acesta valoarea impozitului specific anual este:
– pentru complexul hotelier:
513 lei * 120 de locuri = 61.560 lei;
– pentru structura de alimentaţie publică independentă:
1.400 * (15 + 12 * 0,9) * 0,45 = 16.254 lei.
Valoarea totală a impozitului specific anual este:
61.560 lei + 16.254 lei = 77.814 lei.
În cazul în care turiştii sau alţi clienţi beneficiază de servicii oferite de complexul hotelier care nu au fost incluse în pachetul prestabilit de servicii, în unul dintre tipurile de cazare, servicii corespunzătoare unor activităţi în afara codurilor CAEN prevăzute la art. 1 din lege, veniturile realizate din aceste activităţi sunt supuse impozitării conform art. 10 din lege. Acestea pot fi servicii de: frizerie, coafură, manichiură, pedichiură, parcare etc.
(8) În aplicarea art. 6 alin. (7) din lege, următoarele sintagme semnifică:
a) spaţii de alimentaţie publică reprezintă structura de primire turistică cu funcţiune de alimentaţie publică impusă aşa cum este ea definită în Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Turism nr. 65/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice cu funcţiuni de cazare şi alimentaţie publică, a licenţelor şi brevetelor de turism, cu modificările şi completările ulterioare;
b) hotel tineret reprezintă hostel;
c) apartamente de închiriat reprezintă şi camerele de închiriat;
d) bungalow reprezintă şi camping, căsuţe tip camping.
În raport cu tabelele din anexa nr. 3 la lege, structurile turistice calculează impozitul specific după cum urmează:
a) tabelele nr. 1, 2 şi 3: hotel, hotel apartament, vilă turistică, pensiuni turistice, agroturistice, camere de închiriat;
b) tabelul nr. 4: căsuţe camping, cabană, bungalow, sate de vacanţă, camping, popas turistic;
c) tabelul nr. 5: nave maritime, ponton plutitor;
d) tabelul nr. 6: hostel, motel.
(9) În scopul aplicării anexelor nr. 1 şi 2 la lege, variabila în funcţie de suprafaţa utilă a locaţiei “y” se stabileşte în funcţie de suprafaţa utilă comercială/de servire/de desfăşurare a activităţii, prin rotunjirea la 1 mp pentru fracţiunile de peste 0,50 mp inclusiv sau prin neglijarea fracţiunilor de până la 0,50 mp, după caz.
Exemplu: Pentru un restaurant cu o suprafaţă de 120,30 mp variabila în funcţie de suprafaţa utilă a locaţiei “y” este 21,0, corespunzătoare intervalului de suprafaţă cuprins între 91 şi 120 mp.
(10) În scopul aplicării anexelor nr. 1 şi 2 la lege, pentru stabilirea coeficientului de sezonalitate – variabila “z”, variabilei în funcţie de rangul localităţii – variabila “x”, precum şi pentru stabilirea valorii impozitului standard – k – lei/loc de cazare/an corespunzător categoriei şi/sau tipului de structură de primire turistică prevăzut în anexa nr. 3 la lege, contribuabilul va lua în considerare, cu prioritate, statutul specific acordat localităţii în care îşi desfăşoară activitatea, acordat de către autoritatea competentă, în conformitate cu normele şi criteriile de atestare în domeniu.
Exemplul 1: Un contribuabil care desfăşoară activitatea printrun restaurant în zona B din municipiul Piatra – Neamţ utilizează:
– coeficientul de sezonalitate (z) de 0,30, aplicabil staţiunilor de interes naţional, şi nu pe cel de 0,35 pentru municipii;
– variabila în funcţie de rangul localităţii (“x”) de 5, aplicabilă pentru staţiuni, şi nu pe cel de 11 pentru zona B din municipii.
Exemplul 2: Un contribuabil care desfăşoară activitatea printrun restaurant în zona C din municipiul Timişoara utilizează:
– coeficientul de sezonalitate (z) de 0,45, aplicabil celor 8 poli, şi nu pe cel de 0,35 pentru municipii;
– variabila în funcţie de rangul localităţii (“x”) de 13, aplicabilă pentru zona C din cei 8 poli, şi nu pe cel de 9 pentru zona C din municipii.
Exemplul 3: Un contribuabil care desfăşoară activitatea printr-un bar în zona A din municipiul Mangalia, judeţul Constanţa, utilizează:
– coeficientul de sezonalitate (z) de 0,35, aplicabil staţiunilor de interes naţional, şi nu pe cel de 0,40 pentru municipii;
– variabila în funcţie de rangul localităţii – variabila “x” de 2, aplicabilă pentru staţiuni, şi nu pe cel de 12,5 pentru municipii.
