Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. 341 alin. (6) lit. c) şi, prin extindere, ale art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală.

Dispoziţiile respective se referă la plângerea împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală.

Potrivit art. 341 alin.(6) lit.c), “în cauzele în care nu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluţii: […] c) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea”.

Potrivit art. 341 alin.(7) pct.2 lit.d), “în cauzele în care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, judecătorul de cameră preliminară: […] 2. verifică legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancţionează potrivit art.280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii şi: […] d) admite plângerea şi schimbă temeiul de drept al soluţiei de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situaţie mai grea pentru persoana care a făcut plângerea”.

În urma deliberărilor, cu unanimitate de voturi, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.341 alin.(6) lit.c) şi, prin extindere, ale art.341 alin.(7) pct.2 lit.d) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale prin împiedicarea accesului la justiţie în cazul soluţiilor de renunţare la urmărirea penală.

Decizia Curţii Constituţionale este definitivă şi general obligatorie.