Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, în cazul încălcării normelor de competenţă teritorială relativă aceasta poate fi invocată doar de către pârât şi numai prin întâmpinare sau dacă întâmpinarea nu e obligatorie cel mai târziu la primul termen de judecată.

Potrivit art. 129 alin. (3) C. procedură civilă, instanţa nu poate să invoce din oficiu excepţia, tocmai datorită faptului că ea este o excepţie relativă.

Nici reclamantul nu este în drept să invoce această excepţie deoarece, potrivit art. 130 alin. (3) C. Procedura civilă, în cazul în care necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei.

Trebuie să facem diferenţa între cazurile de competenţă teritorială relativă şi cele exclusive. În cazurile de competenţă teritorială exclusivă instanţa poate invoca din oficiu această excepţie. Ca exemple de competenţa exclusivă putem enumera cererile privitoare la drepturile reale imobiliare care se introduc doar la instanţa în a cărei circumscripţii este situat imobilul, sau în materie de moştenire acestea fiind de competenţa exclusivă a instanţei celei din urmă domiciliu al defunctului. Cazurile de competenţă teritorială sunt prevăzute în Capitolul II din C. Procedură civilă.