Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice a lansat în dezbatere publică proiectul de Hotărâre de Guvern privind aprobarea Strategiei Naționale de Învățare pe Tot Parcursul Vieții 2015-2020.
Învățarea pe tot parcursul vieții (ÎPV) este un proces continuu de oportunități flexibile de învățare, corelând învățarea și competențele dobândite în instituțiile formale cu dezvoltarea competențelor în contexte non-formale și informale, în special la locul de muncă. Acesta reflectă un concept de învățare neîntreruptă, oricând și oriunde. Deși conceptul s-a modificat de-a lungul timpului, raționamentul de bază rămâne același: oamenii trebuie să își actualizeze competențele, ca indivizi, cetățeni și angajați. Acest lucru este esențial pentru a sprijini competitivitatea în contextul unei economii globale a cunoștințelor, bazată pe tehnologie și pentru a promova integrarea socială și participarea la o societate democratică.
Comparând performanța României cu progresul înregistrat în alte State Membre, România înregistrează una dintre cele mai scăzute creșteri medii ale ratei de participare și are performanțe sub progresul minim cerut de Comisia Europeană (COM). Astfel, doar 1,6% din adulți (cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani) din România au participat la ÎPV, comparativ cu media UE27 de 8,9%, în 2011. În perioada 2007-2013, rata de participare a adulților la ÎPV a crescut ușor, de la 1,3% la 1,8%. Obiectivul național al României pentru învățarea pe tot parcursul vieții este de a crește participarea la 10% până în 2020.
Prin Proiectul de Strategie de Învățare pe Tot Parcursul Vieții 2015-2020 se propune o viziune globală asupra dezvoltării/consolidării întregului sistem de educație și formare profesională, adresat participanților la învățarea pe tot parcursul vieții. În același timp, având în vedere complexitatea domeniului educație și multiplele nevoi ale acestuia, precum și importanța formării profesionale, MECȘ a aprofundat măsurile dedicate reducerii ratei părăsirii timpurii a școlii și dezvoltării învățământului profesional și tehnic în două strategii complementare prezentei: Strategia privind reducerea părăsirii timpurii a școlii în România și Strategia educației și formării profesionale din România pentru perioada 2015 -2020.
Proiectul de Strategie de Învățare pe Tot Parcursul Vieții 2015 -2020 vizează, în linii mari, două tipuri de grupuri țintă: beneficiarii principali ai ÎPV și organizațiile și agențiile de implementare, care sunt de așteptat să joace un rol important în creșterea oportunităților pentru ÎPV. Beneficiarii principali includ: persoane cu competențe nerecunoscute inclusiv persoane care trăiesc în străinătate, participanți adulți în învățământul profesional și tehnic continuu, grupuri dezavantajate sau subreprezentate (de exemplu: șomeri, persoane care au părăsit timpuriu școala, populația de etnie romă, angajați în vârstă). Dintre organizațiile și agențiile de implementare menționăm: Autoritatea Națională pentru Calificări, Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, universități, unități de învățământ profesional și tehnic, Centre de evaluare, Centre comunitare de învățare permanentă ș.a.
Proiectul de strategie propune trei piloni strategici care includ direcții de acțiune adecvate pentru a depăși constrângerile cu care se confruntă ÎPV: (i) acces și stimulente pentru participare; (ii) calitate și relevanță și (iii) parteneriate pentru o mai bună informare. Direcțiile de acțiune cuprinse în cadrul acestor piloni abordează direct constrângerile identificate privind participarea la ÎPV: informații imperfecte, stimulente insuficiente și capacitate inadecvată, încadrându-se în una sau mai multe categorii de instrumente pentru intervenție guvernamentală: coordonare, finanțare și reglementare.
Scopul acestei strategii este de a oferi tuturor persoanelor, pe întreaga durată a vieții acestora, oportunitatea participării depline la viața economică, socială și civică și de a le permite să-și exploateze potențialul personal. Aceasta vizează atât beneficiile sociale, cât și economice ale învățării pe tot parcursul vieții, pentru creșterea ratei de ocupare prin încurajarea furnizorilor de formare, recunoașterea și validarea învățării anterioare. Strategia va contribui la creșterea nivelului de educație a adulților, cât și al celor care au părăsit prematur școala. Implementarea acestei strategii va conduce la dezvoltarea de parteneriate între toate părțile interesate în domeniul învățării pe tot parcursul vieții și creșterea relevanței sistemelor de educație și formare profesională pentru piața muncii. De asemenea, implementarea strategiei va contribui la susținerea principalului obiectiv strategic al României pentru anul 2020 – ca cel puțin 10 procente din populația adultă (cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani) să participe la activități de învățare pe tot parcursul vieții.
Adoptarea prezentului act normativ va asigura predictibilitatea și continuitatea în implementarea politicilor publice în domeniu, ceea ce va conduce la creșterea relevanței și calității programelor ÎPV din România pentru indivizi și pentru piața muncii. Creșterea relevanței în domeniul ÎPV presupune o bună înțelegere a nevoilor pieței muncii; capacitatea de a concepe și reconcepe programe, astfel încât să răspundă nevoilor angajatorilor și ale societății; mecanisme de feedback care să permită îmbunătățirea și inovarea permanentă și inițiative puternice de responsabilizare, incluzând stimulente și recompense pentru asigurarea unei calități ridicate.
De asemenea, prin măsurile de informare și conștientizare, prin utilizarea de granturi și stimulente financiare/ subvenții, combinate cu o consiliere intensivă pentru a-i ajuta pe potențialii cursanți să facă alegeri bune, adoptarea prezentului act normativ va asigura creșterea participării la ÎPV. Implementarea strategiei pentru ÎPV este de așteptat să aibă impact asupra unui număr de aproximativ 1,6 milioane de persoane, în perioada 2015-2020.
Printre grupurile-țintă vizate de strategie se află și grupurile dezavantajate sau slab reprezentate, precum populația de etnie romă, femeile, populația din mediul rural, angajații în vârstă de peste 45 ani, persoanele sub 24 ani care au părăsit timpuriu școala, șomerii pe termen lung și scurt, adulții cu vârsta de peste 40 de ani și cu un nivel scăzut de calificare, tinerii în tranziție de la sistemul de învățământ la piața muncii.