GUVERNUL ROMÂNIEI

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ

privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ – teritoriale

 Având în vedere:

– prevederile art. 85 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acesteia, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice aveau obligaţia să elaboreze proiectul de lege specială referitor la criza financiară şi insolvenţa unităţilor – administrativ teritoriale;
– volumul mare al arieratelor înregistrate de unităţile/subdiviziunile administrativ – teritoriale faţă de furnizorii de bunuri, servicii şi lucrări;
– necesitatea deblocării activităţii furnizorilor de bunuri, servicii şi lucrări care au de recuperat de la autorităţile administraţiei publice locale sume ce reprezintă arierate;

– prevederile Acordului stand – by dintre România şi Fondul Monetar Internaţional, referitoare la reducerea arieratelor unităţilor/subdiviziunilor administrativ – teritoriale;
– necesitatea reglementării procedurii privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor/subdiviziunilor administrativ – teritoriale, modul de implicare a instituţiilor abilitate în redresarea economico – financiară a unităţii administrativ – teritoriale în situaţia de criză financiară şi de insolvenţă, drepturile şi obligaţiile creditorilor unităţii/subdiviziunii administrativ – teritoriale, precum şi drepturile şi obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale,

întrucât toate aceste aspecte vizează interesul public şi constituie situaţii urgente şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,

luând în considerare faptul că neadoptarea prezentei ordonanţe de urgenţă duce la nerespectarea angajamentelor asumate cu organismele financiare internaţionale, cu efecte negative ce decurg din aceasta,

în considerarea faptului că aspectele mai sus menţionate constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, impunându-se adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor asumate,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

CAPITOLUL II Criza financiară

CAPITOLUL III Insolvenţa

CAPITOLUL IV Prevederi referitoare la sectoarele municipiului Bucureşti

CAPITOLUL V Contravenţii, infracţiuni şi pedepse

CAPITOLUL VI Dispoziţii tranzitorii şi finale

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. – Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul general şi procedurile colective pentru acoperirea pasivului unităţilor administrativ – teritoriale aflate în criză financiară sau în insolvenţă.

 

Art. 2. – În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

 

a) administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică, practician în insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnat să exercite atribuţiile prevăzute la art. 39 pe toată perioada derulării procedurii de insolvenţă;

b) autoritatea deliberativă este consiliul local al comunei, al oraşului, al municipiului, consiliul judeţean, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, respectiv consiliul local al subdiviziunii administrativ – teritoriale;

c) creanţa este dreptul creditorului de a pretinde de la debitor executarea unei obligaţii şi constituie un activ pentru creditor şi un pasiv pentru debitor;

d) creanţa certă este creanţa a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta;

e) creanţa lichidă şi exigibilă este o creanţă al cărei cuantum este determinat prin însuşi actul de creanţă sau este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau/şi al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, a cărei scadenţă a expirat, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de un calcul special;

f) creanţele bugetare locale reprezintă creanţele provenind din impozite şi taxe locale, contribuţii, amenzi, chirii, redevenţe şi alte venituri bugetare, precum şi majorările de întârziere datorate bugetelor locale;

g) creanţele garantate sunt creanţele persoanelor fizice sau persoanelor juridice care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele beneficiare ale garanţiilor reale;

h) creanţele salariale sunt creanţele ce izvorăsc din raporturi de muncă între debitor şi angajaţii acestuia;

i) tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele născute înainte de data deschiderii procedurii, curente, scadente, inclusiv sub condiţie acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. În tabel sunt menţionate atât suma solicitată de către creditor, cât şi suma acceptată şi rangul de preferinţă;

j) tabelul definitiv de creanţe este tabelul care cuprinde toate creanţele asupra debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor. În acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă şi rangul de prioritate al creanţei;

k) creditorul este persoana fizică sau persoana juridică, titular al unui drept de creanţă asupra patrimoniului unităţii administrativ – teritoriale, cu excepţia bunurilor proprietate publică, şi care a solicitat, în mod expres, instanţei să îi fie înregistrată creanţa în tabelul definitiv de creanţe sau în tabelul definitiv consolidat de creanţe şi care poate face dovada creanţei sale faţă de patrimoniul unităţii administrativ – teritoriale, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă. Au calitatea de creditor şi salariaţii unităţii administrativ – teritoriale din aparatul de specialitate al primarului sau al consiliului judeţean, al primarului general al municipiului Bucureşti şi din instituţiile ori serviciile publice de interes local sau judeţean, după caz, finanţate integral sau parţial prin subvenţii de la bugetul local;

l) creditorii chirografari sunt creditorii debitorului care nu au constituit garanţii faţă de patrimoniul debitorului şi care nu au privilegii însoţite de drepturi de retenţie, ale căror creanţe sunt curente la data deschiderii procedurii şi/sau plătite drept creanţe curente aferente activităţilor curente. Aceştia sunt creditorii a căror creanţă nu este însoţită de vreo garanţie reală sau personală, executarea ei fiind garantată numai prin dreptul de gaj general al creditorilor asupra întregului patrimoniu al debitorului;

m) criza financiară este starea patrimoniului unităţii administrativ – teritoriale caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, pe o anumită perioadă de timp. Criza financiară este prezumată în următoarele situaţii:

 

m1) neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 90 de zile şi care depăşesc 15% din bugetul general al unităţii administrativ – teritoriale respective, cu excepţia celor aflate în litigiu comercial;

m2) neachitarea drepturilor salariale prevăzute în bugetul local de venituri şi cheltuieli sau în bugetele instituţiilor ori serviciilor publice de interes local sau judeţean, după caz, pe o perioadă mai mare de 90 de zile de la data scadenţei;

 

n) datoria este totalitatea obligaţiilor financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale sau ale serviciilor publice aflate în subordine, la un moment dat, provenind din neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, persoanelor fizice sau persoanelor juridice rezidente şi/sau nerezidente în România, respectiv salariaţilor unităţii administrativ – teritoriale, în ceea ce priveşte drepturile salariale izvorâte din raporturile de muncă şi prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli;

o) dreptul real este dreptul subiectiv, patrimonial, în temeiul căruia titularul său poate să exercite anumite puteri, prerogative asupra unui bun determinat, în mod direct şi nemijlocit, fără intervenţia altei persoane. Drepturile reale pot fi:

 

o1) drepturi reale principale: dreptul de proprietate, dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitaţie, dreptul de superficie;

o2) drepturi reale accesorii: dreptul de ipotecă, dreptul de gaj, privilegiile;

 

p) dreptul de retenţie conferă deţinătorului unui bun al altei persoane fizice sau persoane juridice posibilitatea de a refuza restituirea sa până când creditorul îşi execută obligaţia pe care o are către deţinător, plătindu-i sumele cheltuite cu bunul. El se constată de instanţă, la cererea părţii interesate, fiind recunoscut ca o garanţie prin plată a creanţei, şi durează până la efectuarea plăţii;

q) fideiusiunea este o cauţiune, un contract prin care o persoană se angajează în faţa creditorului să execute obligaţia debitorului în cazul în care acesta nu ar executa-o el însuşi la termen. Fideiusiunea este un contract accesoriu, consensual, unilateral, cu titlu gratuit, cu respectarea dispoziţiilor Codului civil şi ale Codului de procedură civilă.

Fideiusiunea poate fi de 3 feluri:

 

q1) fideiusiune convenţională, care se distinge prin aceea că debitorul şi creditorul sunt de acord că este necesară aducerea unui garant;

q2) fideiusiune legală, care se caracterizează prin aceea că obligaţia debitorului de a aduce un garant pentru garantarea obligaţiilor ce îi revin este instituită printr-o dispoziţie imperativă a legii;

q3) fideiusiune judiciară, a cărei particularitate este faptul că instanţa judecătorească dispune, într-o anumită cauză, cu soluţionarea căreia a fost învestită, aducerea unui fideiusor care să îşi asume obligaţia de a garanta plata de către debitor a ceea ce datorează creditorului său;

 

r) insolvenţa este starea patrimoniului unităţii administrativ – teritoriale caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, pe o anumită perioadă de timp. Insolvenţa este prezumată în următoarele situaţii:

 

r1) neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 120 de zile şi care depăşesc 50% din bugetul general al unităţii administrativ – teritoriale, fără a se lua în calcul cele aflate în litigiu comercial;

r2) neachitarea drepturilor salariale izvorâte din raporturile de muncă şi prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli, pe o perioadă mai mare de 120 de zile de la data scadenţei;

 

s) serviciile publice esenţiale sunt servicii publice fără de care unitatea administrativ – teritorială nu poate funcţiona, stabilite prin hotărâre a Guvernului în termen de 75 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

 

CAPITOLUL II

Criza financiară

 

SECŢIUNEA 1 Instituire

SECŢIUNEA a 2 – a Registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ – teritoriale

SECŢIUNEA a 3 – a Comitetul pentru situaţii de criză financiară şi planul de redresare financiară

SECŢIUNEA a 4 – a Încetarea crizei financiare

SECŢIUNEA 1

Instituire

 

Art. 3. – (1) Situaţia crizei financiare poate fi sesizată potrivit prevederilor art. 74 alin. (2) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Autoritatea deliberativă ia act, prin adoptarea unei hotărâri, de existenţa situaţiei de criză financiară, mandatează ordonatorul principal de credite să elaboreze un proiect de plan de redresare financiară şi analizează propunerile strategice preliminare care să fie cuprinse în planul de redresare financiară elaborat de către ordonatorul principal de credite.

