O societate se poate dizolva în cazul în care a expirat perioada de timp pentru care a fost înfiinţată, nu se poate realiza obiectul de activitate, societatea este declarată nulă, prin hotărârea adunării generale, în caz de faliment dar şi prin hotărâre a instanţei în anumite condiţii stabilite de lege. Cazurile în care instanţa poate pronunţa dizolvarea societăţii sunt prevăzute în art. 237 din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990.
La cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care: societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni; acţionarii/asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut ori reşedinţa cunoscută; nu mai sunt îndeplinite condiţiile referitoare la sediul social, inclusiv ca urmare a expirării duratei actului care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social ori transferului dreptului de folosinţă sau proprietate asupra spaţiului cu destinaţie de sediu social.
În acest ultim caz, când nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la sediul social, trebuie să avem în vedere unele aspecte. Astfel, dacă la momentul formulării cererii de dizolvare, societatea nu își îndeplineşte obligația de a înregistra la Oficiul Registrului Comertului dovada prelungirii sediului avut anterior, însă ulterior dacă se îndeplineşte obligația ce îi revenea, potrivit dispozițiilor legale, în sensul că a depus cererea de înregistrare a mențiunii prin care se atestă dreptul de folosință asupra spațiilor cu destinație de sediul social la Oficiul Registrului Comertului, obligaţia se consideră legal îndeplinită.
În consecinţă, dacă se înlătură această omisiune, măsura de dizolvare a societăţii nu se mai justifică.