În Monitorul Oficial, Partea I, nr. 663 din 29 octombrie 2013, puteţi găsi o decizie a Curţii Constituţionale pentru care vechea zicală “unde dai şi unde crapă” se aplică de minune. Mai exact, la 23 iulie, Avocatul Poporului, numai cu intenţii bune faţă de ai noştri profesori, a sesizat forul constituţional cu privire la neconformitatea cu legea supremă a anumitor dispoziţii ale Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, ce nu permitea anumitor profesori pensionari să cumuleze pensia cu drepturile salariale, aşa cum, ca regulă generală, este permis. Cum este datoria noastră să vă ţinem la curent nu doar cu ultimele noutăţi legislative, ci şi cu privire la modul în care s-a ajuns la ele, vă invit să analizăm surpriza pe care Curtea Constituţională a descoperit-o în spatele dispoziţiilor cu pricina.
Noutati legislative: cum să faci dreptate?
Să o luăm de la bun început:
după cum spuneam, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională la 23 iulie 2013, susţinând neconstituţionalitatea articolului 284 alin. (7) din Legea Educaţiei nr. 1/2011 din Monitorul Oficial nr. 18/2011, care suna în felul următor:
Personalului didactic care a avut calitatea de titular şi care nu a depăşit cu 3 ani vârsta de pensionare i se poate recunoaşte această calitate de către consiliul de administraţie, conform metodologiei prevăzute la alin. (6), cu condiţia renunţării la pensie pe perioada cât rămâne titular.
Aşadar, problema este în felul următor: profesorii pensionari din sistemul preuniversitar au posibilitatea de a rămâne la catedră încă trei ani peste vârsta de pensionare. Pot face acest lucru, dacă există o hotărâre a consiliului de administraţie, care să le confere calitatea de titular pe un anume post. Dacă optează pentru a rămâne, însă, trebuie să renunţe la pensie, nu pot cumula pensia cu drepturile salariale, aşa cum, ca şi regulă generală, se poate face, după cum stabileşte Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (articolul 118 alin. (1) lit. a). Aceasta este neconstituţionalitatea pe care Avocatul Poporului o invocă, în baza articolului 16 alin. (1) din Constituţie, care stabileşte că “Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.”
Avocatul Poporului poate să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la orice neconformitate a unei legi sau ordonanţe cu dispoziţiile Constituţiei. Însă, odată sesizată, Curtea nu este ţinută să analizeze textul de lege supus discuţiei numai din punctul de vedere propus de Avocatul Poporului, ci poate să descopere şi vreun alt aspect neconstituţional. Ceea ce a şi făcut în acest caz, rezultatul fiind neaşteptat.
Mai întâi, Curtea analizat problema cumulului salariulului cu pensia; un profesor pensionat poate să predea în continuare, existând trei posibilităţi pentru el:
- Fie să predea în continuare, fiind plătit cu ora – profesorul plătit cu ora nu are, însă, toate celelalte drepturi ale profesorului titular: drept la concediu de odihnă, la pretransfer, etc; de asemenea, nu dispune de siguranţa continuităţii la aceeaşi şcoală;
- Fie să fie menţinut pe postul pe care era titular la momentul pensionării, până la maxim trei ani peste vârsta de pensionare (de 65 de ani);
- Ori, un profesor care a deţinut calitatea de titular poate să ocupe un post de titular (altul decât cel pe care el îl deţinuse: de exemplu, la altă şcoală sau la aceeaşi şcoală, dar la altă materie) în baza unei decizii a Consiliului De Administraţie; ocuparea se va face în limita celor 3 ani peste vârsta de pensionare şi cu condiţia renunţării la pensie.
Prin analogie, aceeaşi este situaţia şi în învăţământul universitar, în care profesorul pensionat poate fie să predea cu ora, fie să fie menţinut ca în ultimele două situaţii de mai sus, însă, fără a exista o limită de vârstă: profesorul universitar poate, deci, să continue să predea indiferent de vârstă, contractul său fiind încheiat pe o perioadă determinată de un an ce poate fi prelungită anual, în baza uni evaluări academice.
Atât în mediul preuniversitar, cât şi în cel universitar, legea spune că se poate recurge la această metodă de ocupare a posturilor vacante de titular numai dacă acestea nu pot fi ocupate altfel; şi în motivarea legii, se vorbeşte despre dificultăţile pe care sistemul de învăţământ le întâmpină în a-şi ocupa multiplele locuri vacante.