(3) Ordonatorul principal de credite solicită înregistrarea hotărârii autorităţii deliberative de declarare a crizei financiare, în termen de 5 zile lucrătoare de la adoptarea acesteia, în registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ – teritoriale, care este gestionat de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. Acestea comunică lunar Ministerului Finanţelor Publice situaţiile de deschidere sau de închidere a crizelor financiare înregistrate.

 

SECŢIUNEA a 2 – a

Registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ – teritoriale

 

Art. 4. – (1) Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti gestionează registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ – teritoriale, în care sunt înscrise toate unităţile administrativ – teritoriale aflate în situaţie de criză financiară, potrivit prevederilor art. 74 alin. (13) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Acest registru are caracter de document public, se publică şi se actualizează permanent pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice.

(2) Procedurile privind raportarea situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ – teritoriale şi înregistrarea lor la registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ – teritoriale se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

 

SECŢIUNEA a 3 – a

Comitetul pentru situaţii de criză financiară şi planul de redresare financiară

 

Art. 5. – (1) În termen de 5 zile lucrătoare de la adoptarea hotărârii prin care a fost declarată starea de criză financiară, se constituie comitetul pentru situaţii de criză financiară, prin ordin al prefectului. Acesta se convoacă de către prefect. Comitetul include următoarele persoane:

 

a) primarul sau preşedintele consiliului judeţean, al unităţii administrativ – teritoriale sau al subdiviziunii acesteia aflate în criză financiară, după caz;

b) şeful compartimentului financiar – contabil al unităţii administrativ – teritoriale sau al subdiviziunii acesteia aflate în criză financiară;

c) conducătorul serviciului public de interes local care a generat starea de criză financiară, după caz;

d) un reprezentant al autorităţii deliberative a unităţii administrativ – teritoriale sau a subdiviziunii acesteia aflate în criză financiară;

e) un reprezentant al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti;

f) un reprezentant al structurii asociative a autorităţilor administraţiei publice locale din a cărei categorie face parte unitatea administrativ – teritorială în cauză.

 

(2) Comitetul pentru situaţii de criză financiară este legal constituit în prezenţa tuturor membrilor, iar deciziile se iau prin vot, cu majoritate simplă.

(3) În termen de 30 de zile de la adoptarea hotărârii prin care a fost declarată starea de criză financiară, ordonatorul principal de credite împreună cu ceilalţi membri ai comitetului pentru situaţii de criză financiară pregătesc un plan de redresare financiară a unităţii administrativ – teritoriale, cu avizul camerei de conturi teritoriale.

(4) Planul de redresare financiară cuprinde:

 

1. o prezentare a situaţiei economico – financiare a unităţii administrativ – teritoriale;

2. măsuri care să asigure prestarea serviciilor publice esenţiale de către autorităţile administraţiei publice locale pe durata aplicării planului de redresare financiară;

3. măsuri de îmbunătăţire a managementului financiar şi a mecanismelor de control necesare pentru eficientizarea furnizării serviciilor publice esenţiale;

4. măsuri de creştere a gradului de colectare a veniturilor proprii, precum şi de generare de venituri suplimentare;

5. măsuri pentru reducerea cheltuielilor;

6. planificarea economico – financiară şi bugetară pe perioada procedurii de redresare financiară, care presupune:

 

a) analiza tuturor veniturilor şi cheltuielilor bugetare, recomandări pentru creşterea veniturilor şi reducerea cheltuielilor, precum şi elaborarea de rectificări ale bugetului local;

b) proiecţia veniturilor şi cheltuielilor pentru anul curent şi pentru următorii 2 ani;

c) restructurarea conducerii, organizării şi gestionării aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean, a serviciilor şi instituţiilor publice de interes local sau judeţean, după caz;

 

7. stabilirea sarcinilor pentru îndeplinirea prevederilor din planul de redresare financiară pe obiective, persoane responsabile şi termene.

 

(5) Planul de redresare financiară se aprobă, la propunerea ordonatorului principal de credite, prin hotărâre a autorităţii deliberative, potrivit art. 74 alin. (9) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Art. 6. – La elaborarea planului de redresare financiară, atribuţiile comitetului pentru situaţii de criză financiară sunt:

 

a) verifică estimarea veniturilor unităţilor administrativ – teritoriale şi analizează gradul de colectare a veniturilor proprii, estimează veniturile din impozitul pe venit şi sumele destinate echilibrării bugetelor locale;

b) cercetează cauzele lipsei de fonduri şi furnizează soluţii cu privire la modalitatea de finanţare a activităţilor pentru îndeplinirea atribuţiilor din sarcina autorităţilor administraţiei publice locale.

 

Art. 7. – Planul de redresare financiară poate fi modificat, la cererea ordonatorului principal de credite, ori de câte ori este necesar, în cazul în care apar date, informaţii sau fapte necunoscute la momentul aprobării acestuia, dacă acestea pot împiedica procesul de redresare financiară. Noul plan este elaborat de ordonatorul principal de credite împreună cu membrii comitetului pentru situaţii de criză financiară şi se supune aprobării autorităţii deliberative.

 

Art. 8. – Implementarea planului de redresare financiară este obligatorie pentru autoritatea administraţiei publice locale implicate şi pentru instituţiile şi serviciile publice de interes local sau judeţean, după caz, indiferent de forma de finanţare, care intră în sfera de responsabilitate a ordonatorului principal de credite.

 

Art. 9. – Ordonatorul principal de credite transmite, cel puţin o dată pe lună, un raport detaliat despre implementarea măsurilor şi activităţilor cuprinse în planul de redresare financiară către autoritatea deliberativă şi către membrii comitetului pentru situaţii de criză financiară.

 

Art. 10. – Controlul executării şi îndeplinirii măsurilor cuprinse în planul de redresare financiară este realizat de comitetul pentru situaţii de criză financiară.

 

Art. 11. – Pe perioada implementării planului de redresare financiară ordonatorul principal de credite nu poate, fără aprobarea emisă de autoritatea deliberativă şi fără avizul consultativ al comitetului pentru situaţii de criză financiară:

 

a) să ia nicio decizie care să conducă la creşterea obligaţiilor financiare;

b) să iniţieze înfiinţarea de noi servicii publice sau instituţii;

c) să angajeze personal suplimentar;

d) să dea curs oricăror obligaţii financiare contractate şi necuprinse în planul de redresare financiară pentru rezolvarea situaţiei de criză financiară;

e) să împrumute fonduri, cu excepţia împrumuturilor de refinanţare;

f) să participe la înfiinţarea ori finanţarea unor asociaţii de dezvoltare intercomunitară sau orice alte forme de asociere;

g) să participe cu capital social la înfiinţarea de societăţi comerciale sau la majorarea capitalului social al celor deja existente.

 

SECŢIUNEA a 4 – a

Încetarea crizei financiare

 

Art. 12. – Autoritatea deliberativă declară, la cererea ordonatorului principal de credite şi cu avizul consultativ al comitetului pentru situaţii de criză financiară, încetarea situaţiei de criză financiară, prin adoptarea unei hotărâri, dacă:

 

a) criteriile prevăzute la art. 2 lit. m) nu s-au mai evidenţiat timp de 180 de zile calendaristice;

b) sunt îndeplinite criteriile pentru declararea stării de insolvenţă, prevăzute de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, caz în care unitatea administrativ – teritorială este supusă procedurii insolvenţei.

 

Art. 13. – În situaţia prevăzută la art. 12, ordonatorul principal de credite notifică, în termen de 5 zile, direcţia generală a finanţelor publice judeţeană, în vederea radierii înscrierii crizei financiare a unităţii administrativ – teritoriale din registrul local al situaţiilor de criză financiară a unităţilor administrativ – teritoriale.

 

CAPITOLUL III

Insolvenţa

 

SECŢIUNEA 1 Participanţii la procedura insolvenţei

SECŢIUNEA a 2 – a Instanţele judecătoreşti

SECŢIUNEA a 3 – a Judecătorul – sindic

SECŢIUNEA a 4 – a Adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor

SECŢIUNEA a 5 – a Administratorul judiciar

SECŢIUNEA a 6 – a Registrul local al situaţiilor de insolvenţă a unităţilor administrativ – teritoriale

SECŢIUNEA a 7 – a Procedura insolvenţei unităţilor administrativ – teritoriale

SECŢIUNEA a 8 – a Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii stării de insolvenţă

SECŢIUNEA a 9 – a Planul de redresare

SECŢIUNEA a 10 – a Procedura de închidere a insolvenţei

SECŢIUNEA 1

Participanţii la procedura insolvenţei

 

Art. 14. – (1) Sunt competenţi să aplice procedura insolvenţei, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă: ordonatorul principal de credite, autorităţile deliberative, instanţele judecătoreşti, judecătorul – sindic, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor şi administratorul judiciar.

