Intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2017, precum şi a unor acte normative conexe, a stârnit o serie de discuţii, în special cu privire la modificările aduse caracterului de titlu executoriu al înscrisurilor sub semnătură privată. Schimbarea legislativă nu se aplică însă tuturor înscrisurilor, cărora legea le-a conferit deja caracter de titlu executoriu prin norme speciale, ca de exemplu contractelor de credit.

Prin Legea nr. 17/2017 s-a urmărit să se aprobe OUG nr. 1/2016, necesară pentru alinierea la decizia Curţii Constituţionale prin care a fost admisă excepţia de ne­constituţionalitate a dispoziţiilor art. 666 din Codul de procedură civilă (CPC). 

Totuşi, în mod neuzual, prin legea de aprobare au fost introduse şi anumite modificări ce exced practic ordonanţei pe care a aprobat-o, cum este şi cazul modificărilor art. 641 din CPC. Scopul şi necesitatea acestora nu a fost făcut public de către legiuitor, în expunerea de motive a legii neexistând referiri concrete la raţiunile care au stat la baza modificărilor intervenite prin legea de aprobare, modificări care nu se regăseau în OUG nr. 1/2016. Expunerea de motive a legii se limitează doar la necesitatea adoptări ordonanţei amintite.

Problema principală cu privire la care s-a căutat un răspuns a fost aceea de a şti dacă noua formulare a textului impune sau nu o condiţie suplimentară pentru a se recunoaşte caracterul de titlu executoriu unui înscris sub semnătură privată (adică şi unui contract de credit/împrumut bancar) în sensul înregistrării acestuia într-un registru public.