Cineva (nu se mai știe cine) a spus, cândva, că persoanele care se plâng de taxe sunt de două feluri: bărbați și femei. Dacă toată lumea are ceva de obiectat cu privire la taxe, nu mai e de mirare nici măcar să constati că taxele sunt criticate chiar și de către cei ce le-au propus ori aprobat. Criticile legate de taxe sunt, în general, de două feluri: cuantumul lor (niciodată prea mic) și consumul de energie necesar pentru a le achita.

Plătirea taxelor, a impozitelor implică un efort financiar, dar și un efort de conformare la exigențele legii. Înainte de-a fi plătite impozitele, este necesară o deloc neglijabilă muncă birocratică, o muncă „nonprofit” (întocmirea declarațiilor etc.).

Una dintre temele ce s-au aflat în actualitatea ultimelor luni a fost așa numita „revoluție fiscală”. Cu privire la orice revoluție, fie ea fiscală, socială sau de altă natură, se poate spune că, decât să conducă la o agravare a situației inițiale, mai bine-ar fi să nu înceapă.

Schimbarea, atunci când este necesară, ar trebui să se facă prin evoluție, nu prin experimente cu efecte imprevizibile. Nu-i de dorit schimbarea, sub orice formă! De o schimbare spre mai bine avem nevoie. Cât privește taxele, „mai binele” are două fațete: (1) taxe mai mici și (2) taxe mai ușor de plătit (fără cozi, fără pierdere de vreme).

Desele modificări ale legislației fiscale sunt, se pare, la fel de inevitabile precum taxele înseși. Dar, dacă tot se modifică trimestrial legislația fiscală, măcar să se modifice spre mai binele contribuabilului. OUG 25/2018 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru aprobarea unor măsuri fiscal-bugetare a fost publicată în „Monitorul Oficial” 291/2018. Ce prevede actul normativ?

 

Susținerea entităților nonprofit, prin sponsorizări

Microîntreprinderile care fac sponsorizări în vederea susținerii entităţilor nonprofit şi a unităţilor de cult, care sunt furnizori de servicii sociale acreditaţi cu minim un serviciu social licenţiat, au posibilitatea de a scădea sumele aferente din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor până la nivelul valorii ce înseamnă 20% din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat pentru trimestrul în care cheltuielile respective au fost înregistrate.

Potrivit recentelor știri juridice, acele sume ce nu vor fi scăzute potrivit modelului de mai sus din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor ce este datorat vor fi reportate în trimestrele ce urmează, pe o perioadă de 28 de trimestre consecutive. Scăderea sumelor respective din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat, în cele 28 de trimestre consecutive, se face în ordinea înregistrării acestora, în aceleaşi condiţii, la fiece termen de plată a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor. Microîntreprinderile ce fac sponsorizări trebuie să depună declaraţia informativă privind beneficiarii sponsorizărilor, corespunzătoare anului în care au înregistrat cheltuielile cu pricina.

 

Impozitul pe venit, în cazul contractelor de activitate sportivă

Contribuabilii care obțin venituri în temeiul unor contracte de activitate sportivă, alcătuite potrivit Legii educaţiei fizice, trebuie să achite impozitul pe venit. Impozitul este final. Ca plătitori ai veniturilor, în sarcina persoanelor juridice sau altor entităţi ce au îndatorirea de a conduce evidenţă contabilă, s-a stabilit și obligația de a calcula, reţine şi achita impozitul corespunzător sumelor plătite prin reţinere la sursă. Impozitul va fi calculat prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului brut. Are să fie reţinut la sursă, de către plătitorii de venituri, la vremea plăţii venitului.

Acest impozit calculat şi reţinut reprezintă impozit final. Trebuie să fie plătit la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii ce urmează celei în care a fost reținut. Totuși, plătitorii de venituri mai sus menționați n-au obligaţia calculării, reţinerii la sursă şi plăţii impozitului din veniturile plătite, dacă efectuează plăţi către asocierile fără personalitate juridică sau către entităţi cu personalitate juridică care organizează şi conduc contabilitate proprie, pentru care plata impozitului pe venit se efectuează de către fiecare asociat, pentru propriul venit.

 

Obligațiile declarative ale unor contribuabili

Dacă o activitate agricolă are loc în cadrul unei asocieri fără personalitate juridică, îndatorirea de a depune declaraţia anuală de venit pentru asocierile fără personalitate juridică şi entităţile supuse regimului transparenţei fiscale la organul fiscal incumbă asociatului ce are răspunderea îndeplinirii obligaţiilor asociaţiei faţă de autorităţile publice. Declarația se depune până la data de 15 februarie (inclusiv) a anului fiscal în curs.

În declarație, va fi cuprinsă şi cota de distribuire ce revine fiecărui membru asociat din venitul impozabil socotit la nivelul asocierii. Unul dintre asociați, anume desemnat, are îndatorirea de a-i oferi fiecărui membru asociat informațiile ce privesc venitul impozabil ce-i revine, conform cotei de distribuire din venitul impozabil calculat în cadrul asocierii.

În sarcina plătitorilor de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitelor s-a stabilit obligaţia de-a depune o declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, la organul fiscal competent, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului în curs, pentru anul trecut. Sunt exceptați plătitorii de venituri din salarii (sau asimilate salariilor), plătitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectuală, plătitorii de venituri în baza contractelor de activitate sportivă, venituri din arendă, venituri din asocieri cu persoane juridice. Toți aceștia au îndatorirea depunerii declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate.

 

Categoria debitorilor cu risc fiscal mic – condiții de încadrare

Potivit Codului de procedură fiscală, în cazul debitorilor cu risc fiscal mic, organul fiscal competent poate încuviința eșalonarea la plată a obligațiilor fiscale restante, pe o perioadă de cel mult douăsprezece luni.

Din recentele știri din contabilitate rezultă că este considerat ca având risc fiscal mic acel debitor care, la data depunerii cererii, va satisface, în mod cumulativ, un număr de condiţii. O primă condiție este ca debitorul să nu aibă fapte înscrise în cazierul fiscal. La rândul lor, nici administratorii, în situația societăţilor pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni şi asociaţii majoritari, asociatul unic sau administratorii, în situația celorlalte societăţi, diferite de societăţile (în comandită) pe acţiuni, nu trebuie să aibă fapte înscrise în cazierul fiscal.

Totodată, debitorul nu trebuie să se afle în inactivitate temporară înscrisă la Registrul comerțului ori în registrele păstrate de către instanţele judecătoreşti. El nu trebuie să aibă obligaţii fiscale restante mai mari de douăsprezece luni, nici să fi înregistrat pierderi din exploatare în ultimul exerciţiu financiar închis. Persoanele juridice trebuie să fi fost înfiinţate cu minimum douăsprezece luni mai înaintea depunerii cererii.

Contribuabilul obișnuit poate fi considerat un debitor perpetuu, chiar dacă-și achită toate dările la timp. Cum așa? Nici nu termină bine, omul, de achitat o taxă și, ca prin minune, se ivește o alta. „Am plătit datoriile și tot datori am rămas”, se spune, în popor. Trăim, deci plătim (taxe)!

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed.