discriminare 1Discriminarea se referă la tratarea diferită a unor persoane aflate în situații identice sau asemănătoare sau tratarea identică a unor persoane aflate în situații diferite. Pentru a ne afla în fața unei discriminări trebuie să nu existe o justificare obiectivă pentru tratamentul respectiv. Oricine poate fi victimă a discriminării, atât persoana fizică, cât și persoana juridică.

Poate cea mai întâlnită formă de discriminare este atingerea adusă demnității celui care prezintă o dizabilitate fizică, unei persoane etichetată cu apelativul de „handicapat” de către indivizi cărora le lipseşte o elementară educaţie.

Caz practic

Într-o situație de discriminare s-a aflat și D.J., care profesa avocatura și care fusese diagnosticat cu scleroză multiplă, fiind încadrat în grad de handicap. Acesta a considerat că prevederile Codului Fiscal privind impozitul pe venit sunt neconstituționale și discriminatorii, deoarece doar veniturile din salariile realizate de către persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile.

În 14 mai 2013 a acționat în judecată Administrația Finanțelor Publice, solicitând instanței să constate că el are calitatea de persoană scutită de la impozit. Tribunalul i-a respins cererea, ca nefondată. Împotriva acestei hotărâri D.J. a declarat recurs, în cadrul căruia a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute în Codul Fiscal privind impozitul pe venit.

Care a fost motivarea excepției de neconstituționalitate?

Justiţiabilul a susținut că prevederile Codului Fiscal induc o discriminare directă persoanelor încadrate în grad de handicap care realizează venituri din profesii liberale, față de persoanele aflate în aceeași situație (încadrate în grad de handicap) care realizează venituri din salarii, în sensul că veniturile salariale nu sunt impozabile, iar cele din profesii liberale sunt supuse impozitării.

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile Codului Fiscal încalcă dispozițiile din Constituția României, care statuează că toți cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Or, în cazul de față Codul Fiscal instituie o protecție pentru persoanele cu grad de handicap care realizează venituri din salarii, fără să ofere o reglementare similară și persoanelor fizice aflate în aceeași situație, dar care obțin venituri din profesii liberale.

Practic, Codul Fiscal acordă, în prezent, facilități fiscale doar persoanelor cu handicap care obțin venituri din salarii și indemnizații de natură salarială, deși ar fi trebuit să cuprindă toate persoanele cu handicap grav sau accentuat.

Ce a decis Curtea Constituțională?

Analizând actele dosarului, CCR a considerat că prevederile din Constituția României au consacrat dreptul persoanelor cu handicap de a se bucura de o protecție specială. Statul are obligația de a le garanta șanse egale în raport cu ceilalți cetățeni ai țării, de a asigura și de a organiza programe de prevenire și tratament pentru persoanele cu handicap și de a le implica activ în viața comunității.

Scopul tuturor reglementărilor legislative este acela de a facilita integrarea socială a acestor persoane și de a asigura plasarea acestora pe o poziție egală față de ceilalți cetățeni români. Este o realitate faptul că existența unui handicap presupune, pentru toți cei care se confruntă cu acest lucru, eforturi suplimentare de adaptare la un trai normal. Plecând de la această realitate, putem considera că sursa veniturilor obținute nu poate plasa persoanele cu handicap într-o situație mai avantajoasă sau mai puțin avantajoasă.

Cu titlu de știri juridice, CCR a considerat că egalitatea între cetățeni presupune și aplicarea acelorași facilități fiscale, fapt ce include și scutirea de impozit pe veniturile realizate. În prezent, există o situație discriminatorie în cadrul aceleiași categorii de persoane, fapt ce încalcă prevederile Constituției.

Așa cum este reglementată legislația fiscală în prezent, se poate considera că legiuitorul a acordat scutirile de impozit pentru persoanele cu handicap grav și accentuat care realizează venituri din salarii, pentru a proteja veniturile obținute de acestea și pentru a le încuraja să lucreze.

Cu titlu de știri juridice, CCR și-a exprimat punctul de vedere prin Decizia 681/2014, publicată în Monitorul Oficial 889 din 8 decembrie 2014, în sensul în care a admis excepția de neconstituționalitate invocată de D.J. Motivația CCR s-a bazat pe principiul constituțional al egalității de tratament între persoanele cu handicap grav sau accentuat, astfel încât se impune ca facilitățile fiscale aplicate veniturilor obținute din salarii să se extindă și asupra veniturilor obținute din activități independente.

În urma deciziei CCR, cele două Camere ale Parlamentului vor trebui să modifice prevederile Codului Fiscal, în sensul că se va interpreta că nu sunt venituri impozabile, în înțelesul impozitului pe venit, veniturile realizate în mod individual din exercitarea unei profesii libere de către persoanele cu handicap grav sau accentuat.

Ce va face D.J.?

În prezent, acesta are termen data de 22 ianuarie 2015, în cadrul recursului pe care l-a promovat la Curtea de Apel împotriva hotărârii tribunalului. Având în vedere motivația CCR și faptul că decizia a fost deja publicată în Monitorul Oficial, producându-și efectele de la această dată, este cert că D.J. va avea șanse de câștig în cadrul acțiunii promovate.

Discriminarea se pedepsește!

Legiuitorul a introdus amenzi usturătoare pentru cei care discriminează o persoană pe motivul că aparține unei anumite rase, naționalități, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate din cauza convingerilor, vârstei, orientării sexuale sau într-un raport de muncă. Dacă discriminarea vizează o persoană fizică, amenzile sunt între 1.000 lei și 30.000 lei și de la 2.000 lei la 10.000 lei, dacă vizează un grup de persoane sau o comunitate.

Având în vedere amploarea fenomenului, legiuitorul a introdus în noul Cod Penal infracțiunea de incitare la ură sau discriminare. Aceasta se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă și constă în incitarea publicului, prin orice mijloace, la ură sau discriminare împotriva unei categorii de persoane.

Discriminarea, până unde?

 Discriminarea presupune un tratament defavorabil împotriva unui individ sau categorii de persoane. O persoană nu trebuie să fie neapărat lezată pentru a fi discriminată, ci doar tratată mai rău decât alții, pentru anumite motive arbitrare.

Statistic vorbind, aproximativ 500 de români devin, anual, victime ale actelor de discriminare. Trist este că, de multe ori, discriminarea se învață chiar de la rude sau de la colegii de şcoală și îi face pe copiii de azi, respectiv pe adulții de mâine, să nu mai prețuiască ce gândește sau ce spune un om, atâta timp cât se află într-un scaun cu rotile sau pielea lui este mai închisă la culoare!

 

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed.