Sunt situații în care în cadrul unui proces penal este obligatorie instituirea sechestrului asupra bunurilor inculpatului. De exemplu, dacă persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, în situația infracțiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani, corupție. Problema care a generat controverse a fost aceea de a ști dacă instanța are obligația în astfel de cazuri să instituie sechestru atunci când din verificările efectuate rezultă că nu există niciun bun în patrimoniul inculpatului sau părții responsabile civilmente.
Tag: sechestru
Sechestrul judiciar consta în indisponibilizarea bunurilor ce formează obiectul litigiului sau, în condiţiile legii, a altor bunuri.
Această măsură este una destul de des întâlnită iar art. 252 alin. 2) C. procedură penală prevede că bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre preţioase, mijloacele de plată străine, titlurile de valoare interne, obiectele de artă şi de muzeu, colecţiile de valoare, precum şi sumele de bani care fac obiectul sechestrului vor fi ridicate în mod obligatoriu.
În ceea ce priveşte bunurile perisabile, acestea se predau autorităţilor competente, potrivit profilului de activitate, care sunt obligate să le primească şi să le valorifice de îndată.
În cazul executării silite cu ocazia aplicării sechestrului, executorul judecătoresc este obligat să identifice şi să evalueze bunurile sechestrate, în afară de cazurile în care aceasta nu este cu putinţă. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulaţie, raportată la preţurile medii de piaţă din localitatea respectivă.
În ceeea ce priveşte licitaţia, vânzarea se va face în mod public de către executorul judecătoresc, care va oferi bunurile spre vânzare prin 3 strigări succesive. Însă dacă nu se oferă nici preţul minim licitaţia se va amâna la un alt termen, pentru care se vor îndeplini din nou formalităţile de publicitate. La acest termen, care nu poate fi mai lung de 20 de zile de la data primei licitaţii, licitaţia va începe de la 50% din preţul iniţial prevăzut în publicaţii sau anunţuri. Dacă nu se va obţine nici acest preţ, bunurile vor fi vândute, la acelaşi termen, la cel mai mare preţ oferit, chiar şi atunci când la licitaţie s-a prezentat un singur ofertant.
Tocmai aceste din urmă dispoziţii, prevăzute în art. 768 alin. 9 C. procedură civilă, au făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.
Atunci când există riscul ca debitorul să se sustragă de la plata taxelor și impozitelor sau să își ascundă patrimoniul pentru a deveni insolvabil și a eluda plata contribuțiilor datorate, legiuitorul a stabilit modalitatea în care se vor institui, derula și ridica măsurile asigurătorii.
În acest sens, a fost elaborat Ordinul ANAF nr. 2546/2016 pentru aprobarea Procedurii de aplicare a măsurilor asigurătorii de către organele fiscale competente şi pentru aprobarea modelelor, modului de utilizare şi de păstrare a unor formulare care a fost publicat în Monitorul Oficial 703 din 9 septembrie 2016. De reținut că aceste prevederi se aplică pentru măsurile asigurătorii dispuse după 9 septembrie 2016, iar pentru cele cuprinse între 1 ianuarie 2016 și 9 septembrie 2016 se va aplica acest ordin.
Tot mai des vedem cum în cazul anumitor persoane se dispun măsuri asigurătorii, cum ar fi sechestrul, poprirea sau confiscarea specială în scopul de a se evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor. Organele care pot lua aceste măsuri asigurătorii sunt procurorul (în cadrul urmăririi penale), judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată din oficiu sau la cererea procurorului în cadrul camerei preliminarii sau a judecății.
Legea prevede că împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire, pot face contestație suspectul sau inculpatul sau orice altă persoană interesată, în 3 zile de la comunicarea ordonanței de luare a măsurii sau de la aducerea acesteia la îndeplinire. Contestația se depune la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța care ar fi competentă să judece fondul cauzei. Rețineți că această contestație nu este suspensivă de executare (nu oprește punerea în executare a măsurii asigurătorii).
Atunci când un debitor nu își îndeplinește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organul fiscal va proceda, în scopul stingerii acestora, la acțiuni de executare silită. Astfel, se pot dispune măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietatea debitorului și asupra veniturilor acestuia atunci când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă sau înstrăineze patrimoniul.
Regula este că executarea silită se face de organul de executare silită competent prin intermediul executorilor fiscali. Aceștia au obligația să dețină o legitimație de serviciu pe care trebuie să o prezinte atunci când vin să aducă la îndeplinire atribuțiile de serviciu.
România are termen până la finele anului viitor să transpună în legislația națională Directiva Europeană privind punerea sub sechestru și confiscarea bunurilor provenite din infracțiuni, a declarat europarlamentarul Monica Macovei.
“Nu este nicio contradicție cu Codul Penal, practic textul de transpunere va înlocui textul din Codul Penal de astăzi care este mult mai redus. Prin urmare, transpunerea acelui text din Directiva extinsă va duce la o confiscare extinsă, la confiscarea întregii averi nejustificate a unei persoane care comite infracțiuni și nu-și justifică legal averea în raport cu venitul. Se aplică pentru toți cei care vor fi în curs de judecată, pentru cei care vor fi condamnați sau în curs de anchetă, pe baza unei hotărâri judecătorești“, a precizat Monica Macovei.
