Într-un pasaj din hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțată în cauza Wille vs. Liechtenstein, Curtea aprecia că:„Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale societății democratice, care există nu numai pentru informațiile sau ideile primite favorabil ori considerate ca inofensive sau indiferente, dar și pentru cele care rănesc, șochează sau neliniștesc, potrivit pluralismului, toleranței și spiritului de deschidere fără de care nu există o societate democratică.”
Pasajul este, fără doar și poate, o marcă a poziției suverane pe care Curtea o conferă dreptului la liberă exprimare și un deziderat general valabil pentru orice speță care acoperă acest subiect. Această „axiomă” este demonstrată și în cauza Magyar Jeti Zrt vs. Ungaria, în care se reiterează faptul că libertatea de exprimare poate fi limitată numai cu respectarea unor condiții foarte stricte, mai ales într-o epocă a digitalizării extinse a informației.