(2) Participanţii la procedura insolvenţei prevăzuţi la alin. (1) trebuie să asigure, cu celeritate, întocmirea documentelor şi realizarea operaţiunilor.

 

SECŢIUNEA a 2 – a

Instanţele judecătoreşti

 

Art. 15. – Toate procedurile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, cu excepţia recursului prevăzut la art. 18, sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află unitatea administrativ – teritorială respectivă şi sunt exercitate de un judecător – sindic.

 

Art. 16. – Citarea părţilor, precum şi comunicările sau anunţurile cu privire la alte acte de procedură se realizează, de regulă, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă.

 

Art. 17. – Curtea de apel este instanţa de recurs pentru hotărârile pronunţate de judecătorul – sindic în temeiul art. 21. Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

 

Art. 18. – Recursul se judecă de completele specializate, în termen de 30 de zile de la data înregistrării dosarului la curtea de apel.

 

Art. 19. – Pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul – sindic, în cadrul procedurii de insolvenţă a unei unităţi administrativ – teritoriale, se constituie un singur dosar.

 

SECŢIUNEA a 3 – a

Judecătorul – sindic

 

Art. 20. – Repartizarea cauzelor având ca obiect procedura prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă judecătorilor desemnaţi ca judecători – sindici se realizează în mod aleatoriu, în sistem informatizat, potrivit art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Art. 21. – Principalele atribuţii ale judecătorului – sindic, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt:

 

a) pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii de insolvenţă;

b) judecarea contestaţiilor formulate de unitatea administrativ – teritorială împotriva opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii; judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii;

c) desemnarea motivată, prin hotărârea de deschidere a procedurii de insolvenţă, a unui administrator judiciar, stabilirea atribuţiilor, onorariului, exercitarea controlului asupra activităţii acestuia şi, dacă este cazul, înlocuirea acestuia pentru motive temeinice;

d) judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar pentru anularea transferurilor de active efectuate anterior deschiderii procedurii;

e) judecarea contestaţiilor formulate de unitatea administrativ – teritorială sau de creditori, precum şi de alte persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar;

f) admiterea şi confirmarea planului de redresare a stării de insolvenţă a unităţii administrativ – teritoriale, denumit în continuare planul de redresare;

g) soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva rapoartelor administratorului judiciar;

h) suspendarea procedurilor de executare silită împotriva unităţii administrativ – teritoriale;

i) judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar pentru suspendarea plăţilor efectuate de unitatea administrativ – teritorială către creditori după declararea stării de insolvenţă şi până la elaborarea planului de achitare a debitelor către creditori;

j) judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar şi de comitetul creditorilor pentru anularea actelor frauduloase încheiate de ordonatorul principal de credite conform prevederilor art. 73 şi 75;

k) judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar privind suspendarea calităţii de ordonator principal de credite şi pronunţarea hotărârii în acest sens;

l) pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii de insolvenţă;

m) stabileşte amenzi, potrivit prevederilor legale.

 

Art. 22. – Atribuţiile judecătorului – sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar sau ordonatorului principal de credite al unităţii administrativ – teritoriale dacă acestuia nu i s-a suspendat dreptul de a exercita atribuţiile de ordonator principal de credite potrivit art. 75 alin. (11) şi (13) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Art. 23. – Dacă examinarea elementelor supuse deliberării nu poate fi finalizată într-o zi, lucrările şedinţei de judecată continuă de drept în următoarea zi lucrătoare, fără notificare prealabilă.

 

Art. 24. – (1) Hotărârile judecătorului – sindic sunt definitive şi executorii. Acestea pot fi atacate separat cu recurs.

(2) Dispoziţiile art. 24 din Codul de procedură civilă privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecătorului – sindic care pronunţă succesiv hotărâri în acelaşi dosar, cu excepţia situaţiei rejudecării, după casarea hotărârii în recurs.

 

SECŢIUNEA a 4 – a

Adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor

 

Art. 25. – (1) Adunarea creditorilor este convocată prin notificare şi prezidată de administratorul judiciar dacă prezenta ordonanţă de urgenţă sau judecătorul – sindic nu dispune altfel. Secretariatul şedinţelor adunărilor creditorilor este în sarcina administratorului judiciar.

(2) Creditorii menţionaţi în lista depusă de unitatea administrativ – teritorială, potrivit prevederilor art. 55 lit. c) sunt convocaţi de administratorul judiciar în cazurile prevăzute expres de prezenta ordonanţă de urgenţă şi ori de câte ori este necesar.

(3) Adunarea creditorilor poate fi convocată şi de comitetul creditorilor sau la cererea creditorilor deţinând creanţe în valoare de cel puţin 30% din valoarea totală a acestora.

 

Art. 26. – Convocarea adunării creditorilor trebuie să cuprindă ordinea de zi a şedinţei. Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în convocare este nulă, cu excepţia cazului în care la şedinţă participă titularii tuturor creanţelor.

 

Art. 27. – Creditorii pot fi reprezentaţi în adunare prin împuterniciţi cu procură specială autentică sau în cazul creditorilor bugetari şi al celorlalte persoane juridice, cu delegaţie semnată de conducătorul unităţii.

 

Art. 28. – Dacă legea nu interzice în mod expres, creditorii pot vota şi prin corespondenţă. Scrisoarea prin care se exprimă votul este semnată de creditor. Scrisoarea legalizată de notarul public ori certificată şi atestată de către un avocat sau înscrisul în format electronic, căruia i s-a încorporat, ataşat ori asociat semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat valabil se comunică prin orice mijloace şi este înregistrată la administratorul judiciar, cu cel puţin 5 zile înainte de data fixată pentru exprimarea votului.

 

Art. 29. – La şedinţele adunării creditorilor pot participa unul sau 2 reprezentanţi ai salariaţilor autorităţii administraţiei publice locale, care votează în ceea ce priveşte creanţele reprezentând salariile şi alte drepturi băneşti cuvenite acestora.

 

Art. 30. – Procesul – verbal al adunării creditorilor este semnat de preşedintele de şedinţă şi include un rezumat al tuturor dezbaterilor, votul creditorilor pentru fiecare element şi deciziile aprobate.

 

Art. 31. – Adunarea creditorilor are dreptul de a examina situaţiile financiare ale unităţii administrativ – teritoriale, rapoartele redactate de comitetul creditorilor, măsurile luate de administratorul judiciar şi impactul acestora şi poate propune alte măsuri.

 

Art. 32. – Cu excepţia situaţiilor în care legea cere în mod expres o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor se organizează în prezenţa deţinătorilor de creanţe care reprezintă cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor creditorilor, iar deciziile aprobate de Adunarea creditorilor sunt adoptate prin votul majorităţii, din punct de vedere al valorii creanţelor prezente.

 

Art. 33. – La prima şedinţă a adunării creditorilor, aceasta poate numi un comitet al creditorilor, format din 3 – 7 creditori, desemnaţi dintre creditorii ce deţin creanţe garantate sau chirografare.

 

Art. 34. – (1) Comitetul creditorilor are următoarele atribuţii:

 

a) să analizeze situaţia unităţii administrativ – teritoriale şi să facă recomandări Adunării creditorilor cu privire la planul de redresare;

b) să ia la cunoştinţă de rapoartele întocmite de administratorul judiciar să le analizeze şi, dacă este cazul, să facă contestaţii la acestea;

c) să întocmească rapoarte, pe care să le prezinte adunării creditorilor, privind măsurile luate de administratorul judiciar şi efectele acestora şi să propună, motivat, şi alte măsuri;

d) să solicite administratorului judiciar, în temeiul art. 75 alin. (11) şi (13) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea atribuţiilor de ordonator principal de credite al unităţii administrativ – teritoriale;

e) să introducă acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de unitatea administrativ – teritorială în dauna creditorilor, atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar.

 

(2) Comitetul creditorilor se întruneşte lunar, prin convocarea administratorului judiciar sau la cererea a cel puţin 2 dintre membrii săi, ori de câte ori este necesar.

(3) Deliberările comitetului creditorilor au loc în prezenţa administratorului judiciar şi sunt consemnate într-un proces – verbal, care redă pe scurt conţinutul deliberărilor, precum şi hotărârile luate.

(4) Deciziile comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simplă din totalul numărului de membri ai acestuia.

(5) Dacă un membru al comitetului creditorilor se află, datorită interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, acesta se abţine de la vot.

(6) În cazul în care soluţia adoptată de comitetul creditorilor nu răspunde intereselor acestora, orice creditor poate formula contestaţie împotriva acţiunilor, măsurilor sau deciziilor luate de comitetul creditorilor la adunarea creditorilor, în termen de 10 zile calendaristice de la adoptare, după ce, în prealabil, a sesizat comitetul creditorilor cu privire la măsurile contestate.

