Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este împuternicit să aducă la cunoștința opiniei publice următoarele:
Modificarea textului privind infracțiunea de conflict de interese echivalează în practică cu dezincrimnarea acestei infracțiuni.
Pentru a ilustra această potențială consecință, arătăm că mențiunea suplimentară privind foloase patrimoniale ”necuvenite” nu este necesară pentru a atrage aplicarea legii. Folosul patrimonial este însă cuvenit/justificat ori de câte ori, printr-un contract încheiat, există drepturi și obligații corelative. În mod concret, un folos ar putea fi cuvenit/justificat având ca rezultat eludarea completă a legii. Spre exemplu, parlamentarul care și-a angajat soția sau fiii la cabinetul său, iar aceștia au prestat efectiv activitatea pentru care au fost angajați, remunerarea lor fiind cuvenită, sau primarul care a încheiat un contract cu firma de dezăpezire a fiului său, iar aceasta a desfășurat activitatea de dezăpezire pe străzile comunei. Introducând în proiect elementul „necuvenit”, textul constituie în fapt a doua incriminare a infracțiunii de abuz în serviciu. Ori legiuitorul nu a urmărit să reglementeze a doua oară conduita abuzivă, ci lipsa de moralitate la luarea deciziei de către funcţionar în gestionarea banului public, respectiv drenarea fondurilor către firmele dedicate aparținând soţului/soţiei, rudelor și celorlalte categorii de persoane prohibite de lege.
Totodată, cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, prin stabilirea în mod arbitrar a unui prag minim de 200.000 lei al prejudiciului cauzat prin infracțiune, s-ar produce practic o dezincriminare cu consecințe grave, care ar scoate din sfera ilicitului penal o multitudine de încălcări ale legii.
O altă vulnerabilitate în cazul infracţiunii de abuz în serviciu este şi aceea că acţiunea penală se pune în mişcare doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, situaţie care ar arunca în derizoriu incriminarea faptei întrucât de multe ori autorul este chiar reprezentantul legal al persoanei juridice vătămate prin infracţiune. Mai mult decât atât, instituţia plângerii prealabile vizează în esenţa ei situaţia persoanelor fizice vătămate, nu a celor juridice.
Având în vedere prevederile constituţionale, precum şi dimensiunea consecinţelor adoptării acestor reglementări, apreciem că nu se justifică urgenţa promovării acestor acte normative printr-o ordonanţă a Guvernului, cu atât mai mult cu cât nu au fost în prealabil consultate într-o manieră transparentă entităţile implicate în aplicarea lor.