Simplitatea este complexitatea adusă la extrem, spunea Leonardo da Vinci. De complexitate nu ducem lipsă în ziua de azi, în privința legislației vamale și fiscale. Fără a avea vreo vocație profetică, se poate anticipa că lucrurile se vor complica, în continuare.
Deși aspectele și amănuntele pe care le reglementează legiuitorul devin din ce în ce mai numeroase și, cu acest prilej, birocrația câștigă teren, există situații și proceduri în care simplificarea are câștig de cauză. Oricât le-ar fi de dragă complexitatea susținătorilor birocrației, există totuși niște limite. Și s-a văzut deja că odată depășite limitele sale absolute, complexitatea (re)devine… simplitate.
În „Monitorul Oficial” 502/2016 a văzut lumina tiparului Ordinul 1887/2016 al președintelui ANAF pentru aprobarea normelor privind utilizarea declarațiilor vamale simplificate și înscrierea în evidențele declarantului.
La autoritatea vamală, declararea mărfurilor în scopul plasării sub un regim vamal poate fi efectuată, prin derogare de la depunerea unei declarații vamale standard, pe baza unei declarații vamale simplificată ori a unei înscrieri în evidențele declarantului, în acord cu Regulamentul UE 952/2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii.
Consultând ultimele noutăți legislative, putem afla că autorizația de plasare a mărfurilor în mod regulat sub un regim vamal pe baza unei declarații simplificate ori autorizația depunerii unei declarații vamale sub forma unei înscrieri în evidențele declarantului poate fi acordată celor care solicită folosirea acestora în calitate de reprezentanți sau care solicită folosirea pentru propriile necesități.
Cei care le solicită pentru uzul propriu pot să apeleze la serviciile oferite de către un reprezentant direct în vederea efectuării formalităților vamale în procedură simplificată, în vreme ce autorizațiile cerute de către persoanele care le solicită în calitate de reprezentanți vor fi acordate numai dacă există o evidență și sunt puse în practică proceduri care îi vor îngădui autorității vamale de autorizare să realizeze controalele vamale corespunzătoare și să identifice persoanele reprezentate.
Actul normativ precizează că autorizația de a depune o declarație vamală sub forma înscrierii în evidențele declarantului, precum și autorizația de plasare a mărfurilor în mod regulat sub un regim vamal pe baza unei declarații simplificate vor necesita realizarea prealabilă a unei verificări a autorității vamale. Scopul verificării este de-a cunoaște organizarea și activitatea solicitantului.
Decizia de acordare sau neacordate a autorizației va fi luată de către biroul vamal. Anterior luării hotărârii de neacordare a autorizației, solicitantului îi vor fi comunicate motivele pe care se va întemeia decizia, prin modalități ce diferă de „tehnicile de prelucrare electronică a datelor”. Din fericire, orice solicitant va avea șansa de a-și spune punctul de vedere înainte să fie luată o decizie definitivă, diferită de cea pe care o dorește.
Dacă biroul vamal va hotărî ca autorizația să nu fie acordată, indiferent că solicitantul nu și-a exprimat punctul de vedere în cadrul termenului ce i s-a pus la dispoziție sau că în urma exprimării punctului său de vedere n-au rezultat suficiente argumente pentru a fi întemeiată o decizie care să-i fie favorabilă, solicitantului îi vor fi comunicate pricinile care au condus la neacordare.
Drumul de la simplu la complex. Și înapoi…
Atenție! Este interzisă atât înscrierea în evidențele declarantului de către titularul autorizației, cât și folosirea declarației simplificate, în cazul în care garanția care s-a constituit în favoarea biroului vamal este mai mică decât taxele de import ce trebuie achitate. Într-o atare împrejurare, titularul autorizației va trebui să prezinte mărfurile la biroul vamal, urmând să fie pusă în practică procedura de vămuire obișnuită.
O altă procedură nepermisă este, potrivit recentelor noutăți din fiscalitate, întrebuințarea declarației simplificate și înscrierea în evidențele declarantului, atunci când cuantumul TVA-ului sau al accizelor n-a fost achitat ori garantat sau dacă nu există un certificat valid de amânare de la achitarea în vamă a TVA-ului, conform celor prevăzute de către noul Cod Fiscal.
După ultimele știri juridice, titularul va trebui să posede toate documentele de trebuință în vederea realizării operațiunii de vămuire, atunci când este vorba despre mărfuri restricționate (cele stabilite expres prin Codul Vamal).
Este necesar să specificăm că plasarea mărfurilor în mod regulat sub un regim vamal în temeiul unei declarații simplificate și depunerea declarației vamale sub forma înscrierii în evidențele declarantului sunt practicabile pentru aproape toate tipurile de mărfuri.
Mai puțin a mărfurilor încadrate în categoria materialelor lemnoase (în situația exportării), a mărfurilor pentru care verificarea satisfacerii unor alte cerințe fixate prin norme speciale necesită prelevarea unor eșantioane în scopul efectuării analizelor de laborator, precum și a mărfurilor ce fac obiectul măsurilor corespunzătoare politicii agricole comune prin care sunt statornicite preferințe tarifare sau acordarea, la export, a unor restituiri.
De regulă, va fi aplicată procedura obișnuită de vămuire și va trebui ca mărfurile să fie prezentate la biroul vamal, dacă bunurile transportate trebuie să ajungă la mai mulți destinatari.
Folosirea unei declarații simplificate se consideră aprobată prin acceptarea acesteia de către autoritatea vamală. În cazul declarației simplificate, datele corespunzătoare documentelor absente ce vor fi înscrise în declarația vamală n-au decât un caracter provizoriu, provenind din informațiile pe care le deține declarantul la vremea la care este realizată declararea.
După Isaac Newton, adevărul poate fi aflat, mereu, în simplitate și nu în mulțimea ori confuzia lucrurilor. Paradoxal, pentru a intra în posesia adevărurilor pierdute sau niciodată deținute, omul are de străbătut cărările labirintice ale complexității. Există o cale simplă, dar accesul este interzis? Rămâne, deci, să fie parcurs drumul cel complicat. Atât de simplu… ca teorie!