 

SECŢIUNEA a 5 – a

Administratorul judiciar

 

Art. 35. – La instituirea procedurilor, judecătorul – sindic stabileşte atribuţiile administratorului judiciar, potrivit prevederilor art. 39, şi stabileşte onorariul acestuia, care nu poate depăşi indemnizaţia lunară a primarului unităţii administrativ – teritoriale sau subdiviziunii acesteia, aflată în insolvenţă, respectiv a preşedintelui consiliului judeţean aflat în insolvenţă, după caz, majorată cu 50%.

 

Art. 36. – Administratorul judiciar, persoană fizică sau persoană juridică, trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 19 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Art. 37. – Ordonatorul principal de credite, membrii autorităţii deliberative, orice ales local sau angajat al autorităţii administraţiei publice locale, soţul, soţia, precum şi rude până la gradul IV inclusiv ale acestora, nu pot fi numiţi administratori judiciari. Această restricţie este valabilă pe o perioadă de 3 ani după ce persoana a încetat să mai ocupe funcţiile respective.

 

Art. 38. – (1) Înainte de desemnarea sa, administratorul judiciar trebuie să facă dovada că este asigurat pentru răspundere profesională, prin subscrierea unei poliţe de asigurare valabile, care să acopere eventualele prejudicii cauzate în îndeplinirea atribuţiilor sale, reprezentând cel puţin o treime din valoarea masei credale.

(2) Riscul asigurat trebuie să reprezinte consecinţa activităţii administratorului judiciar pe perioada exercitării calităţii sale.

 

Art. 39. – Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, sunt:

 

a) examinarea activităţii unităţii administrativ – teritoriale privind situaţia de fapt şi întocmirea unui raport asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, precum şi asupra soluţiilor de redresare şi înaintarea acestuia judecătorului – sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu poate depăşi 30 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;

b) verificarea corectitudinii informaţiilor cuprinse în documentele elaborate şi prezentate de autorităţile administraţiei publice locale conform prevederilor art. 55, în urma căreia dispune corectarea şi completarea acestora dacă este cazul; în cazul în care autorităţile administraţiei publice locale nu au îndeplinit această obligaţie, întocmeşte documentele prevăzute la art. 55;

c) elaborarea în termen de 30 de zile calendaristice a planului de redresare, împreună cu ordonatorul principal de credite, cu avizul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi al camerei de conturi teritoriale, după aprobarea tabelului definitiv al creanţelor;

d) avizarea şi supravegherea operaţiunilor de gestiune financiară, avizarea hotărârilor, respectiv a dispoziţiilor emise de autoritatea deliberativă, respectiv de ordonatorul principal de credite sau împuterniciţii acestuia care privesc operaţiunile financiare ale unităţii administrativ – teritoriale şi patrimoniul unităţii administrativ – teritoriale;

e) examinarea posibilităţii limitării cheltuielilor unităţii administrativ – teritoriale la necesarul acoperirii serviciilor publice esenţiale;

f) convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării creditorilor;

g) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase, a operaţiunilor comerciale şi a constituirii unor garanţii, încheiate de ordonatorii principali de credite ai unităţilor administrativ – teritoriale în dauna drepturilor creditorilor, în perioada de 120 de zile anterioare introducerii cererii de deschidere a procedurii, care sunt susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

h) propunerea adresată autorităţii deliberative de a rezilia sau denunţa unilateral contractele încheiate de unitatea administrativ – teritorială, care nu pot fi executate în cadrul planului de redresare;

i) avizarea hotărârilor autorităţii deliberative şi a actelor administrative ale ordonatorilor de credite privitoare la managementul resurselor umane al instituţiilor publice aflate sub autoritatea administraţiei publice locale, inclusiv în ceea ce priveşte începerea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau de muncă, după caz, potrivit planului de redresare;

j) verificarea modului de stabilire a creanţelor bugetare şi, atunci când este cazul, dispunerea recalculării acestora conform prevederilor legale;

k) urmărirea încasării creanţelor datorate unităţii administrativ – teritoriale de către persoanele fizice sau juridice, a încasării sumelor transferate înainte de deschiderea procedurii de insolvenţă, precum şi a plăţii impozitelor şi taxelor datorate bugetului general consolidat;

l) formularea de acţiuni în pretenţii pentru încasarea creanţelor unităţii administrativ – teritoriale;

m) propunerea adresată autorităţii deliberative privind încheierea de tranzacţii, acordarea de înlesniri la plată a unor creanţe bugetare locale, descărcarea de obligaţii a fideiusorilor, renunţarea la garanţii reale, potrivit planului de redresare, sub condiţia aprobării prealabile a judecătorului – sindic;

n) propunerea adresată autorităţii deliberative privind stabilirea de taxe locale/taxe speciale noi, în condiţiile legii, până la încetarea situaţiei de insolvenţă;

o) aplicarea de sigilii, inventarierea de bunuri şi luarea măsurilor privind conservarea lor;

p) propunerea adresată autorităţii deliberative, cu aprobarea judecătorului – sindic, privind lichidarea unor bunuri ce fac parte din domeniul privat al unităţii administrativ – teritoriale, ca ultimă soluţie de stingere a creanţelor;

q) sesizarea judecătorul – sindic în legătură cu orice problemă care este în competenţa de soluţionare a acestuia;

r) formularea de recomandări judecătorului – sindic privind suspendarea plăţilor unităţii administrativ – teritoriale către creditori până la elaborarea planului de achitare a debitelor către creditori;

s) înregistrarea de îndată la tribunal a tabelului definitiv al tuturor creanţelor datorate de către unitatea administrativ – teritorială aflată în stare de insolvenţă; obligaţia de a afişa la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanţelor unităţii administrativ – teritoriale;

ş) îndeplinirea oricărei alte sarcini stabilite de judecătorul – sindic, în condiţiile legii.

 

Art. 40. – Administratorul judiciar depune la dosarul cauzei un raport lunar care cuprinde o descriere a modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare pentru cheltuielile efectuate cu administrarea procedurii.

 

Art. 41. – În conformitate cu art. 75 alin. (11) şi (13) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, administratorul judiciar poate propune judecătorului – sindic suspendarea atribuţiilor de ordonator principal de credite şi dispunerea preluării acestor atribuţii de către administratorul judiciar.

 

Art. 42. – În cazul desemnării administratorului judiciar ca ordonator principal de credite, acesta preia controlul activităţilor cu incidenţă asupra situaţiei financiare şi/sau patrimoniale ale aparatului de specialitate al primarului sau consiliului judeţean şi din instituţiile sau serviciile publice de interes local sau judeţean, după caz, şi exercită temporar atribuţiile conferite de lege primarului sau preşedintelui consiliului judeţean, în numele şi pe contul acestuia, în limita competenţelor stabilite de către judecătorul – sindic.

 

Art. 43. – Unitatea administrativ – teritorială, prin ordonatorul principal de credite, oricare dintre creditori, precum şi oricare altă persoană interesată poate face contestaţie, la judecătorul – sindic, împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.

 

Art. 44. – Contestaţia trebuie înregistrată în termen de 5 zile de la depunerea raportului prevăzut la art. 40.

 

Art. 45. – Judecătorul – sindic soluţionează contestaţia, în termen de 10 zile de la înregistrarea ei, în camera de consiliu, cu citarea contestatorului şi a administratorului judiciar, putând să suspende executarea măsurii contestate.

 

Art. 46. – În exercitarea atribuţiei de control, judecătorul – sindic poate desfiinţa măsurile luate de administratorul judiciar, chiar dacă nu au fost contestate. Acesta poate să citeze, în camera de consiliu, administratorul judiciar şi persoanele interesate.

 

Art. 47. – Pe parcursul procedurii de insolvenţă, pentru motive temeinice, judecătorul – sindic poate dispune, prin încheiere motivată, înlocuirea administratorului judiciar.

 

Art. 48. – În vederea adoptării măsurii menţionate la art. 47, judecătorul – sindic citează administratorul judiciar şi comitetul creditorilor în camera de consiliu.

 

Art. 49. – Judecătorul – sindic sancţionează administratorul judiciar cu o amendă judiciară între 5.000 lei şi 20.000 lei dacă acesta, din neglijenţă sau cu rea – credinţă, nu realizează sau îndeplineşte cu întârziere atribuţiile prevăzute de lege sau pe cele stabilite de judecătorul – sindic ori renunţă la funcţie fără un motiv întemeiat.

 

Art. 50. – Dacă prin fapta prevăzută de art. 49 administratorul judiciar a provocat prejudicii, judecătorul – sindic poate, la cererea oricărei părţi implicate, să îl oblige pe administratorul judiciar la acoperirea acestora.

 

Art. 51. – În cazul amenzilor şi al despăgubirii prevăzute la art. 49 şi 50 se aplică în mod corespunzător dispoziţiile Codului de procedură civilă.

