Ministerul Finanţelor Publice a supus dezbateri hotărârea pentru modificarea şi completarea Anexei nr. 1 şi nr.2 ale Hotărârii Guvernului nr. 717/2009 privind aprobarea normelor de implementare a programului “Prima casă”.

Prin proiectul de act normativ supus aprobării, se propune introducerea la nivelul normelor metodologice a dispoziţiilor care să permită gestionarea eficientă a plafoanelor de garantare reutilizate în cadrul programului Prima casă, astfel că finanţatorii care au optat pentru reutilizarea plafonului în condiţiile împărţirii riscurilor şi pierderilor între finanţator şi stat, au obligaţia de a consuma plafonul reutilizat până la data de 31 decembrie 2013.

De asemenea se propune efectuarea corelărilor necesare sub aspect terminologic, în raport de dispoziţiile noului Cod civil, care a înlocuit vechea denumire a garanţiei reale mobiliare de “gaj pe conturi” cu cea de “ipotecă mobiliară pe conturi”.

Se propune clarificarea unor aspecte legate de daunele parţiale produse locuinţelor achiziţionate sau construite în cadrul programului, pentru despăgubirile a căror valoare este de până la 20% din suma asigurată, fără a depăşi echivalentul în lei al sumei de 10.000 euro, caz în care societatea de asigurare va efectua plata direct către proprietarul locuinţei, căruia îi revine obligaţia de a readuce locuinţa în starea existentă la momentul încheierii poliţei de asigurare.

Totodată, la nivelul normelor metodologice de aplicare a programului Prima casă, se propune reglementarea unui mecanism care să asigure un tratament egal pentru beneficiarii care au achiziţionat o locuinţă de la un dezvoltator imobiliar, care poate oferi la schimb o altă locuinţă corespunzătoare calitativ, în raport cu cei care au achiziţionat locuinţa de la o persoană fizică spre exemplu, care nu are această posibilitate, dar în cazul cărora va fi posibilă accesarea programului pentru a doua oară.

Finanţatorul îşi va exprima acordul fie în numele şi contul statului, fie în nume şi cont propriu şi în numele şi contul statului pentru înlocuirea garanției instituite în cadrul programului dacă locuința achiziționată inițial este sau, după caz, a devenit improprie cerințelor de locuit ale unei persoane sau familii datorită constatării viciilor ascunse sau ca urmare a producerii unui risc asigurat.

În vederea exprimării acordului, finanțatorul va verifica existența documentelor justificative privind viciile ascunse sau a documentelor din care rezultă că valoarea daunelor constatate și evaluate este mai mare de 50% din valoarea creditului acordat inițial, după caz, precum și îndeplinirea condiției privind valoarea noii locuințe aduse în garanție, care trebuie să fie cel puțin egală cu valoarea creditului contractat, la care se adaugă valoarea avansului.

Finanţatorul îşi va exprima acordul fie în numele şi contul statului, fie în nume şi cont propriu şi în numele şi contul statului, pentru ridicarea interdicţiei de înstrăinare și/sau pentru cesionarea sumelor provenite din plata drepturilor de despăgubire de către asigurator în vederea achiziționării unei noi locuințe în cadrul Programului.

Întrucât în practică, au existat câteva situații în care, după aprobarea sau respingerea cererii de plată a garanției, situația financiară a beneficiarului s-a îmbunătățit, iar finanțatorii au aprobat repunerea acestora în beneficiul graficului de eșalonare aferent contractului de credit, pentru a proteja resursele bugetare și în același timp pentru a răspunde unor situații sociale, se propune reglementarea următorului mecanism de repunere a beneficiarului în situația anterioare aprobării/respingerii cererii de plată a garanției:

După aprobarea sau respingerea cererii de plată, în cazuri temeinic justificate, finanţatorul poate aproba o singură dată cererea beneficiarului privind repunerea în toate drepturile şi obligaţiile prevăzute în contractul de credit.

În cazul în care garanţia a fost plătită, finanţatorul solicită Ministerului Finanţelor Publice comunicarea sumei pe care trebuie să o restituie în contul Ministerului Finanţelor Publice, inclusiv accesoriile creanţei bugetare.

Finanţatorul poate formula solicitarea de repunere în termen de maximum 2 ani de la data emiterii deciziei privind aprobarea/respingerea cererii de plată a garanţiei.

Ministerul Finanţelor Publice solicită organelor competente ale ANAF transmiterea de informaţii privind sumele recuperate în contul creanţei bugetare rezultate din plata garanţiei, pe care le comunică finanţatorului.

Sumele recuperate de organele fiscale de la beneficiar în perioada în care creanţa bugetară s-a aflat în debit la ANAF, se compensează cu valoarea de executare a garanţiei pe care finanţatorul trebuie să o restituie.

După primirea sumei reprezentând valoarea de executare a garanţiei, a celorlalte accesorii ale creantei bugetare, calculate conform prevederilor Codului de Procedura Fiscala, precum şi a cheltuielilor de executare, dacă este cazul, Ministerul Finanţelor Publice solicită organelor competente ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală încetarea sau, după caz neînceperea procedurilor de executare silită.

La solicitarea finanţatorului, după analiza documentelor justificative, FNGCIMM emite o decizie privind repunerea beneficiarului în drepturile şi obligaţiile aferente contractului de garantare.