Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu un recurs în interesul legii privind o problemă de drept.
Problema supusă atenţiei are în vedere dacă perimarea unei cereri de chemare în judecată sau a unei căi de atac în condiţiile art. 416 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul suspendării facultative dispuse de către instanţă în baza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, în ipoteza în care partea interesată nu solicită repunerea cauzei pe rol în termen de sase luni de la soluţionarea cauzei de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, suntem în prezenţa unui caz de repunere a cauzei pe rol din oficiu sau nu?
Instanțele de judecată nu au un punct de vedere unitar în ceea ce privește interpretarea și aplicarea prevederilor în dosarele având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul accesiunii imobiliare artificiale asupra unei construcții edificate fără autorizație de construire, în vederea pronunțării unei hotărâri judecătorești, care să stea la baza intabulării dreptului de proprietate asupra construcției, în sensul art. 24 alin. (3) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 7/1996). 
Codul de procedură penală prevede că atunci când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanţa competentă, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.
ICCJ a admis recent, potivit 
Codul de procedură penală prevede că după sesizarea instanţei prin rechizitoriu, dosarul se repartizează aleatoriu judecătorului de cameră preliminară.