Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu un recurs in interesul legii privind o dispoziţie din Codul muncii.
Tag: suspendare
Decizia nr. 630/2022 prevede procedura de acordare, suspendare şi retragere a deciziei de acreditare a furnizorilor de servicii de certificare.
Prezenta decizie se aplică furnizorilor de servicii de certificare care doresc să îşi desfăşoare activitatea ca furnizori acreditaţi şi stabileşte procedura privind acordarea, suspendarea şi retragerea deciziei de acreditare a furnizorilor de servicii de certificare de către Autoritatea pentru Digitalizarea României, autoritatea de reglementare şi supraveghere specializată în domeniu.
Ordinul nr. 37/2021 a suspendat, până la data de 30 iunie 2021, aplicarea prevederilor art. 22 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2) din Normele privind organizarea şi desfăşurarea concursului/examenului în vederea ocupării de către personalul Ministerului Apărării Naţionale a posturilor permanente din structurile de reprezentare naţională în străinătate, precum şi a celor din structurile internaţionale la care România este parte, aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.59/2015.
Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri a lansat în dezbatere publică proiectul de Lege privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri.
Banca Naţională a României subliniază faptul că obligaţiile de plată ale debitorilor către instituţiile de credit şi instituţiile financiare nebancare suspendate în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.37/2020 (OUG nr.37/2020) nu sunt consemnate la Centrala Riscului de Credit (CRC) ca sume restante la plată, fiind înregistrate cu totul diferit faţă de situaţiile de neplată înregistrate de CRC.
Codul penal prevede că durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat şi este cuprinsă între 2 şi 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate.
Termenul de supraveghere este reglementat în art. 92 din Codul penal, iar potrivit ştirilor juridice a costitituit motiv de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în situaţia suspendării executării actului administrativ, acordată de instanța de judecată în condițiile Legii nr. 554/2004, în ipoteza constatării legalităţii titlului de creanţă, pe perioada cât subzistă suspendarea, se datorează dobândă.
În speţă, Înalta Curte nu a acceptat raţionamentul recurentului potrivit căruia instituţia suspendării nici nu şi-ar putea atinge scopul, dacă se admite că pe perioada de suspendare, deşi se suspendă plata debitului, acesta poate să producă dobândă în sarcina persoanei în favoarea căreia a fost creată instituţia suspendării, respectiv a debitorilor, întrucât prin suspendarea executării titlului nu se anulează debitul principal, ci doar se suspendă temporar de la executare dobânda, reprezentând sancţiunea pecuniară pentru neplata în termen, sancţiune care nu este condiţionată sau influenţată de măsurile de executare, ci doar de momentul stingerii creanţei.
Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis, în şedinţa din 7 mai 2019, că admite sesizarea Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, în dosarul nr.2225/330/2018, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în vederea dezlegării de principiu a următoarei chestiuni de drept: „În cazul anulării amânării aplicării unei pedepse, urmate de suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante, termenul de supraveghere, stabilit potrivit dispoziţiilor art.92 din Codul penal, se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care anterior s-a dispus amânarea aplicării pedepsei sau de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante?” şi, pe cale de consecinţă:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că este posibilă suspendarea facultativă prevăzută de art. 413 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. bazată pe existenţa unei cauze pe rolul unei instanţe internaţionale promovată de o altă instanță naţională (curte de apel) – deși motivul de suspendare facultativă nu este prevăzut expres de articolul de mai sus – pentru evitarea pronunţării unor soluţii în contradicţie cu normele europene. Astfel, în cazul în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene ar fi sesizată a doua oară, în aceeaşi chestiune, instanţa europeană ar fi suprasolicitată, fără a se obţine un rezultat suplimentar.
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța prin care s-a invocat aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reținând că deși instanța de apel a constatat, în mod corect, faptul că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile reținute prin sentințele anterioare, în mod eronat a efectuat calculul aritmetic atunci când a adăugat sporul de pedeapsă la principala principală; rațiunea din Decizia 42 din 13 octombrie 2008 prin care se reține că, în cazul concursului între cauzele de anulare și cauzele de revocare a suspendării condiționate, se aplică cauzele de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei, este aplicabilă și în speța de față, chiar dacă în decizia menționată se face vorbire doar de ipoteza în care instanța este sesizată prin rechizitoriu cu o infracțiune săvârșită înainte de dispunerea suspendării și o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, acest raționament fiind aplicabil și în cazul pedepselor definitive.