Europarlamentarul a mai subliniat că transpunerea directivei este obligatorie pentru toate statele membre ale Uniunii Europene.
Guvernul a adoptat proiectul de lege pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Sechestrate, care va funcţiona ca instituţie publică de interes naţional în subordinea Ministerului Justiţiei.
Astfel, agenţia va facilita urmărirea şi identificarea bunurilor provenite din săvârşirea de infracţiuni şi a altor bunuri având legătură cu infracţiunile şi care ar putea face obiectul unei dispoziţii de indisponibilizare, sechestru sau confiscare emise de o autoritate judiciară competentă în cursul unor proceduri penale, va administra şi valorifica bunurile mobile sechestrate în cadrul procesului penal, va gestiona sistemul informatic naţional integrat de evidenţă a creanţelor provenite din infracţiuni.
Totodată, noua agenţie va gestiona şi ţine evidenţa sumelor de bani care fac obiectul sechestrului, a sumelor de bani rezultate din valorificarea bunurilor perisabile, a sumelor de bani rezultate din cazurile speciale de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, dar şi a sumelor de bani datorate cu orice titlu suspectului, inculpatului ori părţii responsabile civilmente, care fac obiectul popririi.
În vederea unei evidenţe complete a tuturor sumelor de bani administrate de Agenţie, pe numele acesteia se deschide un cont unic în lei la Trezoreria statului. Privitor la sumele de bani în valută sechestrate sau ridicate, se instituie un sistem de conturi unice în valută la o bancă ce va fi selectată cu respectarea prevederilor legale privind achiziţiile publice.
Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Sechestrate va fi condusă de un director general, numit de către ministrul Justiţiei, şi va avea 35 de angajaţi.
Ministerul Justiţiei a supus dezbaterii publice proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului între România şi Republica Kazahstan privind asistenţa judiciară în materie penală, proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului între România şi Republica Kazahstan privind extrădarea şi proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului între România şi Republica Kazahstan privind transferarea persoanelor condamnate.
Potrivit expunerii de motive a proiectului de Lege pentru ratificarea Tratatului privind asistenţa judiciară în materie penală între România şi Republica Kazahstan, semnat la Bucureşti la 14 noiembrie 2014, dispoziţiile tratatului vor reglementa: notificarea actelor de procedură, pentru comunicarea citaţiilor partea română propunând transmiterea acestora cu cel puţin 40 de zile înainte de data stabilită pentru înfăţişare; localizarea sau identificarea persoanelor şi a obiectelor; efectuarea de comisii rogatorii, inclusiv audierea prin videoconferinţă, transferul temporar al persoanelor deţinute; executarea cererilor de percheziţie, sechestru şi confiscare; transmiterea de documente, materiale de probă şi obiecte; restituirea bunurilor; transmiterea spontană de informaţii; livrările supravegheate, anchete sub acoperire şi echipele comune de anchetă, suportarea cheltuielilor decurgând din executarea unei cereri de asistenţă, funcţie de obiectul acesteia.
Cu privire la proiectul de Lege pentru ratificarea Tratatului între România şi Republica Kazahstan privind extrădarea, tratatul reglementează: “obligaţia de extrădare”, “infracţiuni extrădabile”, “motivele obligatorii şi opţionale de refuz”, “extrădarea propriilor cetăţeni”, “cererea de extrădare şi documentele aferente, informaţii suplimentare, admisibilitatea acestora şi decizia de a extrăda”, “regula specialităţii”, “arestarea provizorie în vederea extrădării”, “cereri de extrădare sau de predare formulate de mai multe state”, “predarea persoanei extrădate şi amânarea sau extrădarea temporară”, “indisponibilizarea şi remiterea de bunuri”, ş.a., se arată în expunerea de motive a proiectului.
Recent, a fost publicată O.U.G. nr. 10/2014, în Monitorul Oficial nr. 184 din data de 14 martie 2014, care amână cu şase luni procesul de acordare a compensaţiilor financiare către proprietarii care au deţinut terenuri în Bulgaria, Basarabia, Bucovina de Nord sau Ţinutul Herţa.
Potrivit Legii 287/2013, românii prejudiciaţi în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 (Legea nr. 9/1998), precum şi cei deposedaţi ca urmare a părăsirii forţate a Basarabiei, Bucovinei de Nord şi a ţinutului Herţa, dar şi ca urmare a celui de-al Doilea Razboi Mondial şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 (Legea nr. 290/2003), au dreptul la despăgubiri sau compensaţii pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii începand cu ianuarie 2014.
Proiectul de act normativ stabileşte suspendarea, pe o perioadă de 6 luni:
- a emiterii unor hotărâri prevăzute de lege, emise de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, prin care se acordă despăgubiri;
- a emiterii deciziilor de validare sau invalidare a hotărârilor comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor;
- a plăţii voluntare a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.