Multă dreptate a avut înțeleptul anonim, când a spus că un nesăbuit aruncă o piatră în apă și, apoi, zece oameni iscusiți nu izbutesc s-o mai scoată la suprafață. Așa s-au petrecut lucrurile și după ce a avut loc abuzivul proces de trecere a terenurilor din proprietatea privată în cea de stat (din perioada comunistă).
Milioane de proprietari au fost lăsați fără pământurile dobândite cu mari sacrificii. Deși a trecut multă apă pe Dunăre de la schimbarea din decembrie 1989, efectele colectivizării și ale preluării de către stat a terenurilor aflate în proprietate privată mai sunt resimțite și astăzi. Consecința preluării abuzive a terenurilor de către stat? Un haos de nedescris. Chiar și după ce legea a îngăduit retrocedarea, nu s-a lucrat întotdeauna cu onestitate și competență. Mai e de muncit, pe palier legislativ!
O vorbă de duh din Țările de Jos spune că „nu există arta de a deveni țăran, arta este de a rămâne țăran”. S-ar putea spune, rămânând pe linia acestui proverb, că este o artă să rămâi țăran inclusiv atunci când faci comerț, când vinzi, în piață, produse agricole.