Avocatul Poporului a formulat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie un recurs în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv ale art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, şi anume stabilirea înţelesului termenului de “nevăzător”.

Avocatul Poporului a promovat acest recurs în interesul legii întrucât Legea nr. 263/2010 şi Legea nr. 19/2000 au fost interpretate şi aplicate diferit, atât la nivelul caselor teritoriale de pensii, cât şi la nivelul instanţelor judecătoreşti, situaţie ce a determinat în unele cazuri stabilirea unor debite de 50.000 şi chiar 65.000 de lei.

Astfel, magistraţii au avut două moduri de a interpreta termenul de “nevăzător”.

“Într-o primă opinie, formulată de către o parte din instanţele de judecată, termenul de “nevăzător” se referă exclusiv la persoanele cu grad de handicap grav, iar persoanelor cu handicap vizual accentuat/mediu nu le sunt aplicabile prevederile privind “nevăzătorii”. Într-o altă opinie, exprimată de către alte instanţe judecătoreşti, prevederile art. 59 din Legea nr. 263/2010, respectiv ale art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 sunt aplicabile atât persoanelor cu handicap vizual grav, cât şi celor cu handicap accentuat“, se precizează în recurs.

Avocatul Poporului susţine că dispoziţiile art. 59 din Legea nr. 263/2010 şi art. 47 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 se aplică şi persoanelor cu grad de handicap accentuat.