Potrivit unei decizii a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), statele membre pot obliga resortisanţii ţărilor terţe rezidenţi pe termen lung să promoveze un examen de integrare civică.

Astfel, CJUE a analizat cazul a două resortisante ale unor ţări terţe care, de la 14 noiembrie 2008 şi, respectiv, de la 8 iunie 2007, sunt titulare de permise de şedere de rezident pe termen lung în Ţările de Jos.

Aceste două persoane au formulat acţiuni împotriva unor decizii prin care erau obligate să promoveze un examen de integrare civică într-un termen stabilit sub sancţiunea aplicării unei amenzi, pentru a demonstra dobândirea de aptitudini de limbă neerlandeză, în scris şi oral, precum şi o cunoaştere suficientă a societăţii olandeze.

Conform unei directive a Uniunii, statele membre acordă statutul de rezident pe termen lung resortisanţilor ţărilor terţe care au avut reşedinţa legală şi fără întrerupere pe teritoriul lor timp de cinci ani înainte de a depune cererea.

Prin urmare, Tribunalul central de contencios administrativ, Ţările de Jos, sesizat cu litigiul în apel, a exprimat îndoieli în privinţa conformităţii obligaţiei de integrare civică în raport cu directiva, şi a solicitat Curţii de Justiţie să se pronunţe dacă, după acordarea statutului de rezident pe termen lung, statele membre pot să pună condiţii de integrare sub forma unui examen de integrare civică, sancţionat printr-un sistem de amenzi.

Curtea a stabilit că “directiva nu se opune impunerii obligaţiei de a promova un examen de integrare civică, cu condiţia însă ca modalităţile de aplicare a unei astfel de obligaţii să nu fie susceptibile să pună în pericol realizarea obiectivelor directivei“.

Cu privire la amendă, Curtea a precizt că “cuantumul maxim al acesteia atinge un nivel relativ ridicat, respectiv 1.000 de euro, şi că această amendă poate fi aplicată de fiecare dată când termenele stabilite pentru promovarea examenului de integrare civică se împlinesc fără ca acest examen să fie promovat, iar aceasta fără nicio limită, până când resortisantul ţării terţe vizat promovează examenul menţionat“.

Totodată, resortisanţii ţărilor terţe în cauză vor suporta taxele de înscriere pentru susţinerea examenului, precum şi cheltuielile de pregătire a acestuia.