Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat în examinare recursul în interesul legii referitor la competenţa soluţionării cererii prin care persoana privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza Legii nr. 169/2017 privind restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară şi cumulat cu pedeapsa în a cărei executare se află.
Tag: recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi a stabilit că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 raportat la art. 35 alin. (2), art. 9 şi art. 34 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, nu sunt supuse taxei judiciare de timbru căile de atac atunci când acestea vizează soluţiile pronunţate de instanţele anterioare asupra cererii accesorii formulate în proces de părţi, de acordare a cheltuielilor de judecată.
Art. 435 din Codul de procedură penală prevede că “Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.”
Potrivit ultimelor ştiri juridice, acest text de lege a făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.
Măsura compensatorie introdusă prin Legea 169/2017 consta în reducerea din totalul pedepsei a 6 zile pentru 30 de zile executate în condiţii de detenţie necorespunzătoare.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că interesul procesual al unei părţi în exercitarea unei căi de atac este subordonat interesului său procesual dat de ansamblul litigiului, astfel că nu pot fi admise excepțiile lipsei de interes și a inadmisibilității recursului unei părți în situația în care aceasta nu a declarat apel.
În speță, instanța supremă reține că – deși în apel pârâtul nu s-a manifestat în mod activ, cum ar fi fost firesc în raport de rezultatul judecăţii în primă instanţă şi de poziţia sa procesuală, neformulând nici apel şi nici măcar apărări pe cale de întâmpinare – acesta nu a abandonat poziţia sa defensivă, prin care a tins la menţinerea celor două hotărâri contestate de reclamanţi, aspect rezultat dintr-o cerere de probatorii depusă la dosar.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată să se pronunţe asupra unui recurs în interesul legii cu privire la salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit noutăţilor legislative, recursul în interesul legii vizează stabilirea momentului până la care reclamanții – magistrați, care au obținut prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile acordarea drepturilor bănești majorate cu procentele de 18% (5% + 2% + 11%), prevăzute de art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, sunt îndreptățiți să beneficieze de plata acestor drepturi, mai exact, dacă aceste majorări puteau fi acordate numai până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 sau, dimpotrivă, ar fi trebuit acordate și plătite reclamanților și după intrarea în vigoare a acestei legi.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că se impune admiterea excepției lipsei capacității procesuale active în cazul promovării unui recurs de către o persoană pusă sub interdicție și neînsușirii acestuia de către tutore, întrucât condiţia capacităţii procesuale trebuie să fie îndeplinită pe tot parcursul procesului civil, inclusiv în faza executării silite.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că se impune anularea recursului ca prematur în condițiile atacării încheierii prin care s-a respins ca netimbrată cererea de recuzare formulată într-un dosar având ca obiect apelul declarat împotriva unei hotărâri pronunțate de tribunal într-un litigiu de muncă, întrucât calea de atac a fost declarată anterior soluționării dosarului, conform art. 53 alin. 1 C. proc. civ. (Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.)
Categories
ICCJ. Noţiunea de eroare materială
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că nu reprezintă eroare materială, în sensul prevăzut de art. 318 C. proc. civ. (hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare) neconsemnarea prezenţei contestatorului în sala de judecată în ziua pronunţării, în condinţiile în care în practicaua deciziei s-a consemnat prezenţa acestuia.
Categories
ICCJ. Nulitatea recursului
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât, în baza art. 487 alin. 1 C. proc. civ., că este nul recursul a cărui motivare se referă doar la faptul că o exceptie de neconstituţionalitate se încadrează în conformitate cu Legea nr. 47/1992, fără a exista vreun memoriu separat care să cuprindă motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, aşa cum impun dispoziţiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ.. Instanţa supremă nu poate avea în vedere criticile din notele scrise depuse la mult timp după termenul legal de motivare a recursului.