Exemplul 4: Un contribuabil care desfăşoară activitatea printr-un hotel de 4* în oraşul Covasna din judeţul Covasna utilizează valoarea impozitului standard – k – lei/loc de cazare/an de 271 lei/loc de cazare/an prevăzută în tabelul nr. 3 din anexa nr. 3 la lege, stabilită pentru staţiuni turistice de interes naţional pentru structura de primire turistică de hotel de 4*, şi nu valoarea de 358 lei/loc de cazare/an aplicabilă pentru oraş prevăzută în tabelul nr. 1 din anexa nr. 3 la lege.
Art. 7. – În cazul retragerii definitive de către autorităţile competente a autorizaţiei de funcţionare/certificatului de clasificare pentru toate activităţile corespunzătoare codurilor CAEN vizate, contribuabilii recalculează în mod corespunzător impozitul specific aferent perioadei din anul calendaristic pentru care au desfăşurat activităţile corespunzătoare codurilor CAEN şi sunt obligaţi la plata impozitului pe profit începând cu trimestrul următor retragerii autorizaţiei de funcţionare/ certificatului de clasificare.
Exemplu: Un contribuabil desfăşoară în anul 2018 activitatea printr-un complex hotelier – un hotel de 5* cu o capacitate de 200 de locuri de cazare şi un restaurant de 200 mp situat în staţiunea Sinaia. Începând cu 15 mai 2018 încetează activitatea pentru care este obligat la plata impozitului specific, ca urmare a retragerii definitive a certificatului de clasificare de către autorităţile competente. Ulterior, contribuabilul închiriază hotelul şi restaurantul unei persoane juridice şi va obţine venituri din închirierea acestor active.
Valoarea impozitului specific anual conform anexei nr. 3 la lege este:
448 lei * 200 de locuri de cazare = 89.600 lei.
Începând cu trimestrul următor retragerii certificatului de clasificare, respectiv cu 1 iulie 2018, contribuabilul este obligat la plata impozitului pe profit.
Contribuabilul va proceda la determinarea impozitului specific datorat pe perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2018, după cum urmează:
– impozitul anual specific: 89.600 lei/365 de zile = 245 lei/zi;
– impozitul anual specific datorat pentru perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2018 este: 245 lei x 181 de zile = 44.345 lei.
Art. 8. – În aplicarea prevederilor art. 9 din lege, contribuabilii plătitori de impozit pe profit care au înregistrat pierdere fiscală şi care aplică sistemul de impozit specific recuperează pierderea fiscală când revin la sistemul de impozit pe profit în limita celor 7 ani consecutivi înregistrării pierderii.
Exemplu: Un contribuabil care desfăşoară activitate printr-un hotel de 4* a înregistrat în anul 2014, perioadă în care era plătitor de impozit pe profit, o pierdere fiscală de 100.000 lei. Acesta a recuperat 0 parte din pierdere în sumă de 45.000 lei din profiturile impozabile obţinute în anii 2015 şi 2016. Începând cu 1 ianuarie 2017 aplică sistemul de impozit specific până în 31 decembrie 2018. Considerând că în această perioadă nu realizează şi alte venituri pentru care ar datora şi impozit pe profit, începând cu 1 ianuarie 2019, când contribuabilul revine la sistemul de impozit pe profit, va continua să recupereze în anii 2019, 2020 şi 2021, inclusiv, suma rămasă de 55.000 lei din pierderea fiscală înregistrată în anul 2014.
În ipoteza în care contribuabilul, în perioada 2017 – 2018, ar realiza şi alte venituri pentru care datorează impozit pe profit, pierderea fiscală înregistrată în anul 2014 se recuperează din rezultatul fiscal obţinut în această perioadă.
Art. 9. – (1) În aplicarea prevederilor art. 10 alin. (1) din lege, contribuabilii care realizează venituri şi din alte activităţi în afara celor corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute la art. 1 din lege sunt obligaţi să determine şi să plătească concomitent:
– impozitul specific pentru veniturile din activităţile corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute la art. 1 din lege;
– impozitul pe profit, conform titlului II din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pentru veniturile din alte activităţi în afara celor corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute la art. 1 din lege, cu toate obligaţiile ce decurg din acest titlu şi a normelor metodologice de aplicare a acestui titlu, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), contribuabilii trebuie să organizeze şi să conducă evidenţa contabilă potrivit reglementărilor contabile date în baza Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru stabilirea veniturilor şi cheltuielilor corespunzătoare activităţilor vizate.
Pentru stabilirea cheltuielilor comune care vor fi luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal se utilizează o metodă raţională de alocare, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, sau prin repartizarea proporţional cu ponderea veniturilor obţinute din activităţile vizate în veniturile totale realizate de contribuabil.