 

SECŢIUNEA a 6 – a

Registrul local al situaţiilor de insolvenţă a unităţilor administrativ – teritoriale

 

Art. 52. – (1) Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti gestionează un registru local al situaţiilor de insolvenţă a unităţilor administrativ – teritoriale în care sunt înscrise toate unităţile administrativ – teritoriale aflate în stare de insolvenţă, potrivit prevederilor art. 75 alin. (19) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Acest registru are caracter de document public, se publică şi se actualizează permanent pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice.

(2) Procedurile privind raportarea situaţiilor de insolvenţă a unităţilor administrativ – teritoriale şi înregistrarea lor la registrul local al situaţiilor de insolvenţă a unităţilor administrativ – teritoriale, precum şi gestionarea acestuia, se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

 

SECŢIUNEA a 7 – a

Procedura insolvenţei unităţilor administrativ – teritoriale

 

Art. 53. – Procedura insolvenţei se deschide pe baza unei cereri introduse la tribunal de către creditori sau de ordonatorul principal de credite potrivit prevederilor art. 75 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Art. 54. – Introducerea prematură şi cu rea – credinţă a unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei de către ordonatorul principal de credite al unei unităţi administrativ – teritoriale atrage răspunderea patrimonială a acestuia, pentru prejudiciile cauzate, în condiţiile legii.

 

Art. 55. – Cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă, formulată de ordonatorul principal de credite, trebuie să fie însoţită de următoarele acte:

 

a) bugetul aprobat şi copii ale rapoartelor financiar – contabile încheiate până la finele lunii anterioare;

b) o listă completă a bunurilor aflate în patrimoniul unităţii administrativ – teritoriale, inclusiv toate conturile prin care aceasta îşi rulează fondurile; dacă bunurile sunt grevate de sarcini, sunt menţionate datele din registrele de publicitate;

c) o listă a creditorilor, cu nume şi prenume sau denumire şi adresele domiciliului sau sediului social, indiferent de creanţele pe care le deţin: certe, sub condiţie, scadente sau nescadente, contestate sau necontestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile legale de preferinţă;

d) o listă a plăţilor şi a transferurilor patrimoniale efectuate de unitatea administrativ – teritorială pe parcursul celor 120 de zile anterioare formulării cererii;

e) lista serviciilor publice esenţiale pe care unitatea administrativ – teritorială urmează să le furnizeze pe perioada desfăşurării procedurii.

 

Art. 56. – Dacă unitatea administrativ – teritorială nu are, la data înaintării cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă de către ordonatorul principal de credite, informaţiile prevăzute la art. 55, acestea pot fi depuse la instanţă în termen de maximum 10 zile, calculat de la data depunerii cererii. În cazul în care informaţiile respective nu se depun până la termenul prevăzut, cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă este respinsă.

 

Art. 57. – Orice creditor sau grup de creditori care îndeplinesc condiţiile prevederilor art. 75 alin. (2) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, poate introduce la tribunal o cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă.

 

Art. 58. – Cererea creditorilor trebuie să fie însoţită, după caz, de documente care să ateste:

 

a) cuantumul şi temeiul creanţei;

b) existenţa unei garanţii reale, constituite de către unitatea administrativ – teritorială sau instituită potrivit legii;

c) existenţa unor măsuri asiguratorii asupra bunurilor unităţii administrativ – teritoriale.

 

SECŢIUNEA a 8 – a

Deschiderea procedurii şi efectele deschiderii procedurii stării de insolvenţă

 

Art. 59. – (1) Dacă cererea formulată de ordonatorul principal de credite al unităţii administrativ – teritoriale în cauză întruneşte condiţiile cerute de art. 75 alin. (4) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorul – sindic pronunţă o încheiere de deschidere a procedurii şi dispune administratorului judiciar să efectueze notificarea prevăzută la art. 78.

(2) În cazul în care, în termen de 15 zile de la primirea notificării, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecătorul – sindic va ţine, în termen de 10 zile de la înregistrarea opoziţiei creditorilor, o şedinţă la care sunt citaţi administratorul judiciar, reprezentantul legal al unităţii administrativ – teritoriale, precum şi creditorii care se opun deschiderii procedurii.

(3) În urma şedinţei, judecătorul sindic soluţionează deodată, printr-o sentinţă, toate opoziţiile. Admiţând opoziţia, judecătorul – sindic nu va putea păstra deschisă procedura insolvenţei. Judecătorul – sindic va revoca încheierea de deschidere a procedurii. Deschiderea ulterioară a procedurii, la cererea debitorului sau a creditorilor, nu va putea modifica data apariţiei stării de insolvenţă.

 

Art. 60. – (1) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorilor, conform art. 57 şi 58, judecătorul – sindic comunică cererea, în copie, unităţii administrativ – teritoriale şi dispune afişarea unei copii la uşa instanţei.

(2) Dacă în termen de 5 zile de la primirea acestei copii unitatea administrativ – teritorială contestă starea de insolvenţă, judecătorul – sindic organizează o şedinţă, în termen de 10 zile de la data depunerii contestaţiei, la care sunt citaţi reprezentantul legal al unităţii administrativ – teritoriale şi creditorii care au iniţiat procedurile.

 

Art. 61. – Dacă judecătorul – sindic constată că unitatea administrativ – teritorială este în stare de insolvenţă, respinge contestaţia şi deschide procedura printr-o sentinţă.

 

Art. 62. – Dacă judecătorul – sindic constată că unitatea administrativ – teritorială nu este în stare de insolvenţă, acesta respinge cererea creditorilor şi dispune ca hotărârea să fie afişată la uşa instanţei. În cazul respingerii cererii, aceasta este considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.

 

Art. 63. – Dacă unitatea administrativ – teritorială nu contestă starea de insolvenţă în termenul prevăzut de art. 60 alin. (2), judecătorul – sindic pronunţă sentinţa de deschidere a procedurii de insolvenţă.

 

Art. 64. – În termen de 10 zile de la instituirea procedurilor, potrivit prevederilor art. 61 şi 63 unitatea administrativ – teritorială aflată în insolvenţă, prin ordonatorul principal de credite, este obligată să depună la dosarul cauzei documentele şi informaţiile prevăzute de art. 55.

 

Art. 65. – Prin hotărârea de deschidere a procedurii, judecătorul – sindic desemnează un administrator judiciar şi stabileşte sarcinile acestuia, potrivit prevederilor art. 21.

 

Art. 66. – De la data deschiderii procedurii se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra unităţii administrativ – teritoriale.

 

Art. 67. – Deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripţie a acţiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor creditorilor împotriva unităţii administrativ – teritoriale. Termenele reîncep să curgă după 30 de zile de la închiderea procedurii de insolvenţă.

 

Art. 68. – Nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu poate fi adăugată creanţelor născute anterior şi ulterior deschiderii procedurii şi negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanţie reală mobiliară ori drept de retenţie de orice fel sau părţilor negarantate din creanţele garantate cu astfel de garanţii, de la data deschiderii procedurii.

 

Art. 69. – Unitatea administrativ – teritorială, prin reprezentanţii legali, are obligaţia de a pune la dispoziţia administratorului judiciar toate informaţiile cerute de acesta cu privire la bugetul unităţii administrativ – teritoriale şi alte operaţiuni financiare, precum şi situaţia bunurilor care fac parte din patrimoniul privat al unităţii administrativ – teritoriale.

 

Art. 70. – După ce hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei rămâne definitivă şi irevocabilă, toate actele şi corespondenţa emise de unitatea administrativ – teritorială sau administratorul judiciar cu incidenţă asupra situaţiei financiare şi/sau patrimoniale cuprind, în mod obligatoriu şi cu caractere vizibile, menţiunea “în stare de insolvenţă”.

 

Art. 71. – Pe perioada în care unitatea administrativ – teritorială este declarată în stare de insolvenţă, potrivit prevederilor art. 75 din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ordonatorul principal de credite şi autoritatea deliberativă nu pot, fără avizul administratorului judiciar:

 

a) să emită dispoziţii sau să adopte hotărâri, după caz, care pot conduce la o creşterea obligaţiilor financiare, cu excepţia celor prevăzute prin lege, sau să efectueze alte cheltuieli în afara celor necesare furnizării serviciilor publice esenţiale;

b) să înfiinţeze noi servicii sau instituţii publice de interes local sau judeţean;

c) să răspundă oricăror obligaţii financiare contractate înainte de iniţierea procedurilor, cu excepţia obligaţiilor aprobate expres în planul de redresare a insolvenţei unităţii administrativ – teritoriale;

d) să împrumute fonduri cu excepţia împrumuturilor de refinanţare a datoriei publice;

e) să angajeze personal suplimentar.

 

Art. 72. – Acţiunile introduse de administratorul judiciar în aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă sunt scutite de orice taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni.

 

Art. 73. – Administratorul judiciar şi comitetul creditorilor pot introduce acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de ordonatorul principal de credite, de împuterniciţii acestuia sau de autorităţile deliberative, în numele unităţii administrativ – teritoriale în dauna drepturilor creditorilor sau cu nerespectarea prevederilor legale în cele 120 de zile anterioare introducerii cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă.

