Există cazuri în care persoana interesată nu se poate prezenta la judecarea acesteia din diferite motive. Legislaţia, art. 466 C. de procedură penală, prevede două cazuri de judecată în lipsă, atunci când persoana nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, respectiv când a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.
Caz practic
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel, Secţia I penală, persoana condamnată A. a solicitat redeschiderea procesului penal judecat de Curtea de Apel, desfiinţarea de drept a deciziei nr. 825 din 10 iunie 2015 şi rejudecarea cauzei de la faza procesului în care se afla cauza în şedinţa din data de 4 martie 2015. În motivarea cererii, s-a invocat faptul că petentul s-ar fi aflat în situaţia prevăzută de lege, respectiv lipsa de la proces şi, de asemenea, nu a avut apărător ales şi a refuzat să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu.
Petentul a arătat că la termenul din data de 4 martie 2015 a fost scos din sala de judecată în timpul şedinţei şi nu a fost rechemat până la sfârşitul acesteia, în lipsa sa având loc şi două audieri ale inculpaţilor, situaţie în care prezenţa sa ar fi fost imperios necesară. În una dintre notele scrise s-a invocat o situaţie similară, care ar fi existat la termenul de judecată din data de 15 mai 2015, când prezenţa sa a fost una formală, neavând dreptul să vorbească, să intervină şi să aducă lămuriri.
S-a susţinut că această veritabilă lipsă de la proces i-a adus atingere dreptului la apărare, instituţia redeschiderii procesului penal având tocmai scopul ca orice inculpat să aibă dreptul la un proces echitabil, desfăşurat în condiţii de contradictorialitate şi oralitate, cu respectarea principiului egalităţii armelor şi a prezumţiei de nevinovăţie.
Curtea de Apel Bucureşti a constatat că petentul nu se încadrează in unul din cele două cazuri când se consideră ca judecat în lipsă.
Astfel, cu privire la prima teză, s-a reţinut că rezultă cu certitudine că petentul, inculpat în dosarul penal, a fost citat la proces, având cunoştinţă de existenţa acestuia şi prezentându-se la termenele de judecată fixate în cauză. Cu privire la cea de-a doua teză, de asemenea, nu s-a putut reţine incidenţa acesteia, neputându-se aprecia că petentul a lipsit de la judecarea cauzei, în condiţiile în care, dimpotrivă, acesta a fost prezent la termenele de judecată fixate în cauză.
În concluzie, dacă ne raportăm la ştirile juridice, redeschiderea procesului penal este un remediu procesual oferit acelor persoane care au fost judecate în lipsă, în sensul că nu au fost prezente la judecată, fie pentru că nu au aflat de existenţa cauzei, fie pentru că s-au aflat într-o imposibilitate obiectivă de a se prezenta în faţa instanţei şi de a anunţa despre această împrejurare. Tocmai această lipsă la judecată le-a pus în imposibilitatea exercitării dreptului la apărare prin faptul că nu au avut posibilitatea de a-şi expune poziţia faţă de învinuirea formulată împotriva lor şi nu şi-au putut exercita celelalte drepturi garantate de lege. Or, lipsa de la un termen de judecată nu înseamnă că persoana respectivă nu ar putea să beneficieze de aceste drepturi, prezenţa la celelalte termene sau chiar faptul că are cunoştinţă de existenţa procesului penal (chiar dacă şi-ar exercita dreptul oferit de lege de a fi judecată în lipsă) oferindu-i posibilitatea reală de exercitare a dreptului la apărare în forma dorită.