În Monitorul Oficial nr. 198 din 25 martie 2015 a fost publicată Legea nr. 53/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

Potrivit legii, se introduce un nou alineat la art. 27 care prevede: “Termenul de protecţie a unei compoziţii muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supravieţuitor dintre textier şi compozitor, indiferent dacă aceştia au fost sau nu desemnaţi drept coautori, cu condiţia ca contribuţia adusă respectivei compoziţii muzicale cu text să fi fost creată în mod special pentru aceasta.”

Prin introducerea art. 102*1 se menţionează:

“(1) În cazul în care, la 50 de ani de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, la 50 de ani de la comunicarea legală a acesteia către public, producătorul fonogramei nu oferă copii ale fonogramei spre vânzare într-o cantitate suficientă sau nu pune fonograma la dispoziţia publicului, prin cablu sau fără cablu, în aşa fel încât membrii publicului să aibă acces individual din locul şi momentul alese, artistul interpret sau executant poate rezilia contractul prin care a cesionat unui producător de fonograme drepturile asupra fixării executării sale, denumit în continuare contract de cesiune.

(2) Dreptul de reziliere a contractului de cesiune poate fi exercitat cu condiţia ca producătorul, în termen de un an de la notificarea de către artistul interpret sau executant a intenţiei sale de a rezilia contractul de cesiune în temeiul alin. (1), să nu desfăşoare cele două activităţi de exploatare prevăzute la alin. (1).

(3) Dreptul de reziliere nu poate face obiectul unei renunţări din partea artistului interpret sau executant.

(4) În cazul în care pe fonogramă sunt înregistrate interpretările mai multor artişti interpreţi sau executanţi, aceştia îşi pot rezilia contractele de cesiune în conformitate cu legislaţia naţională aplicabilă. în cazul în care contractul de cesiune se reziliază în temeiul prezentului articol, drepturile producătorului de fonograme asupra fonogramei încetează.

(5) În cazul în care contractul de cesiune prevede dreptul artistului interpret sau executant la o remuneraţie unică, acesta are dreptul de a primi de la producătorul de fonograme o remuneraţie suplimentară anuală pentru fiecare an întreg imediat următor celui de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, celui de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public.

(6) Dreptul de a obţine o remuneraţie anuală suplimentară nu poate face obiectul unei renunţări din partea artistului interpret sau executant.

(7) Suma totală pe care producătorul de fonograme trebuie să o aloce pentru plata remuneraţiei suplimentare anuale prevăzute la alin. (5) corespunde unui procent de 20% din veniturile pe care producătorul de fonograme le-a obţinut în cursul anului anterior celui pentru care se plăteşte remuneraţia, din reproducerea, distribuirea şi punerea la dispoziţie a fonogramelor respective, după cel de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public.

(8) Producătorii de fonograme trebuie să furnizeze, la cerere, artiştilor interpreţi sau executanţi care sunt îndreptăţiţi la plata remuneraţiei suplimentare anuale orice informaţie necesară pentru asigurarea plăţii respectivei remuneraţii.

(9) Dreptul de a obţine remuneraţia suplimentară anuală, astfel cum este prevăzut la alin. (5), este gestionat de organismele de gestiune colectivă.

(10) În cazul în care un artist interpret sau executant are dreptul la o remuneraţie plătită treptat, nici plăţile în avans, nici reducerile definite în contract nu se deduc din plăţile efectuate către artist după cel de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală către public a acesteia.”