 

Art. 74. – Actele frauduloase, prevăzute la art. 73, pot fi anulate dacă:

 

a) se constituie ori se perfectează o garanţie reală pentru o creanţă care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare introducerii cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă;

b) se efectuează plăţi anticipate ale obligaţiilor de plată ale unităţii administrativ – teritoriale, în perioada celor 120 de zile anterioare introducerii cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii.

 

Art. 75. – Acţiunea pentru anularea unui transfer patrimonial poate fi introdusă de administratorul judiciar şi/sau de comitetul creditorilor în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 39 lit. a), dar nu mai târziu de 18 luni de la deschiderea procedurii.

 

Art. 76. – Prin excepţie de la prevederile art. 73 şi 74, nu se poate cere anularea unui transfer patrimonial efectuat de unitatea administrativ – teritorială ca parte a activităţilor curente.

 

Art. 77. – În vederea creşterii valorii patrimoniului unităţii administrativ – teritoriale, administratorul poate să propună consiliului local rezilierea sau denunţarea unilaterală a oricărui contract, a închirierilor neexpirate sau a altor contracte pe termen lung, atâta timp cât aceste contracte nu sunt executate în totalitate de către toate părţile implicate şi nu pot fi executate în cadrul planului de redresare.

 

Art. 78. – (1) În urma deschiderii procedurii de insolvenţă, în termen de 5 zile, administratorul judiciar trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de unitatea administrativ – teritorială aflată în stare de insolvenţă, prin ordonatorul principal de credite, potrivit prevederilor art. 55 lit. c).

(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) se publică, pe cheltuiala unităţii administrativ – teritoriale, într-un ziar local sau naţional de largă circulaţie.

 

Art. 79. – (1) Notificarea cuprinde:

 

a) termenul – limită de depunere de către creditori a opoziţiilor la hotărârea de deschidere a procedurii, pronunţată ca urmare a cererii formulate de unitatea administrativ – teritorială, potrivit prevederilor art. 53, precum şi termenul de soluţionare a opoziţiilor, care nu poate depăşi 10 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora;

b) termenul – limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor, stabilit în intervalul cuprins între data deschiderii procedurii de insolvenţă şi maximum 60 de zile de la deschidere, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă;

c) termenul – limită de verificare a creanţelor, întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar al creanţelor, care nu depăşeşte 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. b);

d) termenul – limită de definitivare a tabelului creanţelor, care nu depăşeşte 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. c);

e) locul, data şi ora primei şedinţe a adunării creditorilor.

 

(2) Prima şedinţă a adunării creditorilor este convocată în maximum 5 zile de la termenul – limită prevăzut la alin. (1) lit. d).

(3) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pentru motive temeinice, judecătorul – sindic poate hotărî o prelungire a termenelor prevăzute la alin. (1) lit. b) cu maximum 30 de zile, la alin. (1) lit. c) cu maximum 15 zile şi la alin. (1) lit. d) cu maximum 5 zile.

 

Art. 80. – Dacă unitatea administrativ – teritorială are bunuri supuse înregistrării în cartea funciară sau în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, administratorul judiciar sau ordonatorul principal de credite, după caz, trimite autorităţilor ori instituţiilor care ţin aceste registre o copie a hotărârii de deschidere a procedurii, spre a se face menţiune. Înscrierile pentru bunurile imobile se operează în cartea funciară, iar bunurile mobile, în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

 

Art. 81. – Cu excepţia salariaţilor din aparatul de specialitate şi a salariaţilor instituţiilor sau serviciilor publice de interes local sau judeţean, după caz, indiferent de forma de finanţare, ale căror creanţe sunt înregistrate de administratorul judiciar potrivit datelor contabile, toţi ceilalţi creditori ale căror creanţe sunt anterioare deschiderii procedurii depun cererea de admitere a creanţelor în termenul stabilit în încheierea de deschidere a procedurilor şi precizat în notificare; cererile de admitere a creanţelor sunt înregistrate într-un registru păstrat la grefa tribunalului.

 

Art. 82. – Creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii sunt admise provizoriu în tabelul preliminar al creanţelor.

 

Art. 83. – (1) Cererea de admitere a creanţelor cuprinde: numele şi prenumele, denumirea creditorului, domiciliul sau, după caz, sediul social, numărul de înregistrare la oficiul registrului comerţului şi codul de identificare fiscală, respectiv numărul de înregistrare în Registrul de persoane juridice, după caz, suma datorată, temeiul creanţei, menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii, precum şi termenul scadent.

(2) La cerere sunt anexate documentele justificative ale creanţei şi documentele de constituire a garanţiilor.

(3) Posesorii de titluri de valoare la ordin sau la purtător pot solicita administratorului judiciar restituirea titlurilor originale şi păstrarea la dosar a unor copii certificate de acestea. Administratorul judiciar face menţiunea pe cerere despre prezentarea originalelor. Originalele sunt prezentate la orice repartiţie de sume între creditori, precum şi la exercitarea votului în adunarea generală a creditorilor.

 

Art. 84. – Toate creanţele sunt supuse procedurii de verificare, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii.

 

Art. 85. – (1) Administratorul judiciar procedează imediat la identificarea fiecărei cereri şi realizează o cercetare detaliată pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe.

(2) Creanţele exprimate sau consolidate în valută se înregistrează la valoarea lor în lei, la cursul Băncii Naţionale a României, valabil la data deschiderii procedurii.

 

Art. 86. – Ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar întocmeşte şi înregistrează la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanţele şi precizând dacă sunt: chirografare, garantate, cu priorităţi sau sub condiţie şi arătând pentru fiecare numele sau denumirea creditorului, suma solicitată de creditor şi suma acceptată de administratorul judiciar şi termenul scadent.

 

Art. 87. – Unitatea administrativ – teritorială, creditorii şi orice altă parte interesată pot să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administrator în tabelul preliminar al creanţelor.

 

Art. 88. – (1) Contestaţiile trebuie depuse la tribunal cu cel puţin 10 zile înainte de data stabilită prin hotărârea de deschidere a procedurii de insolvenţă, pentru definitivarea tabelului creanţelor.

(2) La termenul stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului creanţelor judecătorul sindic va soluţiona deodată, printr-o singură hotărâre, toate contestaţiile, chiar dacă pentru soluţionarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest din urmă caz, judecătorul – sindic poate să admită, în tot sau în parte, înscrierea creanţelor respective în mod provizoriu în tabelul definitiv al tuturor creditorilor împotriva patrimoniului unităţii administrativ – teritoriale.

(3) După ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate, administratorul judiciar înregistrează, de îndată, la tribunal şi are grijă să fie afişat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanţelor unităţii administrativ – teritoriale, arătând suma, prioritatea şi situaţia garantată sau negarantată a fiecărei creanţe.

 

Art. 89. – Creditorii care nu au depus declaraţii de creanţă în termenul stabilit de art. 79 alin. (1) lit. b) nu îşi mai pot executa pretenţiile faţă de o unitate administrativ – teritorială decât după închiderea procedurii.

 

SECŢIUNEA a 9 – a

Planul de redresare

 

Art. 90. – Administratorul judiciar, împreună cu ordonatorul principal de credite, întocmeşte un plan de redresare care să includă elementele prevăzute la art. 75 alin. (9) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare. Planul de redresare este supus avizării direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi camerei de conturi teritoriale, în termen de 3 zile de la finalizare, care vor emite avizul în termenul prevăzut la art. 79 alin. (2), urmând a fi supus aprobării autorităţii deliberative potrivit prevederilor art. 75 alin. (10) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Art. 91. – Planul de redresare indică mijloacele şi termenele – limită pentru lichidarea datoriilor fiecărui creditor, incluse în planul de achitare a debitelor către creditori.

 

Art. 92. – Planul de redresare include şi un capitol distinct privind planul de achitare a debitelor către creditori.

 

Art. 93. – Administratorul judiciar negociază cu creditorii aplicarea planului de achitare a debitelor, în cadrul căruia sunt prezentate şi calendarul negociat pentru rambursarea datoriei, şi condiţiile de rambursare.

 

Art. 94. – Planul de redresare poate defavoriza unele creanţe, poate prelungi data scadenţelor şi poate modifica rata dobânzii, penalităţile sau oricare alte clauze din cuprinsul contractului ori al celorlalte izvoare ale obligaţiilor unităţii administrativ – teritoriale.

 

Art. 95. – Se prezumă că o categorie de creanţe este defavorizată în planul de redresare dacă, pentru oricare dintre creanţele categoriei respective, acesta prevede o modificare fie a creanţei, fie a condiţiilor de realizare a acesteia.

 

Art. 96. – Garanţiile create după declararea insolvenţei nu sunt valide înainte de aprobarea, în scris, şi acordarea garanţiei de continuare a furnizării serviciilor publice esenţiale de către administratorul judiciar.

 

Art. 97. – (1) În cazul în care creanţele cuprinse în tabloul definitiv de creanţe au fost stinse integral, ordonatorul principal de credite şi administratorul propun judecătorului – sindic încheierea procedurii de insolvenţă a unităţii administrativ – teritoriale.

