Se spune că munca îl scapă pe om de (cel puțin) trei lucruri nedorite: de plictiseală, de fapte rele și de sărăcie. Cu condiția ca omului să-i placă munca. În România, asistăm la o situație paradoxală. Deși unii antreprenori se plâng de lipsă de personal, de numărul mare de posturi neocupate, există sute de mii de persoane ce nu muncesc și nici n-au de gând.
Alții ar vrea să se angajeze, dar au dificultăți pe piața muncii. Poate fi vorba despre șomeri de lungă durată, persoane discriminate din cauza vârstei avansate sau tineri absolvenți care n-au reușit să acumuleze o experiență consistentă. E clar, pentru anumite categorii de cetățeni accesul la un loc de muncă este mai anevoios.