În Monitorul Oficial nr. 301/2022 a fost publicată Hotărârea nr. 427/2022 pentru aprobarea Metodologiei de elaborare, monitorizare, raportare şi revizuire a planurilor strategice instituţionale.
Hotărârea stabileşte principiile, cadrul general, rolul instituţional şi procedurile pentru implementarea metodologiei de elaborare, monitorizare, raportare şi revizuire a planurilor strategice instituţionale la nivelul ministerelor şi al Secretariatului General al Guvernului.
În practica judiciară s-a pus problema dacă în interpretarea dispoziţiilor art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală cu privire la hotărârea care s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională, poate fi îndreptată şi împotriva unei hotărâri penale definitive, dar care nu soluţionează fondul acţiunii penale.
Comisia Europeană a lansat o consultare publică privind revizuirea şi prelungirea Regulamentului privind serviciile de roaming.
Regulamentul a eliminat tarifele de roaming pentru călătorii din UE şi din Islanda, Liechtenstein şi Norvegia, începând din iunie 2017. De atunci, de serviciile de roaming la preţurile de pe piaţa naţională („Roam like at home”), una dintre cele mai emblematice realizări ale pieţei unice a UE, au beneficiat milioane de călători din UE.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit, a soluţionat un recurs în interesul legii, fiind pronunţată următoarea soluţie:
Prin Decizia nr. 17/2019, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că:
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că formularea unei cereri de revizuire este irelevantă în analiza motivului de întrerupere a perimării, întrucât revizuirea este o cale de retractare și nu mai poate constitui o cauză pentru care s-ar impune suspendarea judecăţii. Art. 249-250 C. proc. civ. reglementează expres cauzele de întrerupere şi de suspendare a cursului perimării și nu prevăd revizuirea printre motivele de întrerupere sau suspendare.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că nu există autoritate de lucru între o decizie prin care s-a respins cererea privind acordarea personalității juridice unui sindicat și decizia prin care s-a admis o astfel de cerere, ambele având ca temei Legea nr. 54/2003 a sindicatelor. În speță, instanța a constatat, potrivit art. 337 C. proc. civ. de la 1865, că încheierile prin care judecătorul soluționează cererile în materie necontencioasă nu au putere de lucru judecat și că, în materie de acordare a personalității juridice unei organizații sindicale, instanța este chemată să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, iar în cazul în care constată neîndeplinirea acestora, va respinge cererea, petentul având însă posibilitatea legală de a reveni cu un număr nelimitate de astfel de cereri.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că este inadmisibiă revizuirea în situaţia în care se pretinde că ar fi potrivnice hotărârile pronunţate în cadrul aceluiaşi dosar, fiind vorba doar de cicluri procesuale diferite. Una din condițiile esențiale, necesară pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este ca hotărârile așa-zis potrivnice să fie pronunțate în dosare diferite. Aşadar, nu se poate ajunge la hotărâri potrivnice în acelaşi dosar, chiar dacă în diferite faze sau cicluri procesuale soluțiile pot fi diferite de cele anterioare, pentru că, în final, o singură hotărâre pune capăt judecății.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, în cazul formulării de către toţi asistenţii judiciari din cadrul unui tribunal a cererilor de abţinere, competentă material să soluţioneze cererile de abţinere este curtea de apel în a cărei rază teritorială funcţionează respectivul tribunal (conform art. 50 alin. 2 C. proc. civ.). În speţă, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă, este irelevantă distincția curţii de apel între sfera sintagmei „compunerea instanței” și cea a sintagmei „constituirea instanței”, ajungând la concluzia greșită că „alcătuirea” completului de judecată la care se referă art. 50 alin. 2 C. proc. civ. ar avea în vedere doar situația în care la nivelul instanței nu ar funcționa un număr suficient de judecători.
Ministrul Justiţiei a declarat că, după ce vor intra în vigoare modificările la Codul de procedură penală, “orice român care va avea sentimentul că a fost condamnat pe baza unor probe nelegale, de tipul interceptărilor, pe baza unor altor reguli, gen protocoale, va putea solicita revizuirea hotărârii”.
“În proiectul de lege pentru modificarea Codului de procedură penală, la cauzele de revizuire s-a introdus o altă cauză, o cauză nouă care prevede revizuirea hotărârilor rămase definitive dacă au fost pronunţate pe baza unor probe nelegale, gen interceptări făcute de organe neabilitate la urmărirea penală, adică SRI, sau dacă au fost administrate pe baza altor norme decât cele din procedură penală, gen protocoale. Nu este opera mea, este propunerea venită de la comisia specială, a fost adoptată legea de modificare a legii Codului de procedură penală, prima Cameră, Camera decizională, se află la CCR”, a afirmat ministrul.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că nu poate fi admisă solicitarea sesizării Curții Constituționale de catre revizuent cu ocazia revizuirii, întemeiate pe art. 509 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. (ipoteza în care instanța „s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”) cu dispoziții care privesc fondul litigiului în raport de care s-a formulat cererea de revizuire, fond ce nu poate fi încă avut în vedere de către instanța învestită cu soluționarea căii extraordinare de atac, cât timp nu s-a decis și apreciat asupra admisibilității căii de atac a revizuirii.