(2) Dacă planul de achitare a debitelor către creditori stipulează rambursarea a mai puţin de 100% din datorii, administratorul judiciar se asigură că sunt îndeplinite următoarele condiţii:

 

a) unitatea administrativ – teritorială respectă prevederile din planul de redresare;

b) unitatea administrativ – teritorială a luat toate măsurile necesare pentru maximizarea veniturilor şi reducerea cheltuielilor şi încă nu poate să respecte toate obligaţiile financiare;

c) toate bunurile din domeniul privat al unităţii administrativ – teritoriale care nu sunt necesare pentru furnizarea serviciilor publice esenţiale au fost vândute, concesionate, închiriate, lichidate, iar serviciile şi activităţile conexe, altele decât cele determinate ca fiind servicii publice esenţiale, au fost desfiinţate/sistate pentru a ajuta la îndeplinirea cererilor creditorilor;

d) au fost întreprinse toate măsurile pentru reorganizarea compartimentelor din structura aparatului de specialitate al primarului sau consiliului judeţean, după caz, şi din instituţiile sau serviciile publice de interes local sau judeţean, după caz, finanţate integral sau parţial prin subvenţii de la bugetul local.

 

Art. 98. – Planul de redresare este comunicat de administratorul judiciar tuturor creditorilor, în notificare precizându-se şi data şedinţei adunării creditorilor, ce are pe ordinea de zi deliberarea cu privire la acest plan.

 

Art. 99. – Pentru validitatea deliberărilor cu privire la planul de redresare este necesară întrunirea voturilor majorităţii creditorilor, reprezentând cel puţin 2/3 din valoarea creanţelor.

 

Art. 100. – Judecătorul – sindic convoacă o şedinţă, în termen de 20 de zile de la înregistrarea planului de redresare la tribunal, în care planul este admis, în forma iniţială sau modificată, sau respins de judecătorul – sindic, după caz, după audierea persoanelor citate. În cazul respingerii planului, judecătorul – sindic acordă un nou termen pentru refacerea acestuia.

 

Art. 101. – În momentul pronunţării hotărârii de admitere a planului de redresare, activitatea şi structura aparatului de specialitate al primarului sau consiliului judeţean, după caz, şi a instituţiilor sau serviciilor publice de interes local sau judeţean, după caz, indiferent de forma de finanţare, sunt reorganizate în mod corespunzător, iar creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate în consecinţă.

 

Art. 102. – Creditorii îşi conservă acţiunile lor, pentru întreaga valoare a creanţelor, împotriva codebitorilor şi fideiusorilor unităţii administrativ – teritoriale, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului.

 

Art. 103. – Executarea planului de redresare nu poate dura mai mult de 3 ani, cu începere de la data admiterii acestuia.

 

Art. 104. – Dacă planul de redresare stipulează o reducere de personal, se indică măsurile luate deja şi măsurile care trebuie luate pentru restructurarea personalului.

 

Art. 105. – Orice furnizor de servicii de electricitate, gaze, apă, telecomunicaţii şi alte servicii similare nu are dreptul ca în perioada aplicării procedurii de insolvenţă potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către unitatea administrativ – teritorială sau către instituţiile şi serviciile publice de interes local sau judeţean, după caz, indiferent de forma de finanţare.

 

Art. 106. – Administratorul judiciar organizează procedura de lichidare a activelor aparţinând domeniului privat al unităţii administrativ – teritoriale, aşa cum este prevăzut în planul de redresare.

 

Art. 107. – (1) Fondurile obţinute prin vânzarea bunurilor aflate în domeniul privat al unităţii administrativ – teritoriale, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare sau drepturi de retenţie de orice fel, sunt distribuite pentru achitarea:

 

a) impozitelor, taxelor şi a altor costuri asociate vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru păstrarea şi gestionarea acestor bunuri, precum şi plata salariilor angajaţilor;

b) creanţelor garantate ale creditorilor, inclusiv sumele împrumutate, dobânzile, ratele modificate şi orice tip de penalităţi, precum şi a altor cheltuieli asociate.

 

(2) Dacă sumele rezultate din vânzarea acestor bunuri au fost insuficiente pentru plata integrală a respectivelor creanţe garantate, creditorii beneficiază, pentru suma rămasă neplătită, de creanţe chirografare, potrivit ordinii de preferinţă corespunzătoare categoriei şi naturii acestora.

(3) Un creditor cu creanţă garantată este îndreptăţit să participe la orice distribuire de sumă făcută înaintea vânzării bunului supus garanţiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului supus garanţiei sale, dacă aceasta este necesară pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garanţiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii.

 

Art. 108. – Creanţele negarantate sunt plătite în ordinea stabilită de art. 68 – 72 din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi au aceeaşi ordine de preferinţă.

 

SECŢIUNEA a 10 – a

Procedura de închidere a insolvenţei

 

Art. 109. – (1) În cazul în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile stării de insolvenţă a unităţii administrativ – teritoriale, judecătorul – sindic pronunţă o hotărâre de închidere a procedurii, chiar dacă nu au fost stinse toate creanţele cuprinse în planul de redresare. Restul creanţelor nestinse în procedura de insolvenţă vor fi cuprinse în planul de redresare a stării de criză financiară.

(2) Sentinţa de închidere a procedurii este notificată de judecătorul – sindic unităţii administrativ – teritoriale şi tuturor creditorilor, pentru efectuarea menţiunii în registrul local al situaţiilor de insolvenţă a unităţilor administrativ – teritoriale, şi se afişează în extras la sediul tribunalului.

 

Art. 110. – (1) La cererea administratorului judiciar, judecătorul – sindic poate dispune ca o parte a pasivului unităţii administrativ – teritoriale, ajunsă în stare de insolvenţă, să fie suportată de către persoanele cu atribuţii de administrare a patrimoniului unităţii administrativ – teritoriale, care au contribuit la intrarea unităţii administrativ – teritoriale în această situaţie, prin una dintre următoarele fapte:

 

a) folosirea bunurilor sau creditelor unităţii administrativ – teritoriale în scop personal, colectiv sau în beneficiul altei persoane;

b) au dispus, în interes personal, colectiv sau în beneficiul altei persoane, continuarea unei activităţi care determina intrarea în starea de insolvenţă a unităţii administrativ – teritoriale;

c) utilizarea de falsuri contabile, declararea dispariţiei unor documente contabile sau nerespectarea legislaţiei în vigoare la completarea registrelor contabile;

d) abuzul sau ascunderea unor activităţi ale unităţii administrativ – teritoriale sau creşterea fictivă a acestor activităţi;

e) utilizarea de mijloace ilicite pentru obţinerea de fonduri pentru unitatea administrativ – teritorială, în vederea amânării suspendării plăţilor;

f) au efectuat plata unor datorii către un anumit creditor, în detrimentul altor creditori, în decurs de 120 de zile, anterior introducerii cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă.

 

(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) nu exclude răspunderea penală sau contravenţională pentru faptele ce constituie infracţiuni, respectiv contravenţii.

 

Art. 111. – (1) Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 110 se efectuează de către executorul judecătoresc, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă.

(2) Aplicarea prevederilor de la alin. (1) nu exclude răspunderea penală sau contravenţională, după caz.

 

Art. 112. – Prin închiderea procedurii, judecătorul – sindic, administratorul judiciar şi toate persoanele implicate sunt eliberate de orice sarcină sau responsabilitate care vizează procedura, unitatea administrativ – teritorială şi patrimoniul acesteia, creditorii şi titularii de garanţii.

 

CAPITOLUL IV

Prevederi referitoare la sectoarele municipiului Bucureşti

 

Art. 113. – Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă sunt aplicabile în mod corespunzător şi sectoarelor municipiului Bucureşti, cu excepţia răspunderii patrimoniale cuprinse în procedurile privind criza financiară şi insolvenţa, care se aplică doar asupra veniturilor proprii ale acestora.

 

CAPITOLUL V

Contravenţii, infracţiuni şi pedepse

 

Art. 114. – (1) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei neintroducerea de către ordonatorul principal de credite a acţiunii de declarare a situaţiei de criză financiară, precum şi nedepunerea actelor prevăzute la art. 55, în termenul de 10 zile, stabilit conform art. 56.

(2) Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii se fac de către persoanele împuternicite de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.

(3) Sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul unităţii administrativ – teritoriale în cauză.

(4) Contravenţiei prevăzute la alin. (1) îi sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Art. 115. – Constituie infracţiune de bancrută simplă şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă neintroducerea sau introducerea tardivă de către ordonatorul principal de credite a cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă a unităţii administrativ – teritoriale într-un termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut la art. 75 alin. (4) din Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Art. 116. – Constituie infracţiune de bancrută frauduloasă şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani fapta persoanei care:

 

a) falsifică, sustrage sau distruge evidenţele unităţii administrativ – teritoriale aflate în stare de insolvenţă ori ascunde o parte din activul acesteia;

b) înfăţişează datorii inexistente sau prezintă în registrele unităţii administrativ – teritoriale aflate în stare de insolvenţă, în alt act sau în situaţia financiară sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârşită în frauda creditorilor;

c) înstrăinează, în frauda creditorilor, în caz de insolvenţă a unităţii administrativ – teritoriale, o parte din active.