Este evident că deja nu mai vorbim despre cât de dreaptă este dispoziţia privind cumulul salariului cu pensia, problema statutului de titular al profesorului pensionat fiind, se pare, mai pregnantă. Să ne clarificăm, mai exact, ce înseamnă profesor titular, cum se dobândeşte calitatea şi de ce drepturi beneficiază (aspecte pe care, de altfel, analiza Curţii s-a canalizat).
Profesorul titular este cel care încheie un contract de muncă pe perioadă nedeterminată cu unitatea de învăţământ. El se bucură, aşadar, de continuitate pe postul ocupat, şi nu numai; conform art. 252 din Legea 1/2011 din Monitorul Oficial nr. 18/2011, în situaţia restrângerii de activitate, el are dreptul de a cere transferul la o altă unitate de învăţământ, sau de a fi repartizat pe un alt loc vacant. O restrângere de activitate poate apărea atunci când numărul de elevi este atât de mic, încât, să zicem, o şcoală este desfiinţată, sau când numărul de ore al profesorului a scăzut la mai puţin de jumătate de normă (norma este de 18 ore pe săptămână ) şi nu există posibiltatea de completare a orelor într-o unitate apropiată. În toate aceste situaţii, calitatea de titular a profesorului se menţine, aşadar, am putea spune că poziţia de titular este cea mai avantajoasă pe care un profesor o poate avea.
Şi, ce este mai important, tot conform Legii Educaţiei, un post vacant de titular se ocupă numai prin concurs la nivelul unităţii şcolare; aşadar, până şi profesorul angajat al acelei şcoli, dar care nu este titular, trebuie să susţină examenul pentru a ocupa postul de titular.
Şi acum, ajungem la miezul problemei; cel de-al treilea caz de mai sus stabileşte, practic, o nouă metodă de a ocupa un post de titular: Consiliul de Administraţie al unei şcoli are, în baza acestui text legal, prerogativa de a numi un profesor pensionat ca titular, fără ca acesta să susţină un examen. Pe lângă faptul că acest act de numire lasă loc la foarte mult subiectivism, ne putem imagina cum unui profesor tânăr, ce lucrează la o anumită şcoală pe post de suplinitor (deoarece, deşi a promovat examenul naţional de accedere în profesie, acesta este postul pe care l-a găsit vacant în respectiva zonă), i se refuză, astfel, posibilitatea de a ocupa un post definitiv.
Aşadar, legea, prin acea dispoziţie, inventa un nou tip de titular, “titularul numit” care, pe lângă faptul că punea problema acestui act de numire foarte neclar, contrazicea ideea pe care Legea Educaţiei o avea asupra titularului, şi anume de angajat pe perioadă nedeterminată, acest nou titular având un contract pe perioadă determinată. De asemenea, în mediul universitar, practic, această dispoziţie oferea posibilitatea ca un post de titular să fie ocupat pentru totdeauna, pe perioada vieţii profesorului. Ne-dreptatea privind obligarea acestui titular de a renunţa la pensie a început să pălească, nu?
Aşadar, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate, dar nu în baza problemei pensiei, pe care Avocatul Poporului a ridicat-o, ci în baza celor prezentate. Constatându-se neconstituţionalitatea întregului text supus analizei, problema pensiei a rămas fără obiect, însă instituţia “titularului numit “a fost înlăturată. Atenţie, însă, posibilitatea menţinerii titularului pe postul său încă există.
Concluzie
Pe lângă a vă pune în gardă cu privire la aceste noutăţi legislative, sperăm că articolul de faţă v-a ajutat să vă faceţi o minimă idee asupra controlului pe care Curtea Constituţională îl exercită asupra legilor. Pe lângă faptul că orice persoană poate sesiza Avocatul Poporului cu privire la nelegalitatea unui act normativ, puteţi ridica o excepţie de neconstituţionalitate în orice proces pe care îl aveţi pe rol, sesizând, astfel, Curtea Constituţională. Aşadar, dumneavoastră, o persoană privată, puteţi obţine modificarea unui act normativ ce se aplică tuturor. Mai multe despre acest mecanism, însă, într-un articol viitor.