Exemplu: Un contribuabil realizează în cursul anului venituri din alte activităţi, în afara celor corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute la art. 1 din lege, şi pentru acestea aplică impozitul pe profit. Cheltuielile comune ale contribuabilului se repartizează proporţional cu ponderea veniturilor obţinute din alte activităţi în veniturile totale realizate de contribuabil.
Total venituri obţinute de contribuabil – 100.000 lei
Total cheltuieli – 80.000 lei, din care: directe 50.000 lei şi comune 30.000 lei
Venituri obţinute din alte activităţi – 40.000 lei
Cheltuieli directe aferente veniturilor din alte activităţi – 20.000 lei
Ponderea veniturilor din alte activităţi în total venituri: (40.000/100.000)*100 = 40%
Cheltuielile comune care se vor lua în calcul la determinarea rezultatului fiscal din alte activităţi sunt: 30.000 lei *40% = 12.000 lei.
La determinarea impozitului pe profit, conform titlului II din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se au în vedere veniturile şi cheltuielile aferente activităţilor desfăşurate în afara celor corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute la art. 1 din lege, astfel:
– venituri din alte activităţi în sumă de 40.000 lei;
– cheltuieli aferente veniturilor din alte activităţi în sumă de 32.000 lei, din care: cheltuieli directe 20.000 lei şi comune 12.000 lei.
(3) În sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din lege, veniturile din dobânzi şi diferenţele de curs, altele decât cele aferente funcţiei de cazare/alimentaţie publică, venituri obţinute din activităţi de subfrancizare, refacturări de produse alimentare, închirieri spaţii etc., sunt considerate venituri din alte activităţi în afara celor corespunzătoare codurilor CAEN prevăzute la art. 1 din lege.
(4) Exemple privind aplicarea art. 10 din lege:
Exemplul 1: Un contribuabil care exploatează un complex hotelier compus dintr-un hotel, un restaurant, o piscină şi, separat, o staţie de betoane plăteşte impozit specific pentru veniturile obţinute din exploatarea complexului hotelier şi impozit pe profit pentru profitul impozabil obţinut din exploatarea staţiei de betoane.
Exemplul 2: Un contribuabil care exploatează un complex hotelier compus din hotel, restaurant, bar, sală polivalentă, sală de forţă/gimnastică şi, separat, într-o altă locaţie, exploatează independent, fără nicio legătură cu serviciile hoteliere, o piscină plăteşte impozit specific pentru veniturile obţinute din exploatarea complexului hotelier şi impozit pe profit pentru profitul impozabil obţinut din exploatarea piscinei independente. Dacă respectiva piscină este cuprinsă în oferta turistică, atunci şi veniturile obţinute din exploatarea ei intră în sfera impozitului specific.
Exemplul 3: Un contribuabil care exploatează un hotel de 2 stele, fără alimentaţie publică, şi un magazin de încălţăminte plăteşte impozit specific pentru veniturile obţinute din exploatarea hotelului şi impozit pe profit pentru profitul impozabil obţinut din exploatarea magazinului de încălţăminte.
Exemplul 4: Un contribuabil care exploatează un restaurant independent şi o fabrică de baterii plăteşte impozit specific pentru veniturile obţinute din exploatarea restaurantului şi impozit pe profit pentru profitul impozabil obţinut din exploatarea fabricii de baterii.
(5) Contribuabilii care desfăşoară activităţi prin intermediul unui complex hotelier şi realizează venituri din contracte de închiriere sau asociere către/cu alte societăţi reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru aceste venituri aplică sistemul de declarare şi plată a impozitului pe profit conform titlului II din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Exemplu: Un contribuabil “ALFA” desfăşoară activitatea prin complexul hotelier “Alfa” de 5* situat în Poiana Braşov, care are în structura sa trei restaurante – A, B, C. Capacitatea de cazare a complexului hotelier este de 300 de locuri.
Pentru activitatea desfăşurată prin complexul hotelier persoana juridică datorează impozit specific conform tabelului nr. 3 din anexa nr. 3 la lege, astfel:
Valoarea impozitului specific anual este: 448 * 300 = 134.400 lei.
Persoana juridică închiriază restaurantul B cu suprafaţa de 100 mp unei persoane juridice care desfăşoară activitate corespunzătoare codului CAEN 5610 – Restaurante. Veniturile lunare realizate din acest contract sunt în sumă de 5.000 lei/lună. Cheltuielile comune/an alocate acestei activităţi sunt în sumă de 18.000 lei.
Pentru veniturile realizate din închirierea restaurantului B, persoana juridică va datora impozit pe profit calculat, potrivit titlului II din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, asupra profitului impozabil determinat pe baza venitului anual realizat din contractul de închiriere, din care se deduc cheltuielile aferente respectivului venit, inclusiv cheltuielile comune alocate activităţii de închiriere.