 

Art. 117. – (1) Infracţiunea de gestiune frauduloasă, potrivit prevederilor Codului penal, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani, atunci când este săvârşită de administratorul judiciar, ordonatorul principal de credite al unităţii administrativ – teritoriale aflate în stare de insolvenţă, precum şi de orice reprezentant sau prepus al acestuia.

(2) Infracţiunea de gestiune frauduloasă, potrivit prevederilor Codului penal, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani, atunci când este săvârşită de administratorul judiciar, ordonatorul principal de credite al unităţii administrativ – teritoriale aflate în stare de insolvenţă, precum şi de orice reprezentant sau prepus al acestuia, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

(3) Tentativa infracţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte.

 

Art. 118. – (1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către administratorul judiciar, ordonatorul principal de credite al unităţii administrativ – teritoriale aflate în stare de insolvenţă, precum şi de orice reprezentant sau prepus al acestuia de bani, valori ori alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează constituie infracţiunea de delapidare şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

(3) Tentativa infracţiunilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se pedepseşte.

 

Art. 119. – Fapta persoanei care, în nume propriu sau prin persoane interpuse, solicită înregistrarea unei cereri de admitere a unei creanţe inexistente asupra averii debitorului se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

 

Art. 120. – Refuzul ordonatorului principal de credite de a pune la dispoziţia judecătorului – sindic şi administratorului judiciar, în condiţiile prevăzute la art. 64, documentele şi informaţiile prevăzute la art. 55 ori împiedicarea acestora, cu rea – credinţă, de a întocmi documentaţia respectivă se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 3 ani sau cu amendă.

 

Art. 121. – Infracţiunile prevăzute la art. 115 – 119 se judecă în primă instanţă de tribunal, cu celeritate.

 

CAPITOLUL VI

Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

Art. 122. – (1) La stabilirea situaţiei de criză financiară sau insolvenţă, conform prezentei ordonanţe de urgenţă, se iau în considerare obligaţiile de plată ale unităţilor administrativ – teritoriale, subdiviziunilor acestora, respectiv serviciilor publice de interes local sau judeţean cu termene scadente.

(2) Prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobată cu completări prin Legea nr. 288/2002, cu modificările şi completările ulterioare, nu se aplică unităţilor administrativ – teritoriale, subdiviziunilor acestora, respectiv instituţiilor publice de subordonare locală.

 

Art. 123. – La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

 

1. La articolul 74, alineatele (1), (4), (6), (7), (8), (10) şi (12) vor avea următorul cuprins:

 

“(1) Criza financiară este starea patrimoniului unităţii administrativ – teritoriale, caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile pe o anumită perioadă de timp. Criza financiară este prezumată în următoarele situaţii:

 

a) neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 90 de zile, şi care depăşesc 15% din bugetul general al unităţii administrativ – teritoriale respective, cu excepţia celor aflate în litigiu comercial;

b) neachitarea drepturilor salariale prevăzute în bugetul local de venituri şi cheltuieli sau în bugetele instituţiilor sau serviciilor publice de interes local sau judeţean, după caz, pe o perioadă mai mare de 90 de zile de la data scadenţei;

 

. . . . . . . . . .

(4) Ordonatorul principal de credite, în termen de 5 zile lucrătoare de la constatarea crizei financiare, convoacă autoritatea deliberativă şi sesizează direcţia generală a finanţelor publice judeţeană sau a municipiului Bucureşti, după caz.

. . . . . . . . . .

(6) În termen de 30 zile calendaristice de la adoptarea hotărârii prin care a fost declarată starea de criză financiară, ordonatorul principal de credite împreună cu ceilalţi membrii ai comitetului pentru situaţii de criză financiară pregătesc un plan de redresare financiară a unităţii administrativ – teritoriale.

(7) Planul de redresare financiară cuprinde planificarea economico – financiară şi bugetară pe perioada procedurii de redresare financiară, care presupune:

 

1. o prezentare a situaţiei economico – financiare a unităţii administrativ – teritoriale;

2. măsuri care să asigure prestarea serviciilor publice esenţiale de către autorităţile administraţiei publice locale pe durata aplicării planului de redresare financiară;

3. măsuri de îmbunătăţire a managementului financiar şi a mecanismelor de control necesare pentru eficientizarea furnizării serviciilor publice esenţiale;

4. măsuri de creştere a gradului de colectare a veniturilor proprii, precum şi de generare de venituri suplimentare;

5. măsuri pentru reducerea cheltuielilor;

6. planificarea economico – financiară şi bugetară pe perioada procedurii de redresare financiară, care presupune:

 

a) analiza tuturor veniturilor şi cheltuielilor bugetare, recomandări pentru creşterea veniturilor şi reducerea cheltuielilor, precum şi elaborarea de rectificări ale bugetului local;

b) proiecţia veniturilor şi cheltuielilor pentru anul curent şi pentru următorii 2 ani;

c) restructurarea conducerii, organizării şi gestionării aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean, a serviciilor şi instituţiilor publice de interes local sau judeţean, după caz;

 

7. stabilirea sarcinilor pentru îndeplinirea prevederilor din planul de redresare financiară pe obiective, persoane responsabile şi termene.

 

(8) Controlul executării şi îndeplinirii măsurilor cuprinse în planul de redresare financiară este realizat de comitetul pentru situaţii de criză financiară.

. . . . . . . . . .

(10) Planul de redresare financiară poate fi modificat, la cererea ordonatorului principal de credite, ori de câte ori este necesar, în cazul în care apar date, informaţii sau fapte necunoscute la momentul aprobării acestuia, dacă acestea pot împiedica procesul de redresare financiară. Noul plan este elaborat de ordonatorul principal de credite împreună cu membrii comitetului pentru situaţii de criză financiară şi se supune aprobării autorităţii deliberative.

. . . . . . . . . .

(12) Autoritatea deliberativă declară, la cererea ordonatorului principal de credite şi cu avizul consultativ al comitetului pentru situaţii de criză financiară, încetarea situaţiei de criză financiară, prin adoptarea unei hotărâri, dacă:

 

a) criteriile prevăzute la alin. (1) nu s-au mai evidenţiat timp de 180 de zile calendaristice;

b) sunt îndeplinite criteriile pentru declararea stării de insolvenţă, prevăzute de art. 75, caz în care unitatea administrativ – teritorială este supusă procedurii insolvenţei, prevăzută de prezenta lege.”

 

2. La articolul 75, alineatele (1), (7) şi (15) vor avea următorul cuprins:

 

“(1) Insolvenţa este starea patrimoniului unităţii administrativ – teritoriale caracterizată prin existenţa unor dificultăţi financiare, prin lipsa acută de disponibilităţi băneşti, ce conduce la neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, pe o anumită perioadă de timp. Insolvenţa este prezumată în următoarele situaţii:

 

a) neachitarea obligaţiilor de plată, lichide şi exigibile, mai vechi de 120 de zile şi care depăşesc 50% din bugetul general al unităţilor administrativ – teritoriale, fără a se lua în calcul cele aflate în litigiu comercial;

b) neachitarea drepturilor salariale izvorâte din raporturile de muncă şi prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli, pe o perioadă mai mare de 120 de zile de la data scadenţei.

 

. . . . . . . . . .

(7) În termen de 30 de zile calendaristice administratorul judiciar elaborează planul de redresare a insolvenţei, împreună cu ordonatorul principal de credite, cu avizul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi al camerei de conturi teritoriale.

. . . . . . . . . .

(15) În cazul în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile stării de insolvenţă a unităţii administrativ – teritoriale, judecătorul – sindic pronunţă o sentinţă de închidere a procedurii, chiar dacă nu au fost stinse toate creanţele cuprinse în planul de redresare a stării de insolvenţă. Restul creanţelor nestinse în procedura de insolvenţă vor fi cuprinse în planul de redresare a stării de criză financiară. Sentinţa de închidere a procedurii este notificată de administratorul judiciar direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, după caz, pentru efectuarea menţiunii în registrul local al situaţiilor de insolvenţă a unităţilor administrativ – teritoriale.”

 

3. La articolul 78 alineatul (1), litera c) va avea următorul cuprins:

 

“c) nerespectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi (6), art. 14 alin. (1) şi (6), art. 23, art. 30 alin. (3) – (6), art. 32 alin. (7), art. 38, art. 39 alin. (3) – (6), art. 63, art. 73 alin. (1) şi ale art. 75 alin. (4) şi (6).”

 

PRIM – MINISTRU

VICTOR – VIOREL PONTA

 

Contrasemnează:

Viceprim – ministru,

ministrul finanţelor publice,

Daniel Chiţoiu

Viceprim – ministru,

ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,

Nicolae – Liviu Dragnea

Ministrul delegat pentru buget,

Liviu Voinea

 

Bucureşti, 21 mai 2013.